Duminica a doua din Advent

adouaduminicaDuminica a doua din Advent – Lecturile zilei: Is 11,1-10; Ps 71; Rom 15,4-9; Mt 3,1-12           

„S-a apropiat împărăţia cerurilor”, Împărăţia frumuseţii, a luminii, a iubirii, cu o intrinsecă putere de a atrage la sine universul întreg, cu o nesfârşită  capacitate de a fascina creatura umană!

            Împărăţia este  Inima lui Cristos prin care Tatăl s-a revelat, prin care Duhul a fost revărsat în inimile noastre, Inima cea străpunsă de lance, pentru ca noi să avem intrare liberă în Sfânta Sfintelor – dacă vrem.  Împărăţia, prin natura ei, nu poate altceva decât să atragă, să fascineze, să iubească, să lumineze şi să se ofere în dar, gratuit, tuturor creaturilor. Atunci când atracţia Inimii lui Cristos ne atinge, întunericul nostru este luminat şi ni se cere un răspuns, în libertate.

            Aici începe sau se blochează parcursul convertirii mele, al răspunsului dat atracţiei Împărăţiei. Convertirea mea este alipire de Frumuseţe, Lumină, Adevăr, Pace, de cel care le cuprinde în Sine şi este infinit mai mult!, de „cel mai fermecător dintre fiii oamenilor, pe buzele căruia a fost revărsat har” (Ps 45, 3), de cel ce este Lumină din Lumină, Calea, Adevărul şi ViaţaPrincipe al Păcii. Căci „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2, 9). Convertirea cere fiinţa mea întreagă, nedespărţită – vei iubi „din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău” (Mt 22, 37). Nu convertirea, ci Duhul şi focul său purificator mă introduc şi mă adâncesc în Împărăţie, dar numai prin acte libere, repetate, reafirmate ale voinţei mele. Roadele actului meu de convertire nu vor fi niciodată complete, dar important este traseul sincer, fără prefăcătorie. Dumnezeu nu va înceta niciodată să dăruiască celui ce s-a angajat în acest pelerinaj, gratuit şi în înainte de a fi putut face orice faptă bună, fascinaţia Împărăţiei; în tandemul atracţia Împărăţiei-Convertire, El va fi întotdeauna primul şi gratuitate. „Ei merg [crescând] în putere, până ce se va face văzut în Sion Dumnezeul dumnezeilor” (Ps 84, 8).

            Lipsa voluntară a dăruirii radicale pentru Împărăţie şi încercarea de a manipula în mod conştient comorile sale în interes propriu este un pericol real şi un act atât de grav încât Ioan Botezătorul nu şovăie să vorbească despre judecata şi condamnarea celui care adoptă o astfel de atitudine. Austeritatea este pentru Botezător, calea de a se păstra liber de orice constrângere, pentru Împărăţie. „Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, împărăția cerurilor este asaltată cu violență și cei violenți o iau prin forță” (Mt 11, 12). Dar pentru cei prea mici pentru această austeritate severă, Isus indică şi o altă cale: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor” (Mt 5, 3). Săracii în duh sunt cei care permit atracţiei Împărăţiei să le transforme radical duhul în „duhul umil al săracilor lui Iahweh; conştienţi de propriile limite,  nu consideră că au dreptul la ceva, se încred în Domnul, ştiu că depind de El.” (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXIX-a Zi Mondială a Tineretului, 13 aprilie 2014)

            „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească în mod desăvârșit, și ființa voastră întreagă: duhul, sufletul și trupul să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5, 23).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană