A șasea zi: Adultul tânăr: intimitate versus izolare
În această etapă sensul progresului este dat de trecerea de la întrebarea „Cine sunt eu?” la „Cine suntem noi?” În faza căutării propriei identități m-am descoperit pe mine însumi, în cea a intimității în schimb accept sau nu riscul de a mă descoperi în fața altora, de a mă pierde pe mine însumi, pentru a mă regăsi iubind „un Altul”: pe Dumnezeu, pe ceilalți. Dacă nu mă mișc în această direcție, dacă nu risc să mă las cunoscut, rămân izolat într-o identitate golită de scopul ei: dăruirea.
În cultura noastră cuvântul intimitate este greșit folosit ca sinonim al atracției trupești; în schimb, adevăratul său înțeles este împărtășirea inimii și a sufletului. Adevărata intimitate înseamnă să mă dăruiesc pe mine însumi, descoperindu-mă în fața celuilalt, în loc de a-mi dărui performanțele. Acest lucru se poate numai dacă cei care se dăruiesc își au propria identitate autentică și se dispun la reciprocitate – făcând loc în propria persoană și iubind valorile, frumusețea și darurile – persoana – celuilalt. Descoperirea și reciprocitatea „funcționează” și în relația cu Dumnezeu: El este un Dumnezeu care se descoperă inimii umane și dorește, are nevoie de reciprocitate! Ele se pot manifesta pe o întreagă scală a relațiilor umane, ca de exemplu, prietenie, familie, colaborare în slujire, la servici, viață comunitară etc.
Acest mod de a exista – pentru că nu este ceva ce se face, ci un mod de a gândi, vorbi, acționa și exista – creează comuniune și comunitate. Era modul de existență al primei comunități, toți intim legați de Dumnezeu și între ei prin Dumnezeu. Acest mod de existență atrage și vindecă, în mod irezistibil, comunitatea lărgindu-se neîncetat. Căci este în însăși natura iubirii să dăruiască și să primească.
(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)
Lc 22, 14-20, In 15, 11-15
Citește cele două texte, unul după altul, ca un întreg. Este același eveniment, relatat din două perspective diferite. Isus e pe punctul de a-și împlini trecerea din această lume la Tatăl. Cei doisprezece prieteni, intimii Săi, sunt cu El. Au împărtășit totul în ultimii trei ani, de la praful nesfârșitelor călătorii la puterea de a face minuni, de la a respira, a tăcea și a vorbi împreună în ceasurile în care Isus îi lua deoparte, la hărțuirea fariseilor; li L-a împărtășit pe Tatăl Său, care, de-acum a devenit Tatăl Lor! Totuși, Isus mai are de făcut un ultim gest, încă nu a fost de-ajuns cât a dat… Nu i-a mai rămas nimic de dat, decât propriul Trup și Sânge… și, ca și când încă n-ar fi fost destul de explicit în acești ani, vorbește din nou: tot ce are pe inimă Îi erupe încă o dată, pentru o ultimă dată, din inimă; mai trebuie să rostească încă o dată esența ființei Sale și a celui care L-a trimis: iubiți-vă!… El nu rămâne izolat, s-a dăruit. Dăruirea Sa a născut Biserica, Trupul Său mistic, comuniunea în aceeași iubire și credință a celor ce-L acceptă pe El. Nu rămâne izolat de frica de a fi respins – a fost respins imediat de unul de-ai Săi, dar El a mers dincolo de respingere…
Respiră, absoarbe în tine iubirea Lui, nevoia, dorul Lui de a Ți se dărui și nevoia Lui de reciprocitate! Cu această siguranță în tine, pe acest fundament, vezi momentele tale de izolare, rănile, ezitările. Privește-le împreună cu Isus și primește lumina Lui despre ele. Lasă-te transformat în relațiile tale de intimitatea pe care o ai cu Isus… și el Îți va dărui persoanele de care viața ta are nevoie pentru a primi împărtășire și reciprocitate.
Astăzi te invităm să-I scrii o scrisoare lui Isus. După ce ai citit cu atenție, ai reflectat și ai stat împreună cu El, scrie-i o scrisoare, spunând tot ce-ți vine la inimă. Apoi vorbește cu El despre ceea ce ai scris, așteaptă răspunsul Său, și împărtășește trăirile tale cu unul sau mai mulți prieteni apropiați.
Rugăciune de consfințire:
„Isuse, Tu te-ai consacrat pentru mine, și eu mă consacru Ție cu tot ceea ce în mine e putere de a iubi și cu tot ce mă izolează de iubire. Transformă-mă după chipul și imaginea Voastră, a Ta, a Tatălui Tău și al meu, și a Duhului Iubirii Voastre. Amin!”
Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând instituirii Sfintei Euharistii.