A șasea zi: Adultul tânăr: intimitate versus izolare În această etapă sensul progresului este dat de trecerea de la întrebarea „Cine sunt eu?” la „Cine suntem noi?” În faza căutării propriei identități m-am descoperit pe mine însumi, în cea a intimității în schimb accept sau nu riscul de a mă descoperi în fața altora, de a…
Este etapa formării personalității, în care adolescentul este când copil, când „om mare”. Pune sub semnul întrebării valorile, punctele de referință ale părinților, ale familiei, și pe Dumnezeul părinților săi. Conflictele duc la crize, dar acestea sunt izvorul nu numai al tensiunilor, ci pot fi și necesare sau pot avea și efecte sănătoase, în sensul…
A patra zi: Vârsta școlară: sârguință versus inferioritate Este perioada în care, în centrul atenției copiilor stă sentimentul succesului, cauzat de bunele rezultate, sau, în absența acestora, sentimentul de inferioritate; dar talentele și capacitățile pe care școala le apreciază pozitiv pot să nu aibă, de multe ori, nicio legătură cu adevăratul talent și frumusețe a unui…
A treia zi: Copilăria jucăușă: inițiativă versus vinovăție. Este vârsta dezvoltării sentimentului de culpă, care se naște din conștiința în formare. Sentimentul de vinovăție este atât de viu și sensibil în această etapă a vieții, încât copiii se pot simți vinovați pentru lucruri cu care nu au nimic de-a face, ca divorțul părinților, moartea sau…
A doua zi: Copilăria timpurie: autonomie versus rușine și îndoială. Este perioada în care se pun bazele autonomiei sănătoase prin dezvoltarea voinței sănătoase, care va rodi în darul de a spune „da”, „nu” fără frică și anxietate, fără rușine și îndoială. Acestea apar de când suntem copii, și se pot stabiliza ca trăsături permanente din…
Dragi Prieteni! Vă invităm să ne pregătim împreună pentru intrarea în Postul Mare, pentru miercurea cenușii când vom auzi cu urechile și vom primi cu inima spunându-ni-se: „Amintește-ți omule, că ești tărână și în țărână te vei întoarce!” sau „Convertiți-vă și credeți în evanghelie!” Să pregătim împreună pământul ființei noastre pentru primirea Duhului lui Dumnezeu…
Puncte care pot și trebuie să constituie o bază și un imbold pentru dialogul dintre bisericile și comunitățile bisericești care s-au separat de Scaunul Apostolic roman fie în perioada marii crize începute în Occident încă de la sfârșitul evului mediu, fie mai târziu: Credința în Cristos Ne referim în primul rând la acei creștini care…
„După ce a examinat cu atenție toate acestea, Conciliul reînnoiește cele declarate de conciliile anterioare precum și de pontifii romani și anume că, pentru a reface sau a păstra comuniunea și unitatea, trebuie „să nu se impună nici o altă povară decât cele necesare” (Fap 15,28). El dorește mult ca de acum înainte toate eforturile…
Încă din primele timpuri bisericile Orientului urmau fiecare o disciplină proprie, aprobată de sfinții părinți și de concilii chiar ecumenice. Și deoarece o anumită diversitate a uzanțelor și obiceiurilor, după cum s-a amintit mai sus, nu se opune în nici un fel unității Bisericii, ba chiar îi sporește frumusețea și contribuie mult la împlinirea misiunii…
Ne îndreptăm privirea către cele două categorii principale de dezbinări care sfâșie haina fără cusătură a lui Cristos. Cele dintâi s-au petrecut în Orient, […] prin ruperea comuniunii bisericești dintre patriarhatele orientale și Scaunul roman. Celelalte au apărut după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor numite de obicei Reformă. De…