Lecturile propuse: Is 2,1-5 (Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11.
Vino, Doamne, să ne cercetezi în pace ca să ne bucură din toată inima în faţa ta. (Antifona după împărtăşanie, luni, 4 decembrie, cf. Ps 105, 4-5; Is 38, 3).
Însuşi Prinţul Păcii e la lucru, El îşi zideşte casa: în mine şi în mijlocul nostru. Judecându-mă, pe mine, templul său, şi judecându-ne ca un singur trup, al Său. Judecata Lui este cercetare plină de pace, după care sufletul meu însetează. Judecata Păcii cercetează şi convinge, atrăgând fiinţa mea, prin puterea sa interioară, la lumină, speranţă şi bucurie. Nu cârpeşte casa veche, gândul meu, sentimentul meu, cuvântul şi fapta mea – nu! Ci mă cheamă să mut în El, în gândul Său, în sentimentul Său, în cuvântul şi fapta Sa… Acestea sunt Pacea. Peste ele se odiheşte Duhul cel Viu al Păcii.
Vino, inima mea, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului celui Viu! Lasă-te în urmă fără ezitări şi urcă! Mută-te în Lăcasul Păcii: Dumnezeu. Lasă-te pe tine, nelinişte, fără ezitări, şi odihneşte-te în Duhul Păcii! Lasă-te judecată, separată de tine însăţi, renăscută din Duh şi Adevăr, şi vei fi luminată! Vei locui într-o casă pe care nu ai zidit-o tu, vei mânca roade pentru care nu ai muncit tu! Lasă-l să-şi înscrie legea în tine, grăbeşte-te să strângi legământ veşnic cu El. Dă moartea pentru Viaţă, tristeţea pentru Bucurie, singurătatea pentru Legământ, neliniştea pentru Pace!
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!