„În ziua aceea…” – iată cuvintele care s-au luminat de înţelegere în mintea, în inima şi pe buzele mele. „În ziua aceea, în ziua aceea”… – repeta inima şi sopteau buzele…, ”în ziua aceea…”. Ziua aceea în care Descendenţa Domnului va fi spre frumuseţe şi glorie pentru eliberaţii poporului Său, ziua aceea în care cei rămaşi fideli, cei ce se vor fi stabilit în Ierusalimul ceresc încă de pe pământ se vor numi sfinţi, ziua aceea în care va coborâ duhul judecăţii de foc de la „Cel Ce Este Foc Mistuitor” şi va purifica poporul Său, ziua aceea în care gloria Domnul va veni peste fiecare membru al singurului Său trup şi gloria Sa le va fi acoperământ, ziua aceea este ziua manifestării Domnului, este ziua intervenţiei Sale, ziua în care El îşi va împlini toate promisiunile. O zi situată în eternul prezent al Celui Etern Prezent, în ziua fără de început şi fără de sfârşit a Celui care este începutul şi sfârşitul , ziua pe care o aştept, după care inima mea tânjeşte. Dar cum să intru în acest prezent al Celui Prezent? Cum să fac ca acea zi să fie acel astăzi pentru mine, despre care Isus a afirmat: „Astăzi s-a împlinit…” (Lc 4, 21)? Se poate oare influenţa, se poate oare grăbi acea zi, se poate oare ca fiecare zi a vieţii mele să fie acea zi în care Domnul s-a manifestat, acea zi în care a intervenit, acea zi în care promisiunile Domnului s-au împlinit, acea zi în care am fost mântuit?
Răspunsul l-am găsit în credinţa centurionului care ştie că servitorul său va fi vindecat acum, astăzi, atunci când cel pe care-l recunoaşte ca având Autoritate rosteşte cuvântul său. Prin credinţa lui, cuvântul de autoritate al celui pe care l-a numit Domn s-a realizat în prezentul concret al vieţii sale.
Prin credinţă tânjesc şi mă bucur acum de promisiunea Sa, acum Îl cunosc pe Cel care promite şi acum acţionez pe baza promisiunii; credinţa mă aşează astăzi la masa mereu întinsă a Împărăţiei; „ziua aceea” este adusă în „astăzi” de credinţa căreia Cel care a făcut promisiunea i-a încredinţat puterea de a o realiza: „Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat” (In 8, 56). Amin.
Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitana