Convertirea inimii și sfințenia vieții, împreună cu rugăciunile individuale și publice pentru unirea creștinilor, trebuie socotite sufletul întregii mișcări ecumenice și pot fi numite pe drept cuvânt „ecumenism spiritual”.
Catolicii obișnuiesc să rostească adesea în comun acea rugăciune pentru unitatea Bisericii cu care Mântuitorul însuși, în ajunul morții sale, l-a rugat fierbinte pe Tatăl: „Ca toți să fie una” (In 17,21).
În anumite împrejurări speciale, cum sunt rugăciunile prevăzute „pentru unitate” și în întâlnirile ecumenice, este permisă sau chiar dorită asocierea în rugăciune a catolicilor cu frații despărțiți. Astfel de rugăciuni comune sunt fără îndoială un mijloc foarte eficace pentru a cere harul unității și constituie o expresie autentică a legăturilor care îi unesc încă pe catolici cu frații despărțiți: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor” (Mt 18,20).
Trebuie să cunoaștem sufletul fraților despărțiți. În acest scop este necesar studiul, care trebuie efectuat după adevăr și cu bunăvoință. Catolicii cu pregătire corespunzătoare trebuie să dobândească o cunoaștere mai bună a doctrinei și a istoriei, a vieții spirituale și liturgice, a psihologiei religioase și a culturii proprii fraților despărțiți.
Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 8, 9
Comuniunea e o luptă de fiecare clipă.
Chiar și o neglijență de un moment poate să o sfărâme;
E de ajuns un nimic,
un singur gând fără iubire,
o judecată păstrată cu încăpățânare,
un atașament sentimental,
o orientare greșită,
o ambiție sau un interes personal,
o acțiune împlinită pentru sine și nu pentru Domnul.
Ajută-mă, Doamne, să mă examinez astfel:
Care e centrul vieții mele;
Tu sau eu?
Dacă ești Tu, ne vei aduna în unitate.
Dar dacă văd că în jurul meu,
Încet încet, toți se îndepărtează și se risipesc,
Acesta e semnul că m-am pus pe mine însumi în centru.
François-Xavier Nguyen Van Thuan – Din Rugăciunile Sfinților