Meditație la ziua de Vineri din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: Mal 3,1-4.23-24; Ps 24; Lc 1,57-66.
Calea… cuvântul care domină, asemenea unei strigări mult repetate, în mod manifest sau subînţeles, lecturile noastre de astăzi; este Cuvântul, în hainele Vechiului şi noului Legământ.
Cale… Ioan – ‘binecuvântarea lui Jahve’ sau ‘cel care trebuia desemnat’ – este o cale, este calea prin care Dumnezeu pregăteşte venirea Celui Promis, dar şi Ilie este o cale, Elisabeta este o cale, Zaharia este o cale, Maria este o cale, Iosif este o cale…, şi apoi mulţi alţii: Simon, cel chemat Petru, Saul, cel devenit Paul, Barnaba, Sila şi atâţia alţii… fiecare dintre ei Îl arată pe Dumnezeu şi duce către El. Fiecare – trăsătură a Chipului, parfum din Unica Mireasmă… Fiecare copil care se naşte este, în intenţia Creatorului, o cale pentru Dumnezeu care coboară pe pământ, pentru a fi în mijlocul oamenilor, semn care indică Calea şi se contopeşte cu Emanuel. Ce va fi oare acest copil? Iată: coborârea lui Dumnezeu şi ridicarea oamenilor, întoarcerea inimii părinţilor către copii şi a inimii copiilor faţă de părinţi, verigă a legământului dintre Tată şi fii, inel unind în alianţa multor fraţi, prin Cel Ce Este Unica Cale şi Veşnica Alianţă.
Toţi aceşti copii, pentru a ajunge la deplina maturitate a Celui ce Este unica Cale, a lui Cristos în ei, au renunţat la sine, pentru a-L găsi şi a fi găsiţi în El: a făcut-o Ilie, în încercarea disperării pentru propria-i viaţă; a făcut-o Elisabeta, în sterilitatea-i miraculos înflorită de Domnul; a făcut-o Zaharia, în încercarea muţeniei, a făcut-o Ioan în temniţa tulburării sale în timp ce-L căuta înlăuntrul Său pe Mesia cel Blând, au făcut-o Maria şi Iosif meditând în inima lor la tot ceea ce aparent contrazicea divinitatea şi atotputernicia Fiului care creştea lângă ei…
‘Vrei tu să mă urmezi pe mine, vrei să-ţi potriveşti paşii tăi paşilor Mei? Unde să mă urmezi? În inima ta, intră în inima ta şi urmează-mă în adâncurile tale. Adâncirea în propria-ţi inimă este calea de la tine la Mine. Nu vezi pe unde mergi şi umbli în întuneric? Eu sunt lumina vieţii care merg înaintea ta: cine mă urmează pe Mine întunericul nu-i va fi întuneric, iar noaptea va străluci ca ziua’. „Atunci am zis: Iată, vin – în sulul cărții este scris despre mine – ca să fac voința ta, Dumnezeule!” (Evr 10, 7)
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitană.
Ascultă suflete al meu:
Domnul vine la noi, ne vizitează Dumnezeu!
Pentru mine Dumnezeu a creat lumea.
Pentru mine s-a născut din Fecioara Maria şi a fost
înfăşat în scutece, El, care acoperă cerul cu nori
şi se îmbracă în veşmânt de lumină.
Pentru mine s-a hrănit cu laptele Mamei Sale,
El, care hrăneşte orice creatură.
Pentru mine a fost ţinut în braţe de Mama Sa,
El, care s-a născut înconjurat de heruvimi
şi care ţine în îmbrăţişarea Lui toate fiinţele.
Pentru mine a fost cirumcis, El, care face legea.
Pentru mine Cel nevăzut s-a făcut văzut, trăind
printre oameni. El, care e Dumnezeul meu, s-a făcut asemenea mie, omului. […]
Domnul meu, El, Domnul Slavei,
a luat pentru mine chip de slugă, a trăit pe pământ,
a umblat pe pământ, El, care e Regele Cerurilor.
Sf. Tihon de Moscova (din Rugăciunile Sfinţilor)