Este etapa formării personalității, în care adolescentul este când copil, când „om mare”. Pune sub semnul întrebării valorile, punctele de referință ale părinților, ale familiei, și pe Dumnezeul părinților săi. Conflictele duc la crize, dar acestea sunt izvorul nu numai al tensiunilor, ci pot fi și necesare sau pot avea și efecte sănătoase, în sensul formării unei imagini personale despre Dumnezeu, mai ales în cazul unor părinți cu o imagine nesănătoasă despre Dumnezeu.
În general, la fete, experimentarea comuniunii, a relaționării vor reprezenta baza viitoarei lor identități feminine și a deciziilor lor, în timp ce succesul individual, situațiile în care băieții se vor simți „diferiți” în sens pozitiv de ceilalți vor reprezenta baza sentimentului de independență, pe care, în general, viitorul bărbat își va clădi identitatea și deciziile.
În cultura și societatea noastră, în care, în multe cazuri, independența și detașarea de ceilalți sunt modelul și măsura maturității, acea trăsătură a maturității umane, caracteristică mai ales femeilor, de a se relaționa, este adesea privită drept semn al unei personalități imature, dependente de alții.
Concepția despre păcat este diferită: bărbații, care concurează pentru independența, „libertatea” lor, văd păcatul ca mândrie, exaltarea propriului eu. Pentru femeie păcatul nu este mândria, ci adevăratul păcat este renunțarea la acel eu pe care Dumnezeu i l-a dăruit, sentimentul de „nu corespund”. Leacul păcatului, „lepădarea de sine” înseamnă, pentru bărbați și femei, nevoia de a-și afla adevărata identitate în loc de a trăi după o identitate construită fie pe sentimentul mândriei, fie pe cel al „non-corespondenței”.
Bărbații sunt înclinați să construiască imaginea unui Dumnezeu transcendent, în timp ce femeile caută un Dumnezeu imanent, trăitor în noi. Acei bărbați a căror imagine despre Dumnezeu are caracteristici feminine au, în general, nu numai o mai bună relație cu femeile, dar ei sunt cei care sunt mai sensibili la problemele sociale și mai maturi din punct de vedere spiritual.
Dumnezeu este spirit, în El sunt rădăcinile principiului masculin și feminin după care am fost creați. Trăsăturile sale masculine și feminine ne sunt manifestate de acei bărbați și femei, prietenii și prietenele care ne iubesc cel mai mult, iar rugăciunea lor comună are putere în a atinge și vindeca rănile noastre adânci, pentru că întruchipează dragostea lui Dumnezeu.
(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)
Citeste Lc 7, 11-17. Învierea fiului văduvei din Nain
Roagă-L pe Duhul Sfânt să îți dăruiască sa te lași dus la întâlnirea cu Isus în situațiile în care ai fost sau ești „mort”, pe care nu le poți trăi din adevărata ta identitate. Isus se va opri lângă tine și-ți va vorbi și ție: „Tinere, îți zic ție, scoală-te!”. Vrea să-ți dăruiască lumina identității pe care o ai în El, vrea să te întărească în e,a s-o poți trăi în bucuria Lui.
Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Îmi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Mulțumesc pentru identitatea mea, în care mă întărești!”
Rugăciune de consfințire:
„Isuse, îți consfințesc toate căile mele pe care mi-am căutat identitatea. Îți dăruiesc mândria și teama de a nu corespunde și orice altceva care mă împiedică să mă văd și să mă cunosc așa cum mă vezi și mă cunoști Tu. Îți consfințesc trecutul și prezentul, toate deciziile și relațiile mele. Transformă-le după chipul și imaginea Voastră, a Preasfintei Treimi. Amin!”
Citește și proclamă cu voce tare, de câteva ori, cu sentimente de încredere, mulțumire și laudă față de Dumnezeu Psalmul 139, versetele 1-18.