A șaptea zi: Vârsta adultă: solicitudine – generare versus stagnare

A șaptea zi: Vârsta adultă: solicitudine – generare versus stagnare

000222Este etapa vieții dintre aproximativ 35 și 65 de ani, caracterizată de capacitatea de a genera. Aceasta desemnează procesul desăvârșirii purtării de grijă față de ceilalți. Deși în mod obișnuit generativitatea se manifestă prin a deveni părinte, solicitudinea, purtarea de grijă generatoare de viață cuprinde și grija față de ceilalți dincolo de cadrul familiei, pentru generațiile viitoare, pentru o lume în care vor trăi aceste generații; în afara generării fizice a vieții sunt multe alte moduri de a o trăi.

Când adultul se întreabă ce anume ar putea să dăruiască celorlalți, generației viitoare și încearcă să răspundă la această întrebare, descoperă în sine alternativa solicitudini generative: stagnarea. Căutarea unei vieți mai profunde și mai pline de semnificație atrage adesea după sine o confruntare cu un întuneric interior, cu nemulțumirea, nimicul, lipsa de sens și falsitatea vieții trăite, în ciuda eforturilor depuse. Iar continua devenire a adultului progresează tocmai prin trăirea, trecerea prin aceste crize. Trecerea prin propriul întuneric interior se face prin acceptarea neputinței de a-l rezolva, prin abandonarea lui în mâinile lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie, în mod voit, un abandon care rezistă la vocea întunericului, plin de speranță și așteptare în veghere, împreună cu un Dumnezeu care va deschide noi căi ale solicitudinii. „Nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, iar noaptea este luminoasă ca ziua și întunericul este ca lumina.” Ps 139, 12.

Familiile și comunitățile viabile manifestă ambele laturi ale solicitudini generative: solicitudine față de propria persoană și solicitudine față de ceilalți. „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. În viața comunitară,  solicitudinea față de noi înșine înseamnă a ne rezerva propriul timp de călătorie interioară în solitudinea rugăciunii umplută de Dumnezeu, a avea cel puțin un prieten intim, perioade de odihnă și recreație, descoperirea de noi teritorii de dezvoltare personală, etc. Pentru aceasta, în comunitate  este nevoie  de una sau mai multe persoane mature, generatoare de viață, capabile să dăruiască prietenie, și, de cel puțin o persoană-problemă, care, prin însăși prezența sa,  îi împinge pe ceilalți să crească în iubirea necondiționată.

Rugăciunea de mijlocire este o formă a rugăciunii care poate exprima bine darul specific al acestei faze a vieții. Pentru a putea mijloci într-un mod generator de viață, este nevoie în primul rând de o inimă plină de o atenție intuitivă, de compasiune. Suferința și nevoia celuilalt va trece către Dumnezeu printr-o astfel de inimă; după ce va fi permis această trecere, va fi făcut tot ce a putut; apoi depune și predă persoana în mâinile lui Dumnezeu.

„Iubiților, să ne iubim unii pe alții pentru că iubirea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-l cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea lui în noi este desăvârșită.” 1 In 4, 7-12

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Citeste Lc 23, 33-46

0022Ispitirea din pustiu, respingerea de către clasa conducătoare a preoților și fariseilor, ezitările, puțina credință, neînțelegerile, competiția după primele locuri a apostolilor și discipolilor, gândurile lor mereu deviante de la gândul Său, singurătatea Lui în Getsimani și abandonarea de către Tatăl în momentul morții…, multe momente de criză în viața lui Isus, Om adevărat și Dumnezeu adevărat – aidoma celor din viețile noastre. El trece prin toate și crește în puterea generatoare de viață, până în momentul culminant, al morții, în care depune aparentul Său faliment total în mâinile Tatălui. A făcut tot ce depindea de El, restul îl va face Tatăl… Iar răspunsul Tatălui este învierea Sa, din care va izvorâ viața pentru toți pe care Tatăl i i-a dat. Dar Tatăl nu L-a lăsat nici chiar pe cruce fără mângâiere: un suflet îi spune „Amintește-ți de mine!”. Ce consolare trebuie să fi fost pentru Isus acest strigăt, în mijlocul chinului minții și sufletului de a nu fi realizat nimic, de a nu fi salvat pe nimeni!…

Tatăl este cu tine și Isus trăiește în tine prin Duhul Sfânt. Citește; absoarbe prin Duhul Domnului toată puterea cu care Isus trece prin criză. Este o putere a abandonului pasiv, care cere, așteaptă și primește acțiunea Tatălui. Treci cu Cei Trei care te iubesc prin momentele de criză ale vieții tale, lasă-i pe Ei să te conducă și să te oprească la un anumit moment, poate cel în care simți că nu mai dispui de răbdare, putere și ai obosit să dai viață. Stai în el cu Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt care te iubesc. Nu încerca să rezolvi criza ta, nu încerca să o înlături. Stai cu pace, împreună cu Cei Trei care te iubesc și care vor să-ți arate noi căi de creștere, care vor rodi viața în jurul tău. Vorbește cu Dumnezeu despre această criză, exprimă ce simți, apoi depune-o în mâinile Sale. Stai până ce nu mai simți respingere, frică, mânie, durere sau orice altceva care să te tulbure.  Stai până când vei simți lumina și speranța pătrunzând și umplându-te. Ele vor veni ca răspuns al Dumnezeului prezent și împreună-trăitor cu tine. Mulțumește-i pentru momentele de criză, ai nevoie de ele pentru a crește și a merge neîncetat înainte – înainte spre infinitul lui Dumnezeu!

Rugăciune  de consfințire:

„Tată iubit, mulțumesc pentru că m-ai ales să generez viața, aidoma Ție. Îți mulțumesc pentru că-i am ca model de urmat pe Isus și pe Maria. Mulțumesc pentru că prin Duhul Sfânt pot vedea fiecare criză și întuneric interior prin ochii Tăi, ca o nouă oportunitate de a primi acțiunea Ta și de a crește spre Tine. Preasfântă Treime, Dumnezeul meu, mă consfințesc Vouă; mă hotărăsc pentru recunoștință și bucuria de a avea privilegiul intrării și al traiului în Viața și Familia Voastră, împreună cu mulți frați și surori. Prin Tine Duhule Sfinte, Consolatorul și Avocatul meu, vreau să străbat până la capăt acest drum. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul coborârii Duhului Sfânt asupra vieții tale, mai ales asupra momentelor de întuneric și dezorientare.