A treia Duminică din Advent. Lecturile zilei: Is 35,1-6a.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11.
Ioan, în închisoare … „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?” – răzbate până la mine drama personală a Precursorului Mesiei, a celui ales şi uns de Duhul să-L vestească pe Cel Care Vine şi să-i pregătească calea… omul cu duh văzător şi suflet neclintit îşi trăieşte propria noapte întunecată. Închis pentru a fi strigat adevărul, pentru a fi arătat calea cea dreaptă, şi-a asumat un risc conştient: ştia că strigătului său nu i se va permite să străbată împietrirea inimii – dar este glas trimis să strige şi să nu tacă.
În inima Botezătorului îşi face loc tumultul neliniştii, penumbra îndoielii, suferinţa nesiguranţei – nu legată de propria-i viaţă, care este deja dăruită – nu mai poate pierde nimic -, dar asupra persoanei Celui pe care, iubindu-L, i-a jertfit toată viaţa stând în deşertul separării de duhul lumii, pentru dobândirea Duhului lui Dumnezeu. ‘Eşti Tu Mesia? Eşti Tu, Tu cel care ierţi şi te înduri de toţi, Tu, atât de blând şi smerit, eşti Tu cel pe care L-am predicat şi Îl ştiu venind? Duhul mi Te-a arătat judecător sever şi neclintit în dreptatea Sa şi eu m-am legat de Tine, sever şi neclintit în a-mi judeca propriile slăbiciuni şi ale oamenilor. Dacă eşti cel blând şi care pe toate le ierţi de ce eu am strigat: dreptate divină, judecată, osândă! De ce? Cum poţi fi Tu şi judecător şi cel care toate le iartă? Unde am greşit, de ce întunericul învăluie sufletul meu şi nu mai văd chipul Tău? Dacă Tu nu eşti cel care eşti, eu cine sunt, dacă Tu nu eşti eu ce fac şi de ce o fac?’
Şi Ioan trimite din închisoare discipoli, să-L întrebe pe Isus… din întunericul inimii mele cer fraţilor mei să meargă la Cristos, să vorbească cu El pentru mine; la Izvor – alţi ochi să vadă, alte ureche să audă ceea ce eu nu mai pot: ‘Eşti Tu sau să aştept pe altul? Eşti aici sau să Te caut altundeva? Te-am găsit sau Te-am pierdut? Care dintre vocile dinlăuntrul meu este vocea Ta? Care-i cărarea ce duce la Pace?’
Iar Isus, răspunzând le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.
‘Fericiţi cei ce dincolo de întunericul propriului suflet Mă recunosc în fraţii mei în care trăiesc! Fericiţi cei care Îmi permit să-i modelez aşa cum vreau, fără să-Mi opună rezistenţă! Fericiţi cei şi-au pierdut propriul chip şi stau în întuneric crezând că Eu Sunt Lumina lumii.’ Căci ei vor fi luminaţi.
Cu toate forţele mele, cele pe care mi le-ai dat,
Te-am căutat, dorind să văd ce am crezut.
Şi am luptat şi am suferit.
Dumnezeul meu, Domnul meu, unica mea speranţă,
mai dă-mi curajul să Te caut!
Fie ca eu să caut Faţa Ta cu pasiune, neîncetat,
Tu, care mi-ai dat să Te găsesc,
dă-mi iar curajul să Te caut
şi dă-mi să sper că Te voi găsi mereu mai mult!
Înainte Ta stă puterea mea: păstreaz-o!
Înaintea Ta stă fragilitatea mea: vindec-o!
Înainte Ta e tot ce pot, tot ce ignor.
Acolo unde mi-ai deschis, intru: primeşte-mă!
Acolo unde ai închis, strig: deschide-mi!
Dă-mi să nu Te uit!
Dă-mi să Te înţeleg!
Dumnezeul meu, Domnul meu, dă-mi să Te iubesc!
Sf. Augustin
Comunitatea carmelitană.