A treia zi: Copilăria jucăușă: inițiativă versus vinovăție.

A treia zi: Copilăria jucăușă: inițiativă versus vinovăție.

copiijocEste vârsta dezvoltării sentimentului de culpă, care se naște din conștiința în formare. Sentimentul de vinovăție este atât de viu și sensibil în această etapă a vieții, încât copiii se pot simți vinovați pentru lucruri cu care nu au nimic de-a face, ca divorțul părinților, moartea sau boala cuiva. Celălalte capacități caracteristice acestei faze, limbajul, mișcarea, fantezia: toate concură spre a fi mereu gata de joc și plini de inițiativă, spre a fi într-o continuă explorare a lumii înconjurătoare! Dar… cu condiția ca aceasta să nu fie sufocată de un sentiment de culpă distructiv. Dacă este etichetat ca atare, copilul se va crede rău, neîndemănatic, bun de nimic, slab, plângăcios, prost, nebun… etc., la orice inițiativă avută, a cărui „rezultat” nu corespunde „normelor” adulte; se va judeca ca fiind rău și demn de a primi răul dacă a fost abuzat, agresat. Iar libertatea de a lua inițiative se stinge, instaurânde-se un sentiment de vinovăție care se răsfrânge asupra întregii sale persoane…

Susținuți și călăuziți cu iubire, încredere și încurajare în inițiativele noastre, vom „cunoaște” un Dumnezeu care ne iubește și se bucură de noi, de ființa noastră, de existența noastră, în orice împrejurare. Vom înțelege că El Însuși inițiază și riscă cu noi Totul pentru ca și noi să inițiem, în ascultare față de El, și să riscăm totul, cu scopul de a ajunge la iubirea mai mare.

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life).

Citește Mc 9,14-29.

femeiapacatoasaFemeia păcătoasă riscă luând inițiativa de a-L întâlni pe Isus în casa fariseului. Viața ei e sufocată de propriul păcat și de conștiința de a fi rea, reprobabilă. Probabil că nu a plănuit ce va face sau ce va spune când va ajunge în fața lui Isus; numai vasul de alabastru cu miresme arată decizia ei de a dărui tot ce are: este simbolul păcatului său și al ființei sale. Are nevoie să se cunoască prin privirea lui Isus, să deosebească minciuna de adevăr: laolaltă cu păcatul ei, ființa ei este și ea rea? Demnă de privirea lui Isus sau nu? Și iese din casa fariseului o ființă nouă: faptele rele îi sunt șterse, Isus îi spune să-și amintească de ele prin privirea Lui, iar ființa ei este înnobilată de judecata lui Isus: „mult a iubit”. Isus se bucură pentru ea, iar femeia se regăsește iubită și liberă să trăiască riscând de-acum pentru iubirea mai mare care a eliberat-o…

Intră în amintirile tale și în evenimentele prezentul tău fără teamă – chiar dacă par casa fariseului, în care tu însuți sau alții au judecat bunătatea ființei tale pe baza unor elemente exterioare, poate chiar păcate reale – însă Isus este acolo! Este și a fost: și roagă-L să priviți împreună ființa ta, roagă-L să-Ți spună El adevărul despre tine, să-Ți arate iubirea Sa. Adevărul este că orice ai fi făcut, gândit, dorit sau spus, El nu a încetat să te iubească! Bucură-te, absoarbe bucuria acestui adevăr!

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Îmi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Îți mulțumesc că mă vezi demn de iubire și nu încetezi să te bucuri pentru mine!

Rugăciune de consfințire:

„Isuse, îți consfințesc toate amintirile și momentele prezentului care mă acuză. Cercetează-mă Tu, cred în iubirea și fidelitatea Ta față de mine. Cred că adevărul despre mine este în privirea Ta! Îți consacru neputința care mă paralizează și cred că Tu o poți schimba în libertate! Îți mărturisesc păcatele care s-au născut din neputința mea… Mulțumesc pentru iertarea și iubirea Ta care mă încurajează să risc puținul pentru a dobândi Totul. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul învierii lui Isus din morți și, împreună cu El, al învierii tale.