Meditație la ziua de Marți din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: Is 7,10-14; Ps 23; Lc 1,26-38.
În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.
Elemente comune nouă tuturor: când, unde, cine – deşteaptă în noi convingerea că Dumnezeu ne ştie pe fiecare dintre noi, după nume şi după situaţia exactă a fiecăruia… Dar şi Fecioara îl cunoştea pe Dumnezeu…
De unde o ştim? Dacă EL şi-a fixat ochii pe acel sătuc pierdut din Galilea, înseamnă cu Inima lui era atrasă acolo, era atrasă de acea Fecioară.
Ce anume Îl atrăgea? Îl atrăgea rugăciunea Fecioarei, Îl atrăgea smerenia Fecioarei.
Din ce era făcută rugăciunea şi smerenia Fecioarei, dacă avea puterea de a-L atrage pe Dumnezeu?
O putem şti din lămuririle pe care îngerul le dă Fecioarei despre acel Fiu misterios a cărui zămislire şi naştere o anunţă. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit. O sinteză a profeţiilor despre Mesia cel Promis.
Dumnezeu nu i-ar fi transmis, nu i-ar fi oferit o explicaţie pe care ea să nu o fi putut înţelege, nu ar fi vorbit cu ea prin acest mesager astfel încât să nu înţeleagă. Ceea ce ne spune clar că Maria cunoştea Scripturile, tot ce era scris despre Cel Promis în Legea lui Moise, în Psalmi, în Profeţi.
De ce îngerul îi răspunde explicând prin Scripturi? Pentru că Maria le cunoştea, dar mai mult, pentru că se ruga cu ele, pentru că aceste cuvinte de explicaţie ale îngerului sunt ecoul rugăciunilor Mariei! Îngerul îi repetă, în numele Domnului, ceea ce ea îi şoptea lui Yahve, creatorul cerului şi al pământului în nopţile lungi de conversaţie şi aşteptare: ‘Tu ai făcut legământ cu noi, cu părinţii noştri… Împlineşte şi grăbeşte timpul ca cea care trebuie să nască să nască! Trimite fecioara propice’, trimite-l pe Emanuel!
Maria nu se ruga cu cuvintele ei, din inima ei, mai precis cuvintele ei deveniseră cuvintele profetice ale textelor sfinte cu care se ruga, pe care le evoca şi repeta, le iubea şi le respira, se bucura de ele şi-L lăuda pe Adonai, cuvintele lui Dumnezeu Însuşi! Inima ei devenise inima lui Dumnezeu, dorinţa ei dorinţa lui Dumnezeu, înscrisă în Scriptură! ´Tu, Tu, Tu, numai Tu, Adonai, numai ceea ce vrei Tu; iar eu sunt la dispoziţia Ta…´
Şi iată că îngerul îi repetă Fecioarei ceea ce în taină se săvârşea între ea şi Adonai: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Aceste cuvinte nu-i erau necunoscute Mariei, în afară de faptul de a nu se fi gândit niciodată că ea va fi fost fecioara propice!….
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitană.
O, Maria, mare pacifică,
Maria, dătătoare de pace,
Maria, pământ roditor.
O, Maria, vas al umilinţei,
în care arde lumina adevăratei cunoştinţe
prin care tu te-ai ridicat deasupra ta însăţi,
plăcându-i de aceea Tatălui,
care te-a răpit şi te-a atras la Sine,
iubindu-te cu o dragoste unică.
Tu, Maria, eşti acel fraged vlăstar care ne-a dat
floarea parfumată a Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul
Unul Născut, căci în tine, pământ roditor, a fost
semănat acest Cuvânt.
Tu eşti pământul şi tu eşti planta.
O Maria, car de foc,
tu ai purtat Focul, ascunzându-L şi acoperindu-L
sub ţărâna umanităţii tale.
Sf. Ecaterina de Siena (din Rugăciunile Sfinţilor)