Marți din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Sof 3,1-2.9-13; Ps 33; Mt 21,28-32
În pildele sale, Isus vorbeşte de doi fii ai tatălui: despre cel care, greşind, îşi recunoaşte greşeala şi îşi schimbă modul de a gândi şi de a acţiona şi despre cel care păcătuind, nu-şi recunoşte greşeala, ci se consideră drept. În marea familie umană şi în cetăţile sale Tatăl a găsit mereu aceste alegeri ale inimii: prima, a celor care, după ce au greşit, nu au ascultat glasul, nu au acceptat mustrarea, nu şi-au pus încrederea în Domnul şi nu s-au apropiat de Domnul Dumnezeul lor, şi cea a restului, care, după ce a greşit, s-a recunoscut umil şi sărac, şi care de-acum îşi va căuta refugiul în numele Domnului, care nu va mai face nedreptate, nu va mai spune minciuni şi nu se va mai găsi în gura sa o limbă înşelătoare.
Doi fii, dar nu unul bun şi unul rău, ci ambii păcătoşi, pentru că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Rom 3, 23). Unul mort în păcat, iar altul readus la viaţă prin convertire, căci apoi i-a părut rău şi s-a dus.
„Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău” (Lc 15, 21). Prin Acel al treilea Fiu, prin Cel care rosteşte parabola, prin Cel fără de păcat, fratele meu, al cărui cuvânt este una cu fapta, eu strig către Tine, Tată, originea oricărei paternităţi în cer şi pe pământ: ‘Împotriva marii Tale iubiri, Tată, am păcătuit, împotriva luminii Tale, Tată, am păcătuit, gândind ca un rob, ca un slujitor cu interese proprii! Eu, cel nevrednic de a fi fiul Tău, am vrut să-mi trăiesc viaţa în afara Ta, am păcătuit împotriva comuniunii cu viaţa Ta, alipindu-mi inima de comori nevrednice de acest nume!… Orbit de duhul care-a lucrat în mine, fiu al neascultării (cf. Ef 2, 2), am vrut să lucrez şi să adun comori pentru mine; n-am înţeles că mă trimiţi să lucrez în via Ta pentru ca lucrând, eu să mă asemăn Ţie, n-am înţeles că averea cea mai mare pe care o ai de dăruit este paternitatea Ta! Orbit de egoismul meu n-am înţeles că vrei să mă faci tată, asemenea Ţie, că vrei ca viaţa să fie dăruită prin mine!… Numai în casa Ta, numai în via Ta, numai prin paternitatea Ta, numai făcând faptele Tale, numai împlinind voia Ta eu exist, sunt liber, sunt puternic! Tu îmi eşti Tată, iar eu sunt fiul Tău!’
Și, ridicându-se, a mers la tatăl său. (Lc 15, 20)
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitană.