Meditație la ziua de Luni din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei:Jud 13,2-7.24-25a; Ps 70; Lc 1,5-25.
Fiii lui Israel, fiii legământului erau sclavi de patru sute treizeci de ani în Egipt, asupriţi cu munci grele, cu viaţa amară din cauza muncii silnice şi dure la lut şi cărămizi. Gemând sub povara sclaviei strigă către cer; Dumnezeu aude geamătul lor şi își aduce aminte de legământul său cu Abraham, cu Isaac și cu Iacob. Dumnezeu intervine… şi, „femeia a zămislit şi a născut un fiu” (Ex 2, 2a)…
Reîntorşi în ţara promisă, îl abandonau periodic pe Dumnezeul părinţilor lor, pe Dumnezeul lui Abraham, Isac şi Iacob pentru a sluji unor zei străini – făcând ce este rău în ochii Domnului (Jud 13, 1). Ori de câte ori făceau acest lucru, încăpeau pe mâinile unui popor duşman (filisteni, amoniţi etc). Asuprit şi nefericit, poporul se întorcea către Iahve strigând după eliberare. Dumnezeul legământului accepta strigătul lor, îşi oferea din nou alianţa cu poporul şi intervenea… i-a zis femeii: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil.
Fii lui Levi erau aleşi pentru a aduce Domnului ofrandă după dreptate. Când au ajuns ei înşişi să păcătuiască grav înaintea Domnului, făcând poporul să rătăcească, Dumnezeu, care nu uita de propriul jurământ, intervenea… „Ana a zămislit şi a născut un fiu” (1Sam 1, 20a).
Omul era sclav al întunericului păcatului şi trăia în umbra morţii spirituale, fără putinţă de scăpare, sclav al propriei încercări reuşite de a-şi dobândi identitate în afara identităţii sale de fiu al lui Dumnezeu, o identitate care conduce la moarte… Deşi oferite iar şi iar de Dumnezeu, legămintele le încalcă unul după altul, însă Partenerul Divin rămâne fidel jurământului Său. Dumnezeu hotărăşte că a sosit timpul noului şi veşnicului legământ, promis încă după prima cădere a omului. Dumnezeu intervine… Elisabeta, soţia lui (a lui Zaharia) a zămislit – şi se naşte Înaintemergătorul, cel care avea misiunea de a întoarce inima fiilor la părinţi: Abraham, Isac şi Iacob – şi la Părintele lor… „Oare nu este un singur tată pentru noi toți? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianța părinților noștri?” (Mal 2, 10).
Pentru încheierea noii şi veşnicei Alianţe, care avea să fie ţinută pentru totdeauna de Unul Singur, în numele tuturor celor care cred în El, Unul-Născut Fiu al Tatălui – Întrupat -, Dumnezeu adevărat şi om adevărat – Dumnezeu intervine: „… Marie… Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus” (cf. Lc 1, 35. 31).
Moise, Samson, Samuel, Ioan, dar şi David, laolaltă cu Isac, Iacob – copii aleşi de Domnul în defavoarea fraţilor lor întâi născuţi… şi Isus, cel numit Cristos… Pare a fi o caracteristică a lui Dumnezeu: păcatului, ieşirii în afara identităţii de copii ai lui Dumnezeu – ce îi opune? Naşterea unui copil!…Păcatului omului, care este expulzare a Duhului lui Dumnezeu din şi de către om, Dumnezeu îi răspunde prin zămislirea şi naşterea – din părinţi sterili, bătrâni şi, la împlinirea timpurilor, din fecioară – de copii în care este Duhul Domnului, sunt umpluţi de Duhul Domnului, sunt mişcaţi de Duhul Domnului. Aceşti copii vor fi colaboratorii lui Dumnezeu.
Şi noi, asemenea lor, suntem chemaţi să colaborăm cu Dumnezeu prin credinţa lucrătoare prin iubire. Prin credinţa în Copilul care ni s-a născut, în Fiul care ni s-a dat nouă, în cel pe a cărui umeri este stăpânirea, Duhul lui Dumnezeu a fost trimis în inimile noastre şi strigă „Abba, Tată!” Iar celor care cred în numele Lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care se iubesc unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este iubire...
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitană.
Respiră în mine, Duhule Sfinte,
ca să gândesc ce e sfânt.
Lucrează tu în mine, Duhule Sfinte,
ca să împlinesc ce e sfânt.
Încântă-mă, Duhule Sfinte,
ca să iubesc ce e sfânt.
Întăreşte-mă, Duhule Sfinte,
ca să păzesc ce e sfânt.
Ocroteşte-mă, Duhule Sfinte,
ca să trăiesc mereu sfinţenia.
Sf. Augustin (din Rugăciunile Sfinţilor)