„Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului?”… (Rom 11, 34)
Primul grup de terţiari care au profesat in al Treilea Ordin Carmelitan la Mănăstirea Carmelitană de la Luncani in data de 16 Octombrie 2016.
A început aproape fără să ne dăm seama, dar prin slujire, acceptând, câţiva dintre noi, dintr-o căutare înfrigurată a inimii de a răspunde mai mult iubirii lui Dumnezeu, să organizăm pelerinaje, să ne punem la dispoziţia pelerinilor, rugându-ne pentru ei şi împreună cu ei, şi, devenind, pe măsură ce harurile pelerinajul înaintau spre centrul inimilor noastre, din ce în ce mai mult, familie. Aveam un singur gând şi o singură inimă: să răspundem chemării Sfintei Fecioare la rugăciune, iubire şi apostolat.
Aşa s-a născut între noi, pelerini, dorinţa de a ne întoarce, ca o unică familie, cât de des posibil, la izvorul din care inimile noastre tânjeau să bea, la Domnul nostru, hrănind aceste legături în Cristos. Părintele Augustin a deschis, cu simplitate şi libertate, în dimensiunea spiritului şi în cea fizică, posibilitatea realizării acestei dorinţe comune. Aşa a devenit Luncaniul, mănăstirea carmelitană din Luncani a doua noastră casă: aici ne aştepta şi ne primea o comunitate trăitoare la izvoarele rugăciunii. Am venit ca prieteni, în a căror inimă vibra nevoia de a primi de băut şi a deveni izvoare pentru alţii, rugându-ne, iubind, slujind la aceste zile de reculegere, şi… încetul cu încetul, am rămas. Am găsit aici alţi fraţi şi surori care veneau deja de mult timp şi se adăpau la acest izvor al Carmelului, şi ne-am lăsat uniţi de acelaşi spirit.
Apoi, aproape ca o surpriză, acest mod de a sta împreună a primit un nume oficial, şi drumul de formare ca terţiari carmelitani a început. Această cotitură, în dimensiunea sa spirituală, se năştea, cu siguranţă, din voinţa lui Dumnezeu, intuită de pr. Petru Mares, un indragostit de carisma carmelitana, de comunitatea carmelitană, care, încă de la începuturile lucrărilor ridicării acestei mănăstiri prin pr. Tiberio Scorrano, au înţeles dorinţa Domnului de a avea aici un centru de spiritualitate carmelitană, dispunând, spre revărsarea prezenţei sale, de o familie în care laicii terţiari să aibă o importantă contribuţie.
Întâlnirile lunare de câte trei zile, rugăciunea comună, fraternitatea, slujirea, munca în comun dădeau cadenţa exterioară şi interioară a drumului de formare. Am gustat astfel şi am văzut cât de bun este Domnul, cum binecuvântarea sa coboară acolo unde fraţii împreună se roagă şi lucrează pentru el. Împreună am început drumul de pătrundere în regula celui de-al treilea ordin, în învăţătura marilor sfinţi ai Carmelului. Am împărtăşit pe baza acestora gândurile noastre, aspiraţiile, am lăsat să ne fie atinse slăbiciunile, ne-am confruntat, am râs şi am plâns împreună.
În ziua de 16 Octombrie 2016 cei opt care am inceput acest drum, am poposit pentru un moment facand profesiunea in al Treilea Ordin Carmelitan la Manastirea Carmelitana de la Luncani. In momentul profesiunii: „am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6, 8).
Fără eforturi conştiente din partea noastră, alţii s-au simţit atraşi să lucreze împreună cu noi, de rugăciunea comună, de fraternitate şi prietenie; ei sunt sămânţa viitoare, noii semănători. Ne rugăm pentru a putea înţelege viziunea Domnului despre nevoile copiilor săi şi acest loc, pentru a ne pune la dispoziţia lui.
„Căci toate vin de la el, prin el și pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.” Rom 11,36.
Melinda Ferenzi, terţiară carmelitană.