SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A Șasea ZI.

petrusiandreiÎncă din primele timpuri bisericile Orientului urmau fiecare o disciplină proprie, aprobată de sfinții părinți și de concilii chiar ecumenice. Și deoarece o anumită diversitate a uzanțelor și obiceiurilor, după cum s-a amintit mai sus, nu se opune în nici un fel unității Bisericii, ba chiar îi sporește frumusețea și contribuie mult la împlinirea misiunii ei, Conciliul, pentru a înlătura orice îndoială, declară că Bisericile din Orient, conștiente de unitatea necesară a întregii Biserici, au facultatea de a se conduce fiecare după disciplina proprie, ca fiind mai adecvată firii credincioșilor și mai aptă să favorizeze binele sufletelor. Observarea desăvârșită a acestui principiu tradițional (care la drept vorbind nu s-a respectat întotdeauna) face parte dintre condițiile prealabile absolut necesare pentru restabilirea unității.

  Cele spuse mai sus despre legitima diversitate trebuie declarate și despre formularea teologică diversă a doctrinei. Într-adevăr, în cercetarea adevărului revelat au fost folosite, în Orient și în Occident, metode și căi diferite pentru a cunoaște și exprima cele divine. Nu e de mirare, așadar, că unele aspecte ale misterului revelat sunt uneori mai bine sesizate și puse într-o lumină mai bună de unul decât celălalt, așa încât se poate spune în astfel de cazuri că formulările teologice diferite nu arareori sunt complementare mai degrabă decât opuse. În ceea ce privește tradițiile teologice autentice ale orientalilor, trebuie să recunoaștem că ele sunt minunat înrădăcinate în Sfintele Scripturi, sunt cultivate și exprimate în viața liturgică, sunt hrănite de tradiția vie apostolică și de scrierile sfinților părinți și ale autorilor spirituali din Orient și tind spre o orânduire corectă a vieții și chiar la contemplarea deplină a adevărului creștin.

 Mulțumind lui Dumnezeu că mulți orientali, fii ai Bisericii Catolice, care păstrează acest patrimoniu și doresc să-l trăiască într-o mare puritate și plinătate, trăiesc deja în deplină comuniune cu frații care cultivă tradiția occidentală, sfântul Conciliu declară că tot acest patrimoniu spiritual și liturgic, disciplinar și teologic, în diferitele lui tradiții, aparține deplinei catolicități și apostolicități a Bisericii.

 Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 16, 17.

 

sf-porfirieBiserica este fără început și fără de sfârșit, veșnică, precum și  fondatorul său, Dumnezeu cel Întreit este fără de început și fără de sfârșit. Biserica este increată, precum și Dumnezeu este increat. Biserica cea veșnică este alcătuită de cele trei persoane ale Preasfintei Treimi.

 Prin persoana lui Cristos, Dumnezeu, în nesfârșita sa iubire, ne-a unit din nou cu Biserica sa. Când intrăm în Biserica increată, venim la Cristos, intrăm în lumea increată. Și noi, credincioșii, suntem destinați să fim increați prin har și părtași ai iubirii dumnezeiești a lui Dumnezeu, să pășim în misterul dumnezeirii și să ne ridicăm deasupra gândirii noastre lumești, să moară în noi omul cel vechi (Col 3, 9; Rom 6, 6; Ef 4, 22) și să fim însuflețiți de Dumnezeu. Dacă trăim în Biserică, trăim în Hristos. Acesta este un lucru cu totul deosebit, nici nu-l putem înțelege. Numai Duhul Sfânt ni-l poate învăța.

 Părintele Porfirie Athonitul

 

imagesToată ziua te-am așteptat,

În timp ce puterile sufletului meu

Sângerau veninul surdei lor activități.

 

Am așteptat tăcerea Ta și pacea Ta,

Pentru a opri sângerarea lor

și a le purifia, Domnul meu.

 

Tu mă vei vindeca când vei voi!

Nu mă voi mai răni

Cu detalii de care m-am înconjurat ca de spini:

O pocăință ce nu o dorești pentru mine.

 

Tu ai creat sufletul meu pentru pacea Ta

și pentru liniștea Ta,

iar sufletul meu e rănit de confuzia,

de zgomotul păcatelor și al dorințelor mele.

 Thomas Merton (1915-1968)-Din Rugăciunile Sfinților