Vineri din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Is 56,1-3a.6-8; Ps 66; In 5,33-36.
Ioan a dat mărturie pentru adevăr. Dar eu nu primesc mărturie de la un om.
„Ce este adevărul?” (In 18, 38)… Adevărul nu este o idee, nu este o teorie, nu este o convingere, ci Persoană: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Ba mai mult, Adevărul este însuşi Dumnezeu, Preasfânta Treime, iar Persoanele Preasfintei Treimi dau mărturie una pentru cealaltă, astfel încât Adevărul nu are nevoie de o mărturie exterioară Sieşi.
„…nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.” (Mt 11, 27).
„Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.” (In 14, 10)
„Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine.” (In 15, 26)
Adevărul suficient Sieşi este Putere suverană. Atunci când vorbeşte Adevărul, toţi ştiu că aşa – precum El – este… Cuvântul Adevărului solicită adoptarea unei atitudini: cu El, împreună cu El şi prin El sau împotriva Lui. „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”. (In 8, 31). Adevărul luminează în întuneric, şi pot decide cât timp vreau să stau în lumina sa. Puterea lui în viaţa mea depinde mereu de voinţa mea liberă. Vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.
„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1, 14a) – faptele Adevărului vorbesc pentru sine şi nimeni nu le poate nega fără a minţi. Refuzul lor şi lupta împotriva lor înseamnă umblare în întuneric, pentru că Dumnezeu este lumină. „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi” (1In 1, 8-10).
Să-i cerem Duhului adevărului care nu vorbeşte de la sine să ne denunţe El cu privire la păcat. Să facem dreaptatea lepădându-ne de el, şi vom avea comuniune unii cu alții prin sângele lui Isus care ne curăța de orice păcat. Ne vom bucura de mângâierea negrăită a celor iertaţi, întru care dreptatea Domnului s-a înfăptuit!
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!
Comunitatea carmelitană.
Am păcătuit împotriva marii Tale bunătăţi,
eu, sărmanul păcătos, am păcătuit.
Am păcătuit împotriva Izvorului luminii,
eu, întunericul, am păcătuit.
Am păcătuit împotriva compasiunii iubirii Tale
cereşti, evident am păcătuit.
Am păcătuit împotriva Ta, care m-ai creat din
nimic, cu siguranţă am păcătuit.
Am păcătuit împotriva mângâierilor sublimei
Tale gingăşii, infinit am păcătuit.
Am păcătuit împotriva desfătărilor luminii Tale
nepieritoare şi desăvârşite,
eu, perfidul, am păcătuit.
Am păcătuit împotriva comuniunii cu viaţa Ta
de negrăit, adesea am păcătuit…
binecuvântat să fie acest cuvânt „am păcătuit”…
căci sădeşte speranţă în inimă!”
Sf. Grigorie de Narek (din Rugăciunile sfinţilor)