MĂNĂSTIREA CARMELITANĂ DIN LUNCANI

Arhivă

Articolele și anunțurile de pe site-ul mănăstirii sunt păstrate aici în forma originală. Datele și invitațiile din articole se referă la momentul publicării lor. Pentru întâlnirile actuale, consultați programul mănăstirii.

Din viața comunității

Activitățile comunității noastre pentru laici, persoane consacrate și preoți în anul 2026

Comunitatea carmelitană vă aduce la cunoștință diferitele inițiative pastorale organizate în anul 2026, dedicate laicilor, persoanelor consacrate și preoților.

Iată calendarul unor evenimente pe care le propunem:

  1.  Rugăciune cu și pentru bărbați.
    1. În fiecare a treia duminică din lună, începând cu ora 09:45.
  2.  Rugăciune pentru nevoile oamenilor.
    1. În fiecare ultimă duminică din lună, începând cu ora 16:00.
  3.  Rugăciune continuă.
    1. 20 – 22 martie 2026 (de vineri până duminică).
    1. 2 – 4 octombrie 2026 (de vineri până duminică).
  4.  Zile de reculegere spirituală mariană.
    1. Sâmbătă, 30 mai 2026.
    1. Sâmbătă, 20 iunie 2026.
    1. Sâmbătă, 26 septembrie 2026.
    1. Sâmbătă, 31 octombrie 2026.
  5.  Zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada (pentru laici, persoane consacrate și preoți).
    1. 25 – 28 iunie 2026 (de joi până duminică).
  6.  Novena de pregătire pentru hramul Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel.

Perioada: 7 – 15 iulie 2026.

Program zilnic: Ora 17:00 – Sfântul Rozariu; Ora 18:00 – Sfânta Liturghie cu predică despre spiritualitatea mariană carmelitană, urmată de Adorație Euharistică și Vespere.

Sărbătoarea Hramului: Joi, 16 iulie 2026, ora 10:30.

  •  Pregătirea pentru hramul Sfântului Profet Ilie.

Perioada: 17 – 19 iulie 2026.

Program: Ora 17:00 – Sfântul Rozariu; Ora 18:00 – Sfânta Liturghie, urmată de Vesperele în cinstea Sfântului Profet Ilie (în capela inferioară).

Sărbătoarea Hramului: Luni, 20 iulie 2026, ora 10:30.

  •  Carmelfest (Zile de formare, rugăciune și bucurie pentru tineri și familii tinere).
    • 12 – 15 august 2026 (de miercuri până sâmbătă).
  •  Exerciții spirituale pentru persoanele consacrate.
    • 29 iunie – 5 iulie 2026 (de luni până duminică). Pr. Giovanni Grosso OCarm. Lb. Italiană.
    • 3 – 9 august 2026 (de luni până duminică). pr. Cristian Dumea OFMConv. Lb. Română.

Persoanele interesate sunt rugate să ne contacteze pentru înscrieri sau informații suplimentare.

Contact:
Pr. Mihai Augustin Folner
Email: gustifol@hotmail.com
Tel. Mobil: 0787 709 489

tel. Fix: 0234.206085.

Vă mulțumim și vă așteptăm cu drag!

Vizita canonică a Priorului General

Vizita canonică a Priorului General al Ordinului Carmelitan la Mănăstirea Carmelitană din Luncani.

În perioada 24-26 mai 2025, Comunitatea Carmelitană de la Luncani a avut bucuria de a-i avea în mijlocul ei pe pr. Míċeál O’Neill, Priorul General al Ordinului Carmelitan, împreună cu pr. Richard Byrne, Consilier General pentru Europa, veniți în vizită canonică după prevederile Constituțiilor Ordinului.

În prima zi, superiorii Carmelului le-au vizitat pe surorile de clauzură în mănăstirea lor, sf. Paul al VI-lea din Luncani. În întâlnirea fraternă cu surorile au dialogat despre continuarea misiunii lor de rugătoarea în acest așezământ al lor, nou, din România.

În centrul zilei de duminică, 25 mai, a fost Sfânta Liturghie solemnă, celebrată cu Terțiarii Carmelitani, familiile lor, precum și credincioșii care frecventează Mănăstirea noastră. A fost actul nostru profetic – ca Fraternitate contemplativă, mariană, profetică și internațională – de proclamare a credinței în Cristos cel Înviat. Trăim în mărturisirea învierii și așteptarea venirii Domnului nostru Isus Cristos.

La sfârșitul Sfintei Liturghii au fost două mărturii, cea a unei familii de Terțiari- soții cu cei patru copii ai lor – și a unei tinere Terțiare. Soții au vorbit despre nașterea și creșterea vieții lor interioare autentice prin și în Carmel. Cealaltă mărturie ne-a descoperit chipul lui Isus a cărui iubire eliberează de cel rău și face să înflorească viața din belșug.

Copiii adunați în jurul Părintelui Prior General la masa comună, în timp ce acesta ne vorbea, a fost o oglindire a simplității vieții, bucuriei și rodniciei primei comunități creștine: a împreună-stăruinței în rugăciune, Euharistie, la masa comună și împreuna-folosire de cele ale pământului. El ne-a și reamintit această imagine, iar dorința de a o împlini cât mai îndeaproape a crescut în noi.

Părintele Prior General ne-a spus că descoperă între noi, cu bucurie și uimire, o vitalitate și un suflu al celui de-al Treilea Ordin și al laicatului Carmelitan despre care nu știuse nimic. Ne-a întărit în identitatea și misiunea noastră de creștini carmelitani în Biserică și în lume.

După amiaza a fost dedicată întâlnirilor private cu membrii Comunității, în primul rând cu Frații Călugări apoi și cu surorile terțiare.

Dimensiunea canonică a acestei vizite dă rod unui discernământ spiritual mai clar, orientat spre viitor, și impulsionează Comunitatea carmelitană în a se dărui Bisericii prin contemplație, fraternitate, slujire.

Comunitatea carmelitană, Ordinul Secular Carmelitan, dar și aceia care, fără a fi laici carmelitani, frecventează acest loc, ne-am întărit în credința că Dumnezeu vrea să rămânem Carmelitani în mijlocul poporului, să primim de la Carmel limbajul și mărturia vieții interioare, să învățăm și să ne formăm în acestea, dar și să învățăm și să formăm pe alții despre acestea, dispunându-ne să îi primim pe cei care vor să parcurgă împreună cu noi drumul vieții interioare.

Lui Dumnezeu și Fecioarei Maria, Doamna și Stăpâna acestui loc – mulțumire pentru zilele de har trăite cu frații noștri mai mari!

Bucurie în Carmel!

Comunitatea Carmelitană de la Luncani

Programul exercițiilor spirituale pentru persoanele consacrate în anul 2025.

„Contemplativi în mijlocul poporului lui Dumnezeu;” Împreună cu Sfânta Fecioară Maria, Mamă și Soră în Carmel.

În anul 2025, comunitatea carmelitană de la Luncani organizează două serii de exerciții spirituale pentru persoanele consacrate.

Perioadele și îndrumătorii:

  1. Duminică, 20 – Vineri, 25 Iulie 2025. Îndrumători: pr. Alexandru Olaru OFMConv. Începe Duminică cu sfânta Liturghie la ora 18.00 și se încheie Vineri cu prânzul.
  2. Luni, 25 – Duminică, 31 August 2025. Îndrumător pr. Tiberio Scorrano, O.Carm. Începe Luni cu sfânta Liturghie la ora 18.00 și se încheie Duminică, cu sfânta Liturghie la ora 10.30.

Pentru înscriere și alte informații puteți să scrieți pe mail la adresa: gustifol@hotmail.com sau să sunați la telefon nr. 0234.206085.

Pr. Folner Mihai Augustin O.Carm.

Propuneri de exerciții spirituale pentru Persoanele Consacrate. Anul 2023.

Comunitatea carmelitană de la Luncani (Bacău).

În anul 2023, comunitatea carmelitană de la Luncani organizează trei serii de exerciții spirituale pentru persoane consacrate cu o durată de 7 zile.

Fiecare serie începe Luni cu sfânta Liturghie la ora 18.00 și se încheie Duminică, cu sfânta Liturghie la ora 10.30.

Perioadele și îndrumătorii:

  1. Luni, 19 – Duminică, 25 Iunie 2023. Îndrumători: pr. Folner Mihai Augustin și Melinda Ferenczy, terțiară carmelitană. Tema:  Lucrurile de pe urmă ale omului. „În toate faptele tale adu-ţi aminte de cele de pe urmă ale tale şi în veci nu vei păcătui” (Sir 7,36).
  2. Luni, 31 Iulie – Duminică, 6 August 2023. Îndrumător pr. Lucian Dîncă, O.A. Tema: Tema: Discipoli ai lui Cristos pe calea rugăciunii. „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Lc 11,1).
  3. Luni, 28 August – Duminică, 3 Septembrie 2023. Îndrumător pr. Leon Budău OFMCap. Tema: „Sfaturile evanghelice, un dar pentru timpurile noastre”.

Pentru înscriere și alte informații puteți să scrieți pe mail la adresa: gustifol@hotmail.com sau să sunați la telefon nr. 0234.206085.

Pr. Folner Mihai Augustin O.Carm.

CarmelFest 2019

CarmelFestImmagine-Sussidio-Quaresima-ado-e-giovani-e1551093662928-800x451

 Organizatorul și Gazda CarmelFest-ului este comunitatea Mănăstirii Carmelitane de la Luncani. 

În Biserica Catolică, spiritualitatea Carmelitană reprezintă accentul pus pe trăirea profundă, prin rugăciune, fraternitate și slujire, a unei relații personale cu Dumnezeul Cel Viu și Prezent în viața omului.

Nevoile timpului și ale societății cer convertirea inimii. Numai inima plină de răbdare, dreptate, seninătate, pace și dialog poate face mai umană lumea noastră. Numai astfel de inimi vor și pot construi o societate în care respectarea demnității umane, binele comun, solidaritatea să fie călăuzitoare. Iar toate acestea precum și schimbarea inimii nu provin, în mod primordial, nici de la instituții și nici de la oameni, ci vine din inima evangheliei, de la Isus însuși. (Cfr. Prefața către tineri a Papei Francisc la DOCAT – „DOCAT: ce trebuie făcut?: doctrina socială a Bisericii”)

 Scopul CarmelFest-ului este să le ofere tinerilor cu vârtele cuprinse între 18 și 35 de ani, prilejul de a-l întâlni pe Isus Cristos. Participarea este gratuită dar înscrierea este obligatorie.

Această întâlnire are puterea de a genera decizii, mici și mari, legate de viața și viitorul lor, personal și social, în lumină persoanei lui Isus, decizii capabile să ofere societății răspunsuri alternative, pline de puterea transformării, a dăruirii fără limite, pentru schimbarea lumii.

 Conținutul CarmelFest-ului: momente de învățătură, aplicații practice, rugăciune, liturghie, mărturii și momente de sărbătorire comună a celor trăite.

 Detalii de desfășurare: 21-24 august 2019, în aer liber.

 Colaboratorii la CarmelFest sunt prezenți activi la diferitele activități pastorale ale comunității carmelitane și,  care, formează o echipă de aproximativ 20 de persoane, alcătuită din tineri, adulți, familii. Ei sunt cei care, împreună cu comunitatea monastică, asigură organizarea și desfășurarea unor momente ale evenimentului. Printre aceștia este și un grup de tineri muzicieni, intrumentiști și cor – aproximativ 10 care vor anima diferitele momente din programul CarmelFest-ului. .

Invitați:

Vorbitor: István Ferenczy, Comunitatea Cor et Lumen Christi, Chertsey, London, UK, cu familia sa.

Invitați pentru mărturie alte 5-6 persoane din alte localități, printre care: Kosza Agnes, Seconds Violons, Orchestre Symphonique de l’Opéra de Toulon.

contact

Reculegere spirituala cu Mijo Barada

Mijo-fot-Zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada

În perioada 28-31 Iulie 2019, la mănăstirea carmelitană de la Luncani, vor avea loc zile de reculegere spirituală cu un cunoscut evanghelizator catolic, Mijo Barada.

Tema: „Isus, Îndurare Divină. „Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”. Mt. 5,48.

Mijo s-a născut la Split (Croația) în anul 1960 fiind căsătorit cu Erika cu care are patru copii: Mirjam, Mihael, Daniel și Emanuel. 

Viața lui Mijo se schimbă în mod minunat când îl întâlnește pe Dumnezeu și, din anul 1993, începe o activitate intensă de apostolat. Conduce numeroase grupuri de rugăciune în colaborare cu preoții și membrii laici, ține seminarii de evanghelizare, exerciții spirituale de vindecare interioară și eliberare  în toată Europa, și, în afara Europei,  în Africa și în Japonia, construind, in Africa, inclusiv biserici și forând puțuri. Mărturisește cu viața  și cu cuvântul despre Isus Cristos, vestindu-l mai ales în acele zone și la cei care îl cunosc mai puțin sau chiar deloc. A primit binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea asupra misiunii sale.

Colaborează în special cu Ordinul Augustinian, din care face parte ca și terțiar. Este chemat de preoți în parohii, invitat de grupuri de rugăciune și mișcări, la reculegerile ținute de el adunându-se întreaga regiune. Comunitațile monastice îl invită mai ales pentru rugăciune de eliberare și vindecare interioară a membrilor săi. La fel, mulți preoți exorciști cer colaborearea lui la opera de salvare a sufletelor. Acesteia i se dedică și Mijo, peregrinând prin lume, cam jumătate din an, pentru a-l vesti pe Cristos, în timp ce cealaltă jumătate și-o petrece în sânul familiei sale și  pe plantația sa de renume mondial de mandarini de pe țărmurile dalmatice, devenit un laborator de cercetare pentru oamenii de știința din domeniu.

A răspuns cu bucurie invitației noastre de a ține zile de reculegere spirituală și la mănăstirea noastră de la Luncani. Din păcate, nu mai sunt locuri de cazare în mănăstire pentru acele zile, dar se poate veni făcând naveta din oraș sau din împrejurimi.

Pentru participare vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0234.206085 sau să scrieți la adresa de mail: gustifol@hotmail.com.

Vă așteptăm!

Zile spirituale pentru tineri

Taize_Stuttgart_Kreuz-JugendlZile spirituale pentru tinerii cu vârstele cuprinse între 18 și 30 de ani.

VIAȚA ÎN CRISTOS. „Să fiți fără vină și curați, copii neprihăniți ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații perverse și rătăcite între care voi apăreți ca niște luminători în lume”. (Fil. 2,15).

În perioada 27-30 Decembrie 2018, comunitatea carmelitană de la mănăstirea din Luncani organizeaza zile de spiritualitate pentru tineri.

Începe cu sfânta liturghie la ora 18:00 din prima zi, și se încheie în jurul orei 15:00, din ultima zi.

Cei care doresc să participe, sunt rugați să se anunțe din timp la pr. Augustin Folner, contact: gustifol@hotmail.com, sau numărul de telefon 0234206085.

Costul participării este de 100 de lei de persoană.  Binefăcătorii sunt rugați să susțină acest proiect, pentru a reuși să acoperim cel puțin o parte din cheltuielile pe care le vom face în acea perioadă, în mod deosebit pentru încălzire.

Vă așteptăm!

Programul pentru zilele de rugaciune continua

Mănăstirea Carmelitană Luncani
9-11 februarie 2018

Program ZILE DE RUGĂCIUNE CONTINUĂ

Vineri, 9 februarie

18.00 SFÂNTA LITURGHIE şi Introducere
19.30 Cina
20.30 Calea Crucii
22.00 Laudă în tăcere însoțită de muzică.
23.00 Laudă însoţită vocal și instrumental.
00.00 Adoraţie în tăcere.

Sâmbătă, 10 februarie
2.00 Laudă şi rugăciune de mijlocire
4.00 Acatistul Maicii Domnului
5.00 Rozariul meditat
6.00 Oficiul Lecturilor
6.30 Laudele
7.30 Laudă însoţită
8.30 Micul dejun
9.30 Învăţătură – RUGĂCIUNEA
10.00 Laudă animată
10.30 Rugăciune cu sfinţii şi îngerii
11.30 SF. LITURGHIE
12.30 Prânzul
13.30 Rozariul Iubirii
14.15 Învăţătură – RUGĂCIUNEA
14.45 Laudă liniştită
15.00 Mărturii
16.00 Laudă animată şi rugăciune personală pentru participanţi.
18.00 Vesperele
18.30 Adoraţie în tăcere
19.30 Cina
20.30 Mărturii – Vizionare spirituală
21.00 Laudă şi rugăciune pentru revărsarea Duhului Sfânt
23.00 Rugăciune pentru România

Duminică, 11 februarie

00.00 Proclamarea Scripturii
1.00 Adoraţie condusă
2.00 Laudă şi rugăciune de mijlocire
4.00 Adoraţie în tăcere
6.00 Oficiul Lecturilor – Înviere
6.30 Laudele – Înviere
7.00 Laudă însoţită
8.30 Micul dejun
9.15 Învăţătură – RUGĂCIUNEA
10.00 Pregătire personală pentru Sf. Liturghie
10.30 SF. LITURGHIE
12.30 Prânzul
13.30 ÎMPĂRTĂŞIRE, DIALOG

Propuneri de zile de reculegere spirituala

04Comunitatea carmelitană de la Luncani propune până la sfârșitul acestui an zile de reculegere spirituală pentru Laici, Persoane Consacrate și tineri.

Programul este următorul:

1. Pentru Laici. Tema: „Plinătatea vieții în Cristos. Vindecați și Eliberați”. Perioada: Vineri 10 – Duminică 12 Noiembrie 2017. Se începe la ora 18 din ziua de Vineri cu sfânta liturghie. Numărul de participanți este limitat.

2. Pentru persoane Consacrate. Tema: „Frumusețea vieții în Cristos. Vindecați și Eliberați”. Perioada: Vineri 17 – Duminică 19 Noiembrie 2017. Începe la ora 18 din ziua de Vineri cu sfânta liturghie. Numărul de participanți este limitat.

3. Pentru tineri. Tema: „Liturgia omului lăuntric; o sărbătoare nesfârșită”. Perioada: Miercuri 27 – Sâmbătă 30 Decembrie 2017.  Tineri cu vârstele cuprinse între 17 și 30 de ani. Începe la ora 18 din ziua de Miercuri cu sfânta liturghie. Numărul de participanți este limitat.

Pentru mai multe informații și înscriere vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0234.206085 sau să scrieți pe mail: gustifol@hotmail.com. 

Vă așteptăm!

Invitație la zile de exerciții spirituale cu evangelizatorul catolic Josip Lončar pentru preoți, persoane consacrate și laici.

38Noi, Comunitatea Carmelitană din Luncani, dorind să răspundem dorinței lui Dumnezeu care este însetat de tine, l-am invitat pe Josip Lončar, cunoscut evanghelizator laic catolic, să fie instrumentul lui Dumnezeu în aceste zile. Lončar predică cu regularitate seminarii de evanghelizare în Croaţia şi în numeroase alte ţări. Slujind Biserica prin carisma sa de predicator, cu carisma vindecării şi eliberării, el îşi mărturiseşte convingerea că Isus Cristos este unica alegere viabilă pentru fiecare persoană.

Tema: Meditarea Cuvântului lui Dumnezeu și Rugăciunea interioară.

„Meditaţia pune în acţiune gândirea, imaginaţia, emoţia şi dorinţa. O atare mobilizare este necesară pentru a aprofunda convingerile de credinţă, a trezi convertirea inimii şi a întări voinţa de a-l urma pe Cristos. Rugăciunea creştină se străduieşte, mai ales, să mediteze „misterele lui Cristos”, ca în lectio divina sau în Rozariu. Această formă de cugetare în rugăciune este de mare valoare, dar rugăciunea creştină trebuie să ţintească mai departe: către cunoaşterea plină de iubire a Domnului Isus, către unirea cu El.” CBC nr. 2708.

– Perioada este miercuri 20 septembrie (ora 16) – sambata 23 septembrie 2017 (pranz) la mănăstirea carmelitană din Luncani.

– Programul cuprinde meditații asupra temei, părți practice de aplicare precum și rugăciune în comun și personală pentru participanți, la dorința acestora.

– Meditațiile vor fi traduse simultan în limba română din croată.

– Deoarece locurile sunt limitate și pentru o mai bună organizare, vă rugăm să vă înscrieți până cel târziu 1 septembrie 2017.

– Pentru înscriere și mai multe informații: Pr. Augustin Folner gustifol@hotmail.com; telefon 0234.206085.

 Cine este Josip Lončar;

hqdefaultS-a născut pe 8 ianuarie 1964, la Repas, în Croaţia. Este tată de familie, cofondator şi director al Fundaţiei pentru promovarea valorilor creştine Kristofori şi al Institutului de Evanghelizare Kristofori, redactorul şef al revistei de evanghelizare Book şi editorul revistei Rhema. Este împreună-conducătorul al comunităţii catolice carismatice “Bunul Păstor”.  Este promotor oficial (Promotion officer) al Slujirii Reînnoirii Carismatice Catolice Internaţionale (International Catholic Charismatic Renevval Services – ICCRS), cu sediul la Vatican. A scris mai multe cărţi: „Carisma credinţei”, „Putere de sus (Vise, viziuni şi profeţii)” „Cum să cred?”, „Rozariul – cum să ne rugăm rozariul în mod eficace”, seria „Şcoala de rugăciune”, cu volumele: „A-l cunoaşte şi a-l experimenta pe Dumnezeu”, „Meditarea misterelor rozariului şi Darul limbilor.”

Tineri, „țineți cu tărie Cuvântul Vieții”! (Fil 2, 16)

lettura-bibbiaTineri, „țineți cu tărie Cuvântul Vieții”! (Fil 2, 16).

Dragi prieteni tineri, Vă invităm la câteva zile petrecute din plin cu un Dumnezeu fascinant, veșnic tânăr și mereu surprinzător! A umbla cu El în cotidianul nostru este cea mai minunată aventură din toate câte pot fi! Oare se mai plimbă Dumnezeu în adierea vântului de după-amiază în grădina vieții noastre? Mai putem oare auzi și recunoaște glasul Său, putem oare avea o relație concretă de prietenie și comunicare cu El? Ce va deveni viața noastră, odată cuceriți de Isus Cristos? „…copii neprihăniți ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generații perverse și rătăcite între care voi străluciți ca niște luminători în lume” (Fil 2, 15). Veniți și vedeți, veniți să gustăm împreună bucuria de a umbla cu Dumnezeu!

Perioada: Miercuri 19 – Sâmbătă 22 Aprilie 2017. Ne-am gândit în săptămâna după sărbătoarea Paștelui pentru că este perioada de vacanță.

Locul: Mănăstirea Carmelitană Luncani.

Pot participa tinerii cu vârstele cuprinse între 18 și 30 de ani.

Cost: Pentru a veni în întâmpinarea voastră, ne-am gândit să reducem costul la jumătate, adică în jur de 100 de lei de persoană pentru toată perioada incluzând cazarea, mâncarea și căldura. Dacă cineva dorește să participe dar nu poate, din cauza economică, nu-i nici o problemă; să ne contacteze și vom rezolva această problemă. 

Confirmarea participării se face până cel târziu 1 Aprilie 2017 la numărul de telefon 0787709489 sau la adresa de mail: gustifol@hotmail.com.

Vă așteptăm!

Zile de reculegere spirituală pentru părinți și tinerii care sunt chemați la viața de familie

Invitație la zile de har pentru părinți și tinerii care sunt chemați la viața de familie

teampic„Vă scriu vouă, părinților, pentru că l-ați cunoscut pe cel care este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că l-ați învins pe Cel Rău. V-am scris vouă, copiilor, pentru că l-ați cunoscut pe Tatăl.” 1 In 2, 13-14a.

Următoarea propunere se adresează Vouă, dragi Părinți sau Vouă, dragi Tineri care vă simțiți chemați să vă întemeiați viața de familie pe stânca care este Dumnezeu! Vom încerca să înțelegem împreună ce înseamnă chemarea de a fi părinte, să descoperim și să punem în mișcare autoritatea spirituală dăruită Vouă de Dumnezeu asupra copiilor voștri, cum să o facem să devină rugăciune, rugăciune care transformă după voința lui Dumnezeu. Și, vom pune în practică ceea ce învățăm, ne vom ruga!

Data: 10-12 martie 2017, de vineri seara de la ora 18 până duminică seara, ora 18. Deoarece numarul de participanti este limitat vă rugăm să vă înscrieți din timp.

Locul: Mănăstirea Carmelitană din Luncani

Costul, pentru a veni în întâmpinarea cheltuielilor pe tot prcursul participării, care include cazarea, hrana și căldura, este de 120 lei de persoană.

Precizăm că nu este obligatoriu prezența amânduror părinți. Părinții pot veni cu copiii de la 2 la 15 ani; copiii nu vor plăti pentru perioada șederii și vor avea un program aparte.

Invitație la zile de reculegere pentru credincioși

Invitație la zile de reculegere pentru credincioși

09-croce-di-cristoDragi prieteni, după prima experiență de acest fel, relansăm propunerea și invitația de a petrece un sfârșit de săptămână cu Dumnezeu și împreună, pentru a experimenta dragostea lui Dumnezeu-Preasfântă Treime care vindecă, ne umple de bucurie și lumină. Rănile noastre vor sta înainte Lui și El le va închide, tot trecutul și prezentul nostru  vor sta înaintea Lui și El le va primi; duh din Duhul Său ne va da și misiune de Misiunea Sa ne va încredința. Căci „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre…” Rom 5, 5.

Data: 3-5 martie 2017, de vineri seara de la ora 18 până duminică seara, ora 18. Deoarece numarul de participanti este limitat vă rugăm să vă înscrieți din timp.

Locul: Mănăstirea Carmelitană din Luncani

Costul, pentru a veni în întâmpinarea cheltuielilor pe tot prcursul participării, care include cazarea, hrana și căldura, este de 120 lei de persoană.

Un sfârșit de săptămână petrecut cu Dumnezeu și împreună!

momento-di-preghiera-a-medjugorjeDragi prieteni,

vă lansez o invitație pentru un sfârșit de săptămână petrecut cu Dumnezeu și împreună! Vă propun și vă chem să-L cunoaștem și să-L întâlnim personal și împreună pe  Dumnezeu Tatăl, pe Isus și pe Duhului Sfânt, să-I cunoaștem și să experimentăm dragostea Lor în viața noastră. Cunoscându-L pe Tatăl și primind dragostea Lui, vor fi luminate începuturile vieții noastre și El va atinge, vindecând, rănile pe care le purtăm din copilărie. Cunoscându-L și primindu-L pe Isus, vom cunoaște Adevărul care are puterea să ne elibereze de orice rău. Chemându-L pe Duhul Sfânt să trăiască în noi, avem Bucuria vieții care ne face capabili să descoperim și să trăim continua noutate, uimire și fericire a vieții cu Dumnezeu.

            Vino dacă Îl cunoști pe Dumnezeu și îți dorești mai mult din El, vino dacă nu Îl cunoști dar ești în căutare, vino dacă te simți rănit, trist, îngreunat, blocat , singur sau fără speranță, cu probleme, personale sau în familie. Dumnezeu te caută și vrea să te întâlnească personal.

            Vă propun deci perioada 27-29 Ianuarie 2017, de vineri seara de la ora 18.00 până duminică la ora 18.00.

Pentru că este iarnă și e frig, pe deasupra trebuie să și mâncăm, organizarea ar implica și o contribuție de 120 de lei\persoană. Numărul maxim de persoane este de 15, deci grăbeste-te să confirmi participarea!

Dacă sunteți interesați aștept confirmarea voastră până cel târziu 16 Ianuarie 2017 la

Pr. Augustin Folner;  email: gustifol@hotmail.com  tel. fix 0234.206085; mobil: 0787709489.

Vă salut în Domnul!

Primul grup de terţiari la Mănăstirea Carmelitană, Luncani

38„Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului?”… (Rom 11, 34)

Primul grup de terţiari care au profesat in al Treilea Ordin Carmelitan la Mănăstirea Carmelitană de la Luncani in data de 16 Octombrie 2016.

           A început aproape fără să ne dăm seama, dar prin slujire, acceptând, câţiva dintre noi, dintr-o căutare  înfrigurată a inimii de a răspunde mai mult iubirii lui Dumnezeu, să organizăm pelerinaje, să ne punem la dispoziţia pelerinilor, rugându-ne pentru ei şi împreună cu ei, şi, devenind, pe măsură ce harurile pelerinajul înaintau spre centrul inimilor noastre, din ce în ce mai mult, familie. Aveam un singur gând şi o singură inimă: să răspundem chemării Sfintei Fecioare la rugăciune, iubire şi apostolat.

          Aşa s-a născut între noi, pelerini, dorinţa de a  ne întoarce, ca o unică familie,  cât de des posibil, la izvorul din care inimile noastre tânjeau să bea, la Domnul nostru, hrănind aceste legături în Cristos. Părintele Augustin a deschis, cu simplitate şi libertate, în dimensiunea spiritului şi în cea fizică, posibilitatea realizării acestei dorinţe comune. Aşa a devenit Luncaniul, mănăstirea carmelitană din Luncani a doua noastră casă: aici ne aştepta şi ne primea o comunitate trăitoare la izvoarele rugăciunii. Am venit ca prieteni, în a căror inimă vibra nevoia de a primi de băut şi a deveni izvoare pentru alţii, rugându-ne, iubind, slujind la aceste zile de reculegere, şi… încetul cu încetul, am rămas. Am găsit aici alţi fraţi şi surori care veneau deja de mult timp şi se adăpau la acest izvor al Carmelului, şi ne-am lăsat uniţi de acelaşi spirit.

          Apoi, aproape ca o surpriză, acest mod de a sta împreună a primit un nume oficial, şi drumul de formare ca terţiari carmelitani a început. Această cotitură, în dimensiunea sa spirituală, se năştea, cu siguranţă, din voinţa lui Dumnezeu, intuită de pr. Petru Mares, un indragostit de carisma carmelitana, de comunitatea carmelitană, care, încă de la începuturile lucrărilor ridicării acestei mănăstiri prin pr. Tiberio Scorrano, au înţeles dorinţa Domnului de a avea aici un centru de spiritualitate carmelitană, dispunând, spre revărsarea prezenţei sale, de o familie în care laicii terţiari să aibă o importantă contribuţie.

          Întâlnirile lunare de câte trei zile, rugăciunea comună, fraternitatea, slujirea, munca în comun dădeau cadenţa exterioară şi interioară a drumului de formare. Am gustat astfel şi am văzut cât de bun este Domnul, cum binecuvântarea sa coboară acolo unde fraţii împreună se roagă şi lucrează pentru el. Împreună am început drumul de pătrundere în regula celui de-al treilea ordin, în învăţătura marilor sfinţi ai Carmelului. Am împărtăşit pe baza acestora gândurile noastre, aspiraţiile, am lăsat să ne fie atinse slăbiciunile, ne-am confruntat, am râs şi am plâns împreună.

          În ziua de 16 Octombrie 2016 cei opt care am inceput acest drum, am poposit pentru un moment facand profesiunea in al Treilea Ordin Carmelitan la Manastirea Carmelitana de la Luncani. In momentul profesiunii: „am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6, 8).

          Fără  eforturi conştiente din partea noastră, alţii s-au simţit atraşi să lucreze împreună cu noi, de rugăciunea comună, de fraternitate şi prietenie; ei sunt sămânţa viitoare, noii semănători. Ne rugăm pentru a putea înţelege viziunea Domnului despre nevoile copiilor săi şi acest loc, pentru a ne pune la dispoziţia lui.

          „Căci toate vin de la el, prin el și pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.” Rom 11,36.

 Melinda Ferenzi, terţiară carmelitană.

Al Treilea Ordin Carmelitan

DSCN8474In perioada 25-27 Septembrie 2015, in manastirea noastra au inceput drumul de formare pentru a intra in al Treilea Ordin Carmelitan opt credinciosi care au cerut acest lucru, dupa ce de mai multi ani traiesc in comuniune fraterna si spirituala cu membrii manastirii noastre si traiesc aspecte din carisma, spiritualitatea si misiunea Carmelului de la Luncani.

Acest weekend de formare, cunoastere si rugaciunea a fost un inceput. In fiecare luna noul grup se va intalnii la manastirea noastra timp de trei zile pentru a trai evectiv viata manastireasca carmelitana, sa se cunoasca ca si comunitate gustand frumusetea vietii fraterne dar si aspectele mai dificile pentru a se inatarii in virtutile fie personale dar si comunitare.

Dorim noii comunitati de tertiari sa aiba parte de un drum rodnic si sfant iar la sfarsitul acestui an sa poata sa depuna cu bucurie profesiunea in al Treilea Ordin Carmelitan si astfel sa intre in mod cat mai concret in marea familie a Carmelului.

Urmatoarea intalnire de formare, rugaciune si fraternitate va fi in perioada 30 Octombrie – 1 Noiembrie 2015.

Calendarul exercitiilor spirituale pentru persoanele consacrate in anul 2017

Propuneri de exercitii spirituale pentru persoanele consacrate pentru anul 2017.

06

 1, Luni 29 Mai – Duminică 4 Iunie 2017. Tema: Cuvântul … trăit și proclamat. Misionari în timpurile noastre. Limba română. Îndrumător pr. Sebastian Benchea.

2. Marți 8 – Luni 14 August 2017. Tema: „Înrădăcinați și întemeiați în iubire” (Ef 3,17).Limba română. Îndrumători pr. Augustin Folner și Melinda Ferenczi, laică consacrată, doctor în psihologie. 

3. Luni 21 – Duminică 27 August 2017.  Tema: Crizele, timp de creștere „…Cine zice lumea că sunt eu?” (Mc 8). Limba română. Îndrumător pr. Tiberio Scorrano.

Exercițiile încep la ora 18:00 din prima zi su sfânta Liturghie și se încheie după prânzul din ultima zi. Înscrierile se fac până cel târziu o lună înaintea începerii exercițiilor spirituale pe care ați ales. 

Pentru inscriere și mai multe informații vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 0234.206085 sau la adresa de e-mail: gustifol@hotmail.com.

 Vă asteptăm!

Pr. Mihai Augustin Folner, prior.

Anul Vieţii Consacrate

logouviataconsacrata
Papa Francisc în mod surprinzător a anunţat la o întălnire fraternă (Noiembrie 2013) cu Superiorii Generali ai Ordinelor şi Congregaţiilor Religioase că 2015 va fi Anul Vieţii Consacrate.

Am început acest drum Duminică 30 Noiembrie 2014 şi îl vom încheia în data de 2 Februarie 2016.

Acest timp este un moment puternic de reflecţie şi reînnoire a vieţii pentru persoanele consacrate dar şi pentru întreaga Biserică. Primii destinatari ai acestui an sfânt sunt cei care au fost consacraţi de Dumnezeu prin voturile ascultării, sărăciei şi castităţii pentru împărăţia lui Dumnezeu; dar fiecare creştin este invitat să privească la viaţa consacrată în adevărata sa identitate şi să recunoască faptul că ea este un dar al lui Dumnezeu, o binecuvântare pentru Biserică şi pentru întreaga lume dealungul istoriei şi până în prezent.

Sunt foarte multe persoanele consacrate care trăiesc diferite carisme în Biserică şi sunt în slujba fiecărei persoane în care ele reuşesc să vadă chipul lui Cristos flămând, gol, însetat, bolnav, închis, abandonat, etc. Multe dintre ele trăiesc în tăcere misiunea lor pentru că nu trâmbiţele lumeşti vor evidenţia bunătatea şi dăruirea ci credinţa mărturisită cu propria viaţă, o credinţă care este un răspuns de iubire adresat celui care de la început ne-a iubit.

Dar sunt şi multe umbre care trebuiesc evidenţiate şi clarificate. Viaţa Consacrată în prezent trăieşte o „criză” care o face vulnerabilă, lipsită de sens pentru mulţi tineri dar nu numai şi pe cale de dispariţie în unele zone. Suntem convinşi că ea nu va dispărea căci prezenţa şi slujirea ei în Biserică face ca Ea să fie ceea ce ea este acum şi nu am putea gândi o Biserică a lui Cristos fără Viaţa Consacrată.

Preocupă în multe zone, chiar şi în România, lipsa vocaţiilor. Mai ales tinerele de azi nu se simt atrase de acest ideal de viaţă care parcă nu are nimic de transmis societăţii în care trăim. Apreciem şi sustinem activităţile surorilor şi călugărilor care lucrează fără oprire în instituţii, cu copii, tineri, adulţi, bătrâni şi bolnavi, dar atunci când vine vorba de a îmbrăţişa o carismă pe care o apreciem, cam toţi şi toate se trag înapoi. Acest an are şi acest scop; să redescopere frumuseţea vieţii consacrate care nu se identifică doar cu activităţile pe care le desfăşoară; ea este mult mai mult, este o viaţă trăită într-o relaţie profundă de iubire cu Isus Cristos. Structurile sunt acele mijloace care ajută ca această relaţie de iubire să fie trăită din plin prin dăruirea vieţii în slujba semenilor. Structurile se pot schimba, pot dispărea chiar atunci când nasc alte exigenţe, dar va rămâne mereu relaţia cu Isus Cristos care face ca viaţa persoanei consacrate să fie minunată, frumoasă şi rodnică.

            Ne rugăm Domnului ca acest an să fie pentru toate persoanele consacrate un an de har şi binecuvântare. Biserica să vadă mai mult în persoanele consacrate nişte stâlpi de susţinere şi de încredere pe care să se clădească mesajul evanghelic iar poporul lui Dumnezeu să preţuiască şi să susţină cu rugăciuni viaţa şi activitatea tuturor persoanelor consacrate.

            „În viaţa consacrată se trăieşte întâlnirea dintre tineri şi bătrâni, dintre observanţă şi profeţie. Să nu le percepem ca două realiăţi contrapuse! Să permitem ca Duhul Sfânt să le însufleţească pe amândouă, iar semnul acestuia este bucuria: bucuria de a observa, de a merge într-o regulă de viaţă; este bucuria de a fi conduşi de Duh, niciodată rigizi, niciodată închişi, mereu deschişi vocii lui Dumnezeu care vorbeşte, care deschide, care însoţeşte, care ne invită să mergem spre orizont” (Din predica papei Francisc în Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu şi a XVIII zi mondială a Vieţii Consacrate, 2 februarie 2014).carmelitefamily03

Reculegere spirituală pentru credincioşi

reculegere

În imagine este grupul de credincioşi care au participat la reculegerea spirituală

din data de 13 Septembrie 2014.

Sambata, 25 Octombrie 2014

Program:

09:00 – Sosirea participanţilor

09:15 – Moment de rugăciune

09:30 – Meditaţie

11:00 – Pauză

11:30 – Rugăciune.

12:30 – Prânzul (fiecare din pacheţelul personal)

13:30 – Rozariul meditat urmat de procesiunea spre troiţa unde va fi pusă statuia Fecioarei Maria, Regina Păcii; binecuvântarea şi sfinţirea troiţei. 

15:00 – Pauză

15:30 – Sf. Liturghie

16:30 – Adoraţie Euharistică

17:30 – Încheierea.

Tineri în exerciţii spirituale la mănăstirea noastră

1-IMG_7460În perioada 24 – 28 Iunie 2014, 18 tineri din diferite localităţi au venit la mănăstirea noastră din Luncani pentru a trăi patru zile unice de exerciţii spirituale sub coordonarea sr. Patricia, sr. Iuliana, sr. Angela, fr. Fabian şi pr. Augustin. Tema acestor exerciţii a fost „Trăirea bucuriei evanghelice din perspectiva fericirilor”. Prima seara a fost dedicată prezentării temei şi a participanţilor. Provocaţi de sora Patricia să pună deoparte acele lucruri care îi pot deranja de la momentele de linişte şi de rugăciunea, toţi tinerii în mod liber au oferit telefoanele mobile pentru a le primi înapoi la plecare. A doua zi am intrat din plin în tema fericirilor. Tinerii au fost invitaţi să păstreze tăcerea în toate momentele din zi, chiar şi la masă, cu excepţia momentelor de împărtăşire şi de muncă în grup. Începeam ziua cu momentul de rugăciune în natură. fr. Fabian ne ajuta să conştientizăm beneficiile naturii care ne înconjoară şi de care nu ne dăm seama mereu. sr. Patricia ne ajuta să ne rugăm prin dans contemplativ iar apoi prin citirea unui psalm intram în profunzimea Cuvântului lui Dumnezeu. Am avut parte de meditaţii pentru formare spirituală şi biblică, muncă în grup şi mult timp pentru a sta singuri în tăcere doar cu Dumnezeu.

Zilnic fiecare participant se întâlnea cu un animator pentru colocviu personal. Acest moment a ajutat deschiderea interioară faţă de o persoană mai mare care să-l îndrume pe fiecare să conştientizeze importanţa confruntării spirituale cu cineva care să-l ajute să înţeleagă câte ceva din minunatul mister al lumii interioare.

Ultima seara a fost o veghe de rugăciune. S-a început acest moment la intrarea în mănăstire. Tinerii, împărţiţi în şase grupe a câte trei fiecare, au dramatizat câte o fericire. După ce auzeau de la preot îndemnul la adevărata fericire primeau o haină albă, simbolul fericirii adevărate trăite în relaţia şi în urmarea lui Cristos. Ajunşi în biserică fiecare a fost invitat să împărtăşească o experienţă din viaţa sa sau din viaţa altora prin care să se evidenţieze bucuria fericirii chiar şi în clipele de dificultate. A urmat Adoraţia Euharistică, momentul central al rugăciunii. Fiecare tânăr, în faţa lui Isus a citit propriul său Magnificat, mulţumind Domnului pentru tot ceea ce a primit în timpul vieţii şi până în prezent. Veghea de rugăciune s-a încheiat în jurul orei 24 când, fiecare, după ce a primit binecuvântarea Euharistică, s-a retras în linişte în camera sa.

Fericirea nu a fost doar tema acestor zile de har dar şi experienţa pe care a trăit-o fiecare participant. Acest lucru era clar vizibil pe feţele fiecăruia la sfârşitul exerciţiilor spirituale. Fiecare a împărtăşit bucuria pe care o simţea în sufletul său, o bucurie care se poate trăi conştientizănd faptul că fericirea se găseşte doar şi numai la Isus Cristos.46-DSCN6700

Unii tineri în aceste zile, în relaţia cu Isus dar şi prin colocviul cu animatorul personal, au putut să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu în viaţa lor şi s-au decis să o şi înfăptuiască în mod concret.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru aceste zile de har dăruită tinerilor.

Fie ca fericirea să nu lipsească niciodată din inima lor, iar atunci când o vor simţi absentă, ne rugăm Domnului să o regăsească şi să o recunoască prezentă în ei, în relaţia cu Isus Cristos, izvorul fericirii adevărate.

>>Vezi mai multe imagini>>

Pelerini la mănăstire pentru o zi de rugăciune şi formare

25-DSCN0071La începutul luni Mai eram cu un grup de pelerini din Bacău la Medjugorje. Însoţeam, în pelerinaj, acest grup ca preot; totuşi fără să ne dăm seama cu toţii eram însoţiţi de prezenţa Mamei cereşti care, de la plecare şi pănă la întoarcere, şi-a făcut parcă simţită prezenţa în mai multe feluri. În această experienţă profund spirituală, grupul s-a gândit să ofere ceva mănăstirii şi aşa mi-a venit ideea unei statui de la Medjugorje. Mă gândeama la ceva mai mic dar când am văzut mărimea statui dar mai ales frumuseţea ei am fost copleşit de o mare bucurie şi parcă am simţit în inimă că această statuie nu va fi ca un bibelou în mănăstirea noastră ci prin ea Fecioara Maria va aduna în jurul ei mulţi fii pentru a le împărţii haruri de la Fiul Ei Isus.

Nu trecuse mult timp că deja se putea simţii semnele acţiunii Mamei cereşti. Un mic grup se pregătea să vină la mănăstire. La început a fost un grup dintr-un mic sat apoi grupul s-a mărit, satele s-au înmulţit şi aşa în ziua de 21 Iunie 2014, după aproape o lună şi jumătate de la experienţa de la Medjugorje, un grup de aproximativ 130 de credincioşi din Cluj, Sfântu Gheorghe, Mărgineni, Bacău, Roman, Faraoani, Somuşca, Cleja (cei mai mulţi), Luncani şi din alte localităţi, au sosit la mănăstirea noastră din Luncani pentru a răspunde chemării Fecioarei Maria pentru ca împreună să-l lăudam şi să-l adorăm pe Isus Cristos.

Ziua a fost animată de comunitatea „Apostolii Iubirii Euharistice” din Cluj. Ea a început cu un moment de rugăciune având-ul mereu în centru pe Isus Cristos lăudat şi rugat prin Psalmi, cântece şi momente de tăcere, după cum de învaţă şi măicuţa noastra cerească.

Cristina, fundatoarea comunităţii „Apostolii Iubirii Euharistice” a prezentat o temă de formare spirituală despre cele cinci pietre sau arme spirituale pe care Fecioara Maria ni le propune ca arme sigure pentru a-l învinge pe „Goliat”-ul care este în fiecare dintre noi.

Nu au lipsit momente de tăcere şi de meditaţie personală dar şi răspunsuri la întrebările credincioşilor cu privire la tema propusă dar şi altele care ţin de latura spirituală a vieţii.

Credincioşii din Cleja au adus cu ei şi prânzul; sarmale gustoase care au întărit momentul fratern şi de bucurie pentru a fi împreună ca o familie lărgită având aceiaşi mamă, pe Fecioara Maria.

După-amiază ne-am reîntălnit în criptă pentru un moment de mărturii despre vindecare spirituală şi trupească ca semne ale prezenţei binevoitoare şi puternice ale lui Dumnezeu în viaţa celor care se încred în El şi îi cer ajutorul.

După o scurtă pauză ne-am adunat în biseircă; aici Cristina ne-a vorbit despre rugăciunea Rozariului şi cum să ne rugăm mai bine, iar mai apoi am început să ne rugăm toate misterele de Rozariu intercalate de cântece.

06-DSCN6556A urmat Sfânta Liturghie după care rugăciunea de vindecare; fiecare s-a rugat pentru suferinţele proprii dar şi ale celor dragi din familie şi cunoscuţi.

Ziua s-a încheiat cu Adoraţia Euharistică.

Următoarea întălnire a cinstitorilor Mamei cereşti va fi în ziua de 16 Iulie 2014, când va fi hramul mănăstirii închinată Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel. Sf. Liturghie va fi la ora 10:30 iar la sfârşit pentru cei care au cerut şi s-au pregătit cuvenit va urma ritualul de îmbrăcare Scapularului Maicii Domnului printr-o consacrare specială făcută de un preot carmelitan.

Mulţumim tuturor celor care au răspuns invitaţiei Fecioarei Maria de a veni la Luncani ca împreună să-l lăudam şi să-l adorăm pe Isus Cristos.

Mulţumim şi celor care s-au implicat ca acest pelerinaj ca el să fie rodnic, în special comunităţii Apostolii Iubirii Euharistice din Cluj care a contribuit mult pentru ca toţi să trăiască din plin fiecare moment de formare şi de rugăciune.

Domnul fie lăudat!

pr. Augustin Folner, O.Carm.

>>Vezi mai multe imagini de la eveniment>>

Exercitii spirituale pentru persoanele consacrate. 26 Mai – 1 Iunie 2014

luncani2008024

În perioada 26 Mai – 1 Iunie 2014, în mănăstirea noastră a avut loc prima serie de exerciţii spirituale pentru Persoanele Consacrate organizate de comunitatea noastră mănăstirească.

Au participat 15 surori din diferite congregaţii ale diecezei noastre de Iaşi.

Tema a fost „Rugăciunea Contemplativă”, iar meditatiile au fost ţinute de pr. Mihai Augustin Folner.

S-a început cu meditaţia din prima zi asupra Rugăciunii; ce este ea, cum trebuie trăită, verificată şi lăsată să transforme viaţa celui care se roagă. Apoi, a doua zi, s-a intrat în meditarea rugăciunii inimii, ca o poartă spre contemplaţie. Ziua următoare s-a reflectat asupra rugăciunii contemplative creştine pentru ca apoi să se cunoască rugăciunea contemplativă carmelitană în viaţa unor sfinţi carmelitani precum sf. Tereza de Avila, sf. Ioan al Crucii, Sf. Maria Magdalena De Pazzi şi sf. Tereza a Pruncului Isus. Sâmbăta a fost dedicată reflecţiei asupra figurii Fecioarei Maria, maestră a rugăciunii contemplative.

În fiecare după-amiză a fiecărei zile s-a intrat în aprofundarea cărţii Castelul Interior scrisă de sf. Tereza de Avila.

În fiecare seară, după cină, grupul se aduna în Biserică pentru un moment de Adoraţie Euharistică; o experienţă trăită în tăcere în faţa celui care iubeşte.

Duminică, 1 Iunie 2014 s-au încheiat această serie de exerciţii urmând ca la sfârşitul acestei luni Iunie să aibă loc a doua serie de exerciţii spirituale condusă de pr. Tiberio Scorrano.

Vizita pr.lui Roberto Toni, Priorul Provincial al Provinciei Italiene

1009932_445980338831163_117507527_n

În perioada 13 – 19 Mai 2014, părintele Roberto Toni, Priorul Provincial al Provinciei Italiene a fost în România vizitând comunitatea carmelitană din Luncani.

Este pentru a doua oară în România; prima sa vizită a făcut-o cu ocazia sfințirii acestui sfânt lăcaș în data de 2 August 2002.

Această vizită se află în contextul vizitelor fraterne pe care sfinția sa o face în toate comunitățile provinciei, pentru a trăi împreună cu frații, a-i asculta și astfel să cunoască realitatea vieții, problemele cu care se confruntă comunitatea precum și sfindările pe care le avem în față.

Pr. Roberto a participat și la Beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, la Iași. Astfel a putut cunoaște realitatea diecezană în care se află și comunitatea carmelitană de la Luncani.

Pr. Roberto s-a întâlnit cu fiecare frate, cu postulanții care sunt în formare prezentând realitatea Ordinului Carmelitan în general dar și a Provinciei Italiene. A răspuns la întrebările lor și i-a încurajat să meargă înainte punând accentul pe libertate, care este fundamentală în răspunsul pe care fiecare îl dă lui Dumnezeu.

Mulțumim pentru această vizită iar Maica Domnului de pe Muntele Carmel și Profetul Ilie să însoțească munca pe care pr. Roberto o exercită în slujba Provinciei noastre.

Invitație la exerciții spirituale pentru tineri
Grupul Samuel pentru tinerii care doresc să facă un discernământ serios în viață

GrupulSamuelbacauÎn ziua de Duminică, 06 Aprilie 2014, la Casa Surorilor Asumționiste din Bacău (Str. Înfrăţirii, 6, Cartier Izvoare, 600345-Bacău) va avea loc a doua întâlnire a Grupului Samuel deschis tinerilor cu vârstele cuprinse între 18 și 30 de ani și doresc să facă un discernământ serios asupra voinței lui Dumnezeu în viața lor.

Grupul va fi condus de o echipă de pastorație vocațională formată din persoane consacrate și familii.

Coordonatorul grupului este sora Silvia Brandiu.

Mai multe informații găsiți pe link-ul de mai jos.

GRUPUL SAMUEL din BACĂU

Propuneri de exerciții spirituale, reculegere si formare; Anul 2014
complex

Mănăstirea Carmelitană din Luncani

Propuneri de reculegere spirituală și formare

Anul 2014

***********************************

I. Pentru preoți și persoane consacrate

Patru serii de exerciții spirituale de o săptămână fiecare,

cu tema: Rugăciunea Contemplativă.

1. Luni, 26 Mai – Dumincă, 1 Iunie. Predicator pr. Mihai Augustin Folner O.Carm.

2. Luni, 30 Iunie – Duminică, 6 Iulie. Predicator pr. Tiberio Scorrano O.Carm.

3. Luni, 28 Iulie – Duminică, 3 August. Predicator pr. Sebastian Benchea O.Carm. / pr. Tiberio Scorrano O.Carm.

4. În limba Italiană. Luni, 18 – Duminică, 24 August. Predicator pr. Gregorio Battaglia O.Carm.

Se ajunge în după-amiaza primei zile și se sfârșește cu prânzul din ultima zi.

II. Pentru preoți și persoane consacrate

Reculegere spirituală de o zi în perioada Postului Mare și Paște.

1. Sâmbătă, 22 Martie 2014.

2. Sâmbătă, 26 Aprilie 2014.

Începe la ora 9:00 și se sfârșește la ora 16:00.

III. Pentru persoanele consacrate, organizat de CRSM și CSRM

1. Duminică, 15 – Miercuri 18 Iunie. Curs de formare cu tema: ”Dimensiunea psihologică și profetică a Sfaturilor Evanghelice”. Relator pr. Alexandru Olaru, OFMConv.

2. Luni, 11 – Miercuri 13 August. Curs de formare cu tema: ”Cum să ne confruntăm cu problema adicțiilor (dependenţelor) în comunitate și misiune?”. Relatori Pr. Leó Páll, ofm
și Sr. Ildikó Homa, sss. Începe în după-amiaza primei zile și se încheie cu prânzul din ultima zi.

IV. Pentru familii

Joi, 24 – Duminică, 27 Iulie; Exerciții spirituale pentru familii. Invitația este adresată ambilor soți împreună cu copiii.

Începe în după-amiaza zilei de Joi la ora 16:00 și se încheie cu prânzul de Duminică.

V. Pentru laici

1. Duminică, 23 Martie; Reculegere spirituală în perioada Postului Mare.

2. Duminică, 27 Aprilie; Reculegere spirituală în perioada Timpului Pascal.

Începe la ora 9:00 și se încheie la ora 15:00. Fiecare își va aduce prânzul la pachet.

VI. Pentru adolescenți și tineri

Joi, 10 – Duminică 13 Iulie. Campus vocațional pentru adolescenții și tinerii de 16 – 22 de ani.

Începe în după-amiaza zilei de Joi, ora 16:00 și se sfârșește cu prânzul de Duminică.

VII. Pentru copii și adolescenți

Luni, 21 – Duminică 27 Iulie: Vara împreună la Luncani.

Activitățile se vor desfășura doar în după-amiaza fiecărei zile de la ora 14:00 și până la ora 18:00.

Programul liturgic în mănăstire în perioada Postului Mare

4116croce938383

● În fiecare zi de Vineri din Post, la ora 17:00, Calea Sfintei Cruci în curtea mănăstirii. Va urma la ora 18:00 Sfânta Liturghie.

● În fiecare zi de Luni până Vineri din Post, Sfânta Liturghie la ora 18:00.

● Duminică, 13 Aprilie 2014, Duminica Floriilor. Sfânta Liturghie la ora 10:30 cu binecuvântarea ramurilor și procesiunea spre Biserică.

● În urma dispoziției episcopului nostru de Iași, mons. Petru Gherghel, nu se vor celebra în mănăstirea noastră ritualurile din Triduumul Pascal (Joi, Vineri și Sâmbâta din Săptămâna mare). Această dispoziție este valabilă pentru toate bisericile și capelele care nu sunt parohii.

Vinerea Sfântă din Săptămâna Mare, la ora 20:30 va fi Calea Sfintei Crucii cu lumănări în curtea mănăstirii. Vom continua cu Adorarea Sfintei Cruci.

Cei care vor dori vor avea posibilitatea să se spovăduiască.

●  În fiecare Duminică Sfânta Liturghie este la ora 10:30.

Vă așteptăm!

Meditații și spiritualitate

„Caritas Christi urget nos”. Invitație la o seara de rugaciune pentru unitatea creștinilor

ecumenismo„Caritas Christi urget nos” (2Cor 5,14). „Iubirea lui Cristos ne constrânge”.

Constrânși de iubirea lui Cristos față de Biserică, vă invităm la o seară de rugăciune pentru unitatea creștinilor, fiind și în săptămâna (18-25 Ianurie 2019) de rugăciune ecumenică.
Sâmbătă, 19 Ianuarie 2019, ora 18:00, Mănăstirea Carmelitană din Luncani.

Il vom avea alături pe domnul Teofil Pintilie, profesor de limba și literatura română la Liceul pentru deficienți de vedere, din Cluj Napoca. Dumnealui este membru al Bisericii Pentecostale dar face parte și dintr-un grup de rugăciune catolic. Va veni să ne dea mărturire despre experiența lui ecumenică și ne vom ruga împreună.
Vă așteptăm pentru a ne unii în rugăciune pentru ca dorința lui Isus „ca toți să fie una” să fie o realitate pe care să o gustăm începând de pe acum.

Comunitatea carmelitană din Luncani

Luni din a doua săptămână de Advent

Lecturile pentru această zi:Is 35,1-10; Ps 84; Lc 5,17-26.

adouaduminicaOricine se simte şi se ştie pustiu, stepă aridă, pământ uscat tânjind după apă, oricine ştie că este slab, oricine ştie că are nevoie ca privind, să vadă cu ochii, ascultând să audă cu adevărat, înlăntrul celui în care a amuţit strigătul bucuriei primite şi dărite, orice sărac în duh – să audă, să vadă, să pipăie vestea cea bună, vestea eliberării! Domnul a hotărât ca tocmai pustiul să înflorească, tocmai cei ce se ştiu orbi să vadă, cei muţi să vorbească şi cei săraci în duh să vadă gloria Lui! Domnul a hotărât fericirea pentru cei săraci în duh, pentru cei flămânzi, pentru cei ce plâng, Domnul a hotărât fericirea pentru cei ce însetează după dreptate, pentru cei blânzi… Domnul a hotărât că pământul arid este cel mai bun pentru sămânţa sa nepieritoare, Domnul a hotărât că izvorul apei vieţii, Duhul Său să ţâşneasă tocmai acolo, în pustiul oricărui spirijin uman; Domnul a hotărât ca Împărăţia Inimii Sale să fie a celor mai mici şi nebăgaţi în seamă. Domnul a hotărât şi el a dus la bun sfârşit; şi hotărârile sale sunt drepte şi bune.

Prin ţinutul uscat al inimii tale, prin neputinţa şi setea ta după El, Domnul, Dumnezeul oştirilor a deschis un Drum: „Drumul cel Sfânt”, Cristos Isus, Fiul Său şi fiul omului. În El totul a devenit „da”, hotărârea Sa s-a împlinit pentru toţi cei cu inima curată. Aceştia sunt cei ce cred în Isus Cristos, Fiul Tatălui. Inima curată este cea în care locuieşte credinţa şi abandonul în Isus Cristos, inima sărăcită de încrederea în oameni şi puterea lor; în acel Isus care este darul gratuit al Tatălui şi Cel care ni-L dăruieşte în mod gratuit pe Tatăl. Căci gratuitatea este parfumul lui Dumnezeu şi mireasma inimii curăţate prin credinţă.

Pe Isus-Cale pot merge numai cei în care Duhul strigă: „Abba, Tată”, căci numai El îl cunoaşte şi Îi revelează pe Tatăl şi pe Fiul. Pur este cel care, cu toată slăbiciunea sa umană, Îl are pe Duhul, pentru că are nevoie de El şi-L doreşte, pentru că se ştie nimic fără El. Impur rămâne cel care nu-L are pe Duhul, chiar cu o viaţă aparent fără căderi şi lupte.

Am nevoie de Tine Duhule Sfinte! Numai Tu emani parfumul gratuităţii în mine, numai Tu în mine Îl încânţi pe Tatăl şi pe Fiul, numai Tu în mine eşti balsamul care-i alină pe oameni, numai Tu eşti cel în care mă recunosc soră a multor fraţi şi surori, numai Tu eşti cel care ne faci fraţi şi surori ai lui Cristos, copiii Tatălui. Tu, Iubirea Gratuită, Reciprocă, Totală, Dăruită şi Primită a Tatălui şi a Fiului, Tu iubirea Lor!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Luni din prima săptămână de Advent

Lecturile propuse: Is 2,1-5 (Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11.

advVino, Doamne, să ne cercetezi în pace ca să ne bucură din toată inima în faţa ta. (Antifona după împărtăşanie, luni, 4 decembrie, cf. Ps 105, 4-5; Is 38, 3).

Însuşi Prinţul Păcii e la lucru, El îşi zideşte casa: în mine şi în mijlocul nostru. Judecându-mă, pe mine, templul său, şi judecându-ne ca un singur trup, al Său. Judecata Lui este cercetare plină de pace, după care sufletul meu însetează. Judecata Păcii cercetează şi convinge, atrăgând fiinţa mea, prin puterea sa interioară, la lumină, speranţă şi bucurie. Nu cârpeşte casa veche, gândul meu, sentimentul meu, cuvântul şi fapta mea – nu! Ci mă cheamă să mut în El, în gândul Său, în sentimentul Său, în cuvântul şi fapta Sa… Acestea sunt Pacea. Peste ele se odiheşte Duhul cel Viu al Păcii.

Vino, inima mea, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului celui Viu! Lasă-te în urmă fără ezitări şi urcă! Mută-te în Lăcasul Păcii: Dumnezeu. Lasă-te pe tine, nelinişte, fără ezitări, şi odihneşte-te în Duhul Păcii! Lasă-te judecată, separată de tine însăţi, renăscută din Duh şi Adevăr, şi vei fi luminată! Vei locui într-o casă pe care nu ai zidit-o tu, vei mânca roade pentru care nu ai muncit tu! Lasă-l să-şi înscrie legea în tine, grăbeşte-te să strângi legământ veşnic cu El. Dă moartea pentru Viaţă, tristeţea pentru Bucurie, singurătatea pentru Legământ, neliniştea pentru Pace!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Prima Duminica din Advent

Lecturile propuse: Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7; Ps 79; 1Cor 1,3-9; Mc 13,33-37

adv

Ce reproş uluitor, nemaiîntâlnit de cutezător, sigur de sine şi absolut cuceritor în siguranţa şi încrederea sa îndrăzneşte să-i adreseze profetul lui Dumnezeu! „De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine?” Întoarce-te, acum, de dragul slujitorilor tăi, al triburilor care sunt moştenirea ta! Nu ezita, nu întârzia, despică cerurile şi coboară!

Această îndrăzneală care convinge şi stăpâneşte inima lui Dumnezeu – îi porunceşte! – este posibilă în inima şi pe buzele numai a celui care ştie, cu absolută siguranţă, fără ezitări, că Dumnezeu este Tatăl său. Şi că este iubit de Tatăl. Această cunoaştere simplă, apucă strâns şi cucereşte, absolut sigură de sine, neîndoindu-se de iubirea pe care o deţine, inima Tatălui, dezgolită de încredere. Cucereşte nu prin merite, ci prin încrederea neţărmurită a copiilor cei mai mici, a lamentelei uluitoare în lipsa sa de logică, plină de încredere iubitoare şi sigură pe sine a îndrăgostitului. ‘ De ce m-ai lăsat să nu te iubesc, să plec de la tine şi să te trădez?!’ Numai cine se ştie iubit de o Iubire Neschimbătoare îndrăzneşte să vorbească aşa… şi apoi se lasă în mâinile Celui de care se ştie iubit: „Acum, Doamne, tu eşti tatăul nostr; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinilor tale.” Şi Cel care nu a părăsit şi nu a trădat niciodat, Cel fidel proprii sale iubiri, răspunde: „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.” (In 1, 14a)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Regula celui de-al Treilea Ordin Carmelitan

imageDECRET DE PROMULGARE

 Curia Generală Carmelitană

Viva Giovani Lanza, 138

00184 Roma, Italia

Prot. 115 / 2003

16 Iulie 2003

Comemorarea Solemnă a Doamnei Noastre de pe Muntele Carmel

Către dragele mele surori şi confraţi Carmelitani,

Textul Regulii celui de-al Treilea Ordin Carmelitan pe care am plăcerea să vi-l prezint, are o lungă istorie. Se pare că primul text a fost scris de Fericitul Giovanni Soreth în 1455. Lui îi adresează Papa Nicolaie al V-lea faimosul decret „Cum Nulla” în 1452, aprobând astfel cu sigiliul oficial membrii laici al Ordinului, care trăiesc spiritualitatea noastră în propria lor situaţie.

După cel de-al II-lea Conciliul Vatican, s-a decis ca Regula celui de-al Treilea Ordin să fie supusă unei actualizări. Acest proces  a durat mai mult de treizeci de ani şi a implicat mulţi laici Carmelitani. În 1995, după Capitolul General, Consiliul General a nominalizat o comisie internaţională pentru supravegherea fazei finale a acestui proces de actualizare. În timpul Jubileului din 2000, un nou text a fost supus atenţiei participanţilor la o întâlnire a Laicilor Carmelitani, ţinută la Roma, iar comentariile textului au fost incluse în schiţa finală. Noul Consiliu General, ales în Capitolul General din 2001, a redactat documentul final care urma să fie prezentat spre aprobare Sfântului Scaun.  Aprobarea a fost primită pe 11 aprilie 2003.

A fost un proces lung, dar care merita să fie făcut, căci avem acum un document care îi va ajuta pe Laicii Carmelitani în căutarea lor de a trăi în ascultare faţă de Isus Cristos. În scrisoarea „Pe pământul Carmelului – Nella terra del Carmelo”, cu ocazia celei de-a 550-a aniversări a bullei papale „Cum Nulla”, am scris: „Regula Sfântului Albert este un document carismatic, care cuprinde toate formele de viaţă carmelitană. În acest text scurt găsim, în formă embrionară, elementele esenţiale ale carismei carmelitane, elaborate mai apoi, de-a lungul anilor care au urmat. Tradiţia carmelitană s-a îmbogăţit prin viaţa a foarte multe persoane, în mod special prin a celor pe care-i venerăm drept sfinţi ai noştri. Cei chemaţi să trăiască după stilul carmelitan îşi lasă, într-un fel, amprenta asupra tradiţiei şi-l transmit altora… Prin Constituţii, persoanele consacrate carmelitane actualizează Regula Sfântului Albert, potrivit timpurilor pe care le trăiesc. În acelaşi fel, al Treilea Ordin are o Regulă ……. care, la fel ca şi Constituţiile consacraţilor, tinde să armonizeze idealul carmelitan cu realitatea prezentă a celor care se angajează să-l trăiască”.

Aşadar, cu acest decret promulg Regula celui de-al Treilea Ordin Carmelitan, cunoscut şi sub numele de Ordinul Secular Carmelitan al Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel.

Aceasta va fi observată începând din 8 decembrie 2003. Perioada dintre promulgare şi intrarea în vigoare  (vacatio legis)  va fi o perioadă a oportunităţii de a studia Regula şi de a o adapta statutelor locale, înainte ca ea să devenă obligatorie. Pentru a ajunge la cât mai multe persoane în cel mai scurt timp posibil, promulgarea textului şi publicarea sa se va face prin internet. Limba originala a Regulii celui de-al Treilea Ordin este italiana şi acesta este textul la care se va face referire în caz de litigii. Va fi responsabilitatea Curiei Generale să traducă  textul în celălalte două limbi oficiale ale Ordinului, mai exact în engleză şi spaniolă, ca şi în portugheză şi franceză. Aceste traduceri vor fi publicate pe pagina web a Ordinului cât mai curând posibil, astfel încât un număr cât mai mare de Laici Carmelitani să poată cunoaşte Regula celui de-al Treilea Ordin, ca resursă de inspiraţie pentru viaţa lor din Carmel.

Ambele date, fie cea a promulgării (16 iulie), fie cea a intrării în vigoare (8 decembrie) au fost alese pentru a evidenţia poziţia Binecuvântatei Noastre Doamne în viaţa carmelitană. Maria este Mama şi Sora tuturor Carmelitanilor, a celor consacraţi vieţii religioase  şi a celor care-şi trăiesc afară vocaţia, ca laici. Ea ne învaţă să medităm asupra evenimentelor vieţii şi să discernem acţiunea lui Dumnezeu în lumea noastră, astfel încât să-L putem glorifica pe Dumnezeu împreună cu Ea. Fie ca Doamna noastră de pe Muntele Carmel să ne îndrume în timp ce încercăm să-L urmăm cu fidelitate pe Fiul său.

Joseph Chalmers, O. Carm. Prior General

Decret de aprobare

 Congregaţia Pentru Instituţiile de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică

Prot. n. C. 52-1/2003

Priorul general al Ordinului Carmelitan, având consimţământul Consiliului, a prezentat Scaunului Apostolic textul Regulei celui de-al Treilea Ordin Carmelitan, adică al Ordinul Carmelitan Secular al Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, cerând aprobarea acestuia.

Congregaţia pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societatăţile de viaţă apostolică, după un studiu amănunţit al textului sus-menţionat, îl aprobă şi îl confirmă prin prezentul Decret, conform exemplarului redactat în limba italiană, păstrat în Arhivele sale, prin respectarea a tot ceea ce trebuie respectat prin lege.

Fie ca membrii Ordinului Carmelitan Secular, împreună cu Maria, Regina Carmelului, să parcurgă împreună drumurile istoriei, atenţi la autenticele necesităţi umane, gata întotdeauna să împărtăşească cu Domnul jertfa crucii şi să experimenteze cu El pacea vieţii celei noi.

Fără a aduce atingere oricăror prevederi contrare.

Vatican, 11 aprilie 2003

Eduardo Card. Martínez  Somalo, Prefect

†Piergiorgio Silvano, CP, Secretar

PREFAŢĂ

 „ După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți,” (Regula Carmelitană, 2, cfr. Evr 1,1) Domnul a inspirat prin experienţa vieţii consacrate forme bogate şi atractive de spiritualitate laică. Carmelul constituie deja de secole o cale privilegiată şi sigură a drumului de sfinţenie  a atâtor laici (Cfr. Giovanni Paolo II, Ho appreso con gia che codesta Famiglia: Lett. All’Ordine,1). Regula Sfântului Albert este ca un izvor din care curge râul carismei. Valorile  pe care le exprimă au fost traduse în forme mereu noi şi adaptate laicilor diferitelor vremuri şi locuri, pentru ca şi ei să poată întrupa în mod concret carisma Carmelului şi să-i trăiască spiritualitatea în formele specifice lor. (Cfr. J. Chalmers, Lettera alla Famiglia Carmelitana: Nella terra del Carmelo, nn. 41-42.).

PARTEA I

SPIRITUALITATE ŞI CARISMĂ

Vocaţie la sfinţenie

  1. Dumnezeu a vrut să fie cunoscut, s-a revelat implicând umanitatea într-un dialog împletit din dragoste şi milă (Dei verbum 2). Ne-a făcut cunoscută voinţa sa de comuniune chemând bărbaţi şi femei să participe la  viaţa sa.  Acest proiect este în curs de realizare, prin mijlocirea Duhului Sfânt, în Cristos, Cuvântul definitiv şi suprem al Tatălui ( Giovanni de la Croce, Salita del Monte Carmelo, II, 22,5-6.), dincolo de care Dumnezeu nu are altceva de revelat. În Isus Cristos, născut din Maria, Dumnezeul cel nevăzut le vorbeşte oamenilor ca unor prieteni şi dialoghează cu ei pentru a-i face să aibă acces la comuniunea cu El Însuşi şi pentru a-i înfrăţi, în vederea unităţii întregului neam omenesc în Împărăţia sa (Dei Verbum). Prin Sacramentul Botezului, fiinţele umane sunt introduse în viaţă divină devenind, în Duhul Sfânt, fii adoptivi ai Tatălui şi fraţi ai lui Isus Cristos, (cfr. Lumen Gentium, 2; 4.) îndreptăţiţi a face parte din imensa adunare fraternă a Bisericii, poporul lui Dumnezeu, „sacrament, semn şi instrument al intimei uniri cu Dumnezeu şi a unităţii întregului neam omenesc”. (cfr. Lumen Gentium, 2; 4.)
  2. Prin urmare, toţi credincioşii, de orice stare sau grad sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea dragostei: din această sfinţenie se promovează şi în societatea pământească un stil de viaţă mai uman (Lumen Gentium). Sfaturile pe care Isus le propune în Evanghelie ucenicilor săi favorizează în mod special un drum de sfinţenie şi de transformare a lumii în spiritul Fericirilor. Ele sunt trăite în mod variat, în forme stabile de viaţă, insuflate de Duhul Sfânt şi moderate de Biserică.
  3. În Corpul mistic a lui Cristos, care este Biserica, unicul şi acelaşi Duh a insuflat de fapt de mai multe ori o varietate de haruri şi carisme, ca cele ale diferitele familii religioase, care oferă membrilor săi beneficiul unei mai mari stabilităţi în modul de trăire a unei doctrine, stabilitate confortată de experienţa şi trăirea unor persoane sfinte, spre atingerea perfecţiunii evanghelice, într-o comuniune fraternă în slujba lui Cristos şi într-o libertate consolidată de ascultare. ( Lumen Gentium, 43.)
  4. Unii laici, printr-o specială chemare şi vocaţie, participă la carisma familiei religioase, patrimoniul comun al poporului lui Dumnezeu, care devine şi pentru ei încă un izvor de energie şi şcoală de viaţă. Însăşi Biserica îi aprobă şi-i încurajează în acest sens, invitându-i să depună eforturi spre asimilarea fidelă a caracteristicilor specifice a spiritualităţii proprii acestor  familii religioase. ( Apostolicam Actuatositatem,4).

Al Treilea Ordin Carmelitan Secular

  1. Ordinul Fraţilor Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel este înfiinţat la sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul celui de-al XIII-lea, de către un grup de bărbaţi care, atraşi de chemarea evangelică a Locurilor Sfinte, „se consacră prin ea Celui care acolo şi-a vărsat al Său Sânge” (Urbano IV, bolla Ex Vestrae Religionis, 5 august 1262 – edizione del testo in: Bull Carmel., I, p.523) într-o viaţă de penitență şi de rugăciune. Se stabiliră pe Muntele Carmel, lângă izvorul lui Ilie, şi primiră, la cererea lor, o Regulă de viaţă de la Alberto, Patriarhul Ierusalimului (1206-1214), care îi constitui într-o unică comunitate de eremiţi, în jurul unui oratoriu (capelă) dedicat Mariei. După confirmarea din partea lui Onoriu al III-lea şi Grigorie al IX-lea (1229), Inocenţiu al IV-lea (1247) completează drumul lor de constituire şi, cu unele modificări aduse Regulei de viaţă, îi inseră între Ordinele de Fraternitate Apostolică – adică Medicanţi (cerşetori) – care se năşteau, chemându-i să alăture vieţii contemplative grija pentru mântuirea aproapelui.
  2. Odată stabiliţi în Europa, fraţii primiră laici pe lângă mănăstirile lor, iar aceştia fură consideraţi într-o anumită măsură carmelitani. Se numeau „oblaţi” sau „donati”, întrucât îşi donau bunurile lor mănăstirii de care depindeau apoi în privinţa traiului. Majoritatea dintre ei, femei fiind, au avut nevoie de case proprii. Se mai numeau şi „mantellati”- cei care îmbracă mantia -, deoarece purtau o haină asemănătoare cu cea a fraţilor.
  3. Cu timpul aceşti laici fură organizaţi în grupuri omogene, cu obligaţii asemănătoare cu cele ale călugărilor. Prima aprobare juridică ecleziastică a venit prin Bulla Papală „Cum nulla”  dată de Papa Nicolae al V-lea pe 7 octombrie 1452. Bulla a pus bazele –  cu diferite etape de dezvoltare  – celui de-al II-lea si al III-lea  Bulla autorizează superiorii Ordinului să dirijeze diferitele grupuri de femei, precizând tipul lor de viaţă. Permisiunea cuprinsă în Bulla „Cum nulla” a fost mai apoi explicitată într-o alta Bullă, „Dum attenta” a Papei Sixt al IV-lea din 28 noiembrie 1476. Aceste două documente Pontificale stau astăzi la baza actualei structurări a Familiei Carmelitane.
  4. Bulla „Cum nulla” recunoscu existenţa unor grupuri distincte, cu voturi solemne sau voturi simple. Treptat, unele dintre aceste femei, care putea trăi şi singure în afara mănăstirii, se identificară ca al treilea grup  al familiei carmelitane, începându-se a le chema prin urmare „terţiare”. În 1476 Papa Sixtus al IV-lea permitea Ordinului Carmelitan să organizeze diferitele grupuri de laici în mod asemănător cu ordinele terţiare ale celorlalţi mendicanţi (ale celorlalte Ordine de mendicanţi).
  5. În acelaşi timp apăreau confratenităţi care cereau să aibă parte de privilegiile scapularului. Priorul general Teodoro Straccio (1632-1642) încercă să clarifice situaţia, stabilind un al treilea Ordin de „abstinenţi” (Ei nu erau doar necăsătoriţi /celibi şi nubili, dar şi persoane căsătorite care observau în mod liber abstinenţa periodică, de ex. în timpul Postului Mare), în care fraţii şi surorile depuneau voturi de ascultare şi de castitate în funcţie de starea lor, în timp ce toţi ceilalţi laici  se strânseră în confraternităţile scapularului.
  6. Deja în secolul al XIX-lea şi XX s-a încercat încurajarea aspectului „secular” al terţiarilor. Această dimensiune şi-a atins apogeul în Regula aprobată după Conciliul Vatican II. Astăzi deci, terţiarii sunt chemaţi la slujirea care le revine, adică cea de a ilumina şi de a da o justă valoare tuturor realităţilor temporale, în aşa fel încât să fie realizate conform valorilor proclamate de Cristos şi să fie o laudă a Creatorului, Răscumpărătorului şi Sfinţitorului (Lumen Gentium 31), într-o lume atât de secularizată încât pare că trăieşte şi acţionează ca şi cum Dumnezeu nu ar există. De la laicii carmelitani se aşteaptă colaborarea în vederea noii evanghelizări care pătrunde Biserica întreagă: din acest motiv ei încearcă să depăşească în ei înşişi ruptura dintre Evanghelie si viaţă. Să depună toate eforturile în variatele lor activităţi cotidiene în familie, la locul de muncă, în societate, pentru refacerea unitaţii vieţii care-şi găseşte în Evanghelie inspiraţia şi puterea deplinei sale realizări.

Legăturile cu Carmelul

  1. Membrii celui de a-l Treilea Ordin îşi recunosc în Priorul General pe părintele spiritual, capul şi legătura unităţii; primesc de la Ordin direcţie şi propulsie, destinate promovării, stimulării şi favorizării atingerii însuşi ţelurilor celui de a-l Treilea Ordin Carmelitan ( Christifideles laici, 34), lăsând însă laicilor înşişi o amplă autonomie de iniţiativă şi în conducerea fraternităţilor individuale, conform propriilor Statute (cfr. can. 317 § 3.9) Îşi aleg singuri proprii lideri, asistaţi spirituali şi ajutaţi de serviciul părintesc al unor preoţi, carmelitani sau nu, sau de un frate sau soră carmelitani.
  2. Legătura fundamentală a terţiarului cu Carmelul este profesiunea. Acest angajament se explicitează printr-o formă de jurământ, sau, în unele cazuri, ca în cel al străvechii noastre tradţii, cu depunerea voturilor de ascultare şi castitate, după obligaţiile propriei stări (căsătorit, necăsătorit, preot, călugăr, călugătiţă, etc.). În acest mod terţiarul se consacră mai profund lui Dumnezeu pentru a-i putea oferi un cult mai intens. Într-adevăr, odată cu profesiunea, terţiarul înţelege să-şi intensifice promisiunile de la botez de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de toate şi de a renunţa la satana şi seducţia sa. Originalitatea acestei profesiuni constă în mijloacele alese pentru atingerea deplinei conformări lui Cristos. Mai mult, carmelitanul ştie că se prezintă înaintea Domnului cu mâinile goale, dar îşi pune toată dragostea sa încrezătoare în Cristos Isus, care devine personal sfinţenia sa, dreptatea sa, dragostea sa, coroana sa ( Sf. Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe). Esenţa mesajului lui Isus – a-l iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa proprie şi pe aproapele ca pe sine însuşi – exige de la terţiar o afirmare constantă a primatului lui Dumnezeu (Mt 22,37), refuzul categoric de a sluji la doi stăpâni (Mt 6,24), şi alegerea primordială a iubirii faţă de ceilalţi, care combate orice formă de egoism (Mt 22,9) şi de închidere în sine.
  3. Spiritul sfaturilor evanghelice, comun fiecărui creştin, devine pentru terţiar un program de viaţă care atinge domeniul puterii, al senzualităţii şi al bunurilor materiale. Sunt un imperativ mai intens spre a nu sluji idolilor falşi şi spre atingerea libertăţii de a-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele mai presus de orice egoism. În acest dublu precept consistă sfinţenia.
  4. Odată cu profesiunea, terţiarul îşi asumă angajamentul de a trăi radical Evanghelia în condiţiile de viaţă proprii lui. Terţiarului îi este dată libertatea de a face profesiunea fără voturi, numai cu obligaţia profesării acestei Reguli, sau cu voturi. Terţiarii care depun voturi sunt datori să asculte, în propria lor viaţă spirituală, de superiorii Ordinului şi de asistentul lor spiritual în tot ceea ce li se porunceşte în virtutea Regulii. Cu votul de castitate se angajează să trăiască această virtute după obligaţiile propriei stări.
  5. Terţiarii recunosc în carmelitanii consacraţi în viaţa religioasă îndrumători spirituali valizi. Sunt însoţiţi de aceştia pentru a deveni contemplativi şi activi într-o lume din ce în ce mai complexă şi mai exigentă, în acelaşi timp în căutare avidă de valorile spirituale. Prin urmare laicii trebuie să fie însoţiţi spre a trăi carisma Carmelului în spirit şi adevăr, deschişi lucrării Duhului Sfânt, tinzând către o deplină participare şi comuniune în carisma şi spiritualitatea Carmelului, în vederea unei noi lecturi carismatice a laicităţii lor şi o deplină coresponsabilitate în sarcina evanghelizării şi cea de trimişi specifici Carmelului. În acest mod, terţiarii carmelitani seculari devin efectiv şi cu drepturi depline membrii ai Familiei Carmelitane.
  6. Carmelitanii şi Carmelitanele consacraţi în viaţa religioasă recunosc avantajele spirituale şi îmbogăţirea de care beneficiază întreaga familie a Carmelului de la fraţii laici, care, sub inspiraţia Duhului Sfânt şi răspunzând la o chemare particulară a lui Dumnezeu, în mod liber şi voluntar promit să trăiască Evanghelia după spiritul Carmelului. Într-adevăr, participarea lor poate aduce, precum experienţele trecutului ne învaţă, aprofundări fecunde ale unor aspecte ale carismei, reînnoind interpretarea lor şi împingând către noi dinamici apostolice chiar şi prin intermediul „valoroasei contribuţii a secularităţii lor şi al slujirii lor specifice” (Vita consecrata, 55.)

Chemarea specială a laicului carmelitan

  1. Viaţa spirituală – sau viaţa în Duh – începe cu iniţiativa Tatălui, care prin Fiul şi în Duhul Sfânt dăruieşte fiecărui bărbat sau femeie viaţa şi sfinţenia Sa, chemând pe fiecare să trăiască într- o misterioasă relaţie de comuniune cu Persoanele Sfintei Treimi. Dumnezeu vine să caute persoana, o atrage către sine şi către Fiul Său ( Os 2,16; In 6,43); Duhul o solicită să-şi îndrepte atenţia către El, să-i asculte vocea, să-i primească Cuvântul, deschizându-se acţiunii sale transformatoare. Căutarea de Dumnezeu a unui laic carmelitan, ascultarea sa faţă de Domnia lui Cristos este un răspuns, cerut de Duhul,  dat vocii sale în dialogul prietenesc pe care-l stabileşte cu fiecare prin Cuvântul făcut trup (cfr. Ratio institutionis vitae carmelitano 2000, n.29).  Asceza unui terţiar începe cu actul de credinţă care-l face să-l accepte pe Isus şi evenimentul său Pascal ca sens al existenţei sale şi-l face să-şi dorească să-şi ia de la El trăsăturile, de a-şi pune centrul în El, în loc de a şi-l pune în sine.  Astfel înrădăcinaţi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu, laicii carmelitani se dispun să urce Muntele Carmel, a cărui culme este Isus Cristos (Cfr. Misalul propriu al Ordinului Carmelitan, Colecta Liturghie din 16 iulie, Comemorarea solemnă a Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel).
  2. Ascensiunea unui laic pe Munte implică, în primul rând, urmarea lui Isus Cristos cu toată fiinţa şi slujirea lui „cu fidelitate, inimă curată şi dăruire totală” (Regula, 2). Duhul lui Isus ar trebui să îmbibe persoana sa astfel încât să poată repeta cu Sfântul Paul „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine” (Gal 2,20), astfel încât întreaga sa acţiune are loc „ în Cuvântul său” (Regula 15).
  3. Treptat, Isus trebuie să devină Persoana cea mai importantă a existenţei sale. Acest lucru implică o relaţie personală cu Isus, ferventă, afectuoasă, constantă. Acest raport, alimentat prin Euharistie, viaţa liturgică, Sfânta Scriptură, rugăciunea – în diferitele sale forme -, îl induce pe terţiar să-l recunoască pe Isus în aproapele şi în evenimentele cotidiene, îl împinge spre mărturisirea incisivităţii prezenţei sale prin lumea întreagă.
  4. Chemarea Tatălui de a-l urma pe Cristos prin opera de viaţă dătătorului Duh Sfânt se realizează în deplina apartenenţă Bisericii. Prin sacramentul botezului, care face din fiecare mădular parte a Trupului Mistic a lui Isus, terţiarul primeşte chemarea la sfinţenie. Mai marea sa demnitate consistă în a se bucura de însăşi viaţa divină şi de iubirea lui Dumnezeu revărsată în inima sa de Duhul (Rom 5,5). Astfel, împreună cu ceilalţi, în funcţie de vocaţia şi harurile fiecăruia, poate contribui la grandioasa operă de edificare al unicului Trup al lui Cristos (Rom 2, 3-8, Lumen Gentium, 32, Vita consecrata 31).
  5. Natura umană, slabă şi limitată din cauza mizeriilor sale, se lasă condusă de acţiunea divină şi îmbrăţişează o viaţă de convertire din ce în ce mai profundă. Implicând persoana, pentru toată viaţa şi la toate nivelele, convertirea implică o radicală reorientare către o progresivă transformare. Călăuziţi de Duhul, terţiarii încearcă să depăşească obstacolele din calea lor şi să se menţină detaşaţi de tot ceea ce are pretenţia de a-i abate de la urcarea către culme. De asemenea, admiţând posibilele limitări şi rezistenţe, se angajează să întreprindă fără ezitări o avansare graduală către idealurile alese, fără distorsiuni ( Ratio institutionis vitae carmelitanae 2000, nr 3).
  6. „Urcarea Muntelui” implică experienţa deşertului, în care flacăra vie a iubirii lui Dumnezeu lucrează o transformare care-l separă pe laicul carmelitan de toate, chiar şi de imaginea pe care şi-a făcut-o despre Dumnezeu, purificând-o. Îmbrăcându-se în Cristos, începe să strălucească asemenea imaginii vii a lui Cristos, devenit creatură nouă în El.
  7. Această transformare graduală îl face pe terţiar mai capabili de a discerne semnele vremurilor şi prezenţa lui Dumnezeu în istorie, consolidând în el sentimentul de fraternitate şi un angajament serios şi hotărât în favoarea transformării lumii.

Participarea la misiunea lui Isus Cristos

  1. Prin botez, laicii carmelitani devin părtaşi la misiunea lui Isus Cristos, o continuă în Biserică devenind aproape „un plus de umanitate” (Testul original citează: „un humanité en surcroît”; Fer. Elisabeta a Sfintei Treimi, Elevazione alla Santissina Trinità „Mio Dio,Trinità che adoro”) care se transformă în „lauda slavei lui”(Ef 1, 12; 14; după cum semna Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi spre sfârşitul vieţii sale, p. es. Lettera 280). Laicilor carmelitani li se recunoaşte „o participare proprie şi absolut necesară” în această misiune ( Apostolicam Actuositatem, 1).
  2. În virtutea preoţiei baptismale şi a carismelor primite, laicii carmelitani sunt chemaţi la edificarea comunităţii ecleziale ( Apostolicam Actuositatem, 2,3) participând „în mod conştient, activ şi rodnic” la viaţa liturgică a comunităţii (Sacroscantum Concilium, 14) şi angajându-se ca celebrarea să continue în viaţa concretă. Adică roadele întâlnirii lor cu Dumnezeu se manifestă în toate activităţile, rugăciunile, iniţiativele apostolice, chiar şi în viaţa conjugală şi familială, munca cotidiană, odihna spirituală şi trupească, până şi în însăşi încercările vieţii, dacă sunt suportate cu răbdare (Lumen Gentium, 34) şi – cum ne învaţă sfinţii Carmelului – acceptate cu recunoştinţă.
  3. Cu participarea la misiunea profetică a lui Isus Cristos şi a Bisericii, terţiarul se angajează ca în fiecare profesie şi activitate seculară (Lumen Gentium 1) să asimileze Evanghelia în credinţă, anunţând-o prin fapte. Angajamentul său ajunge până la a nu ezita să denunţe răul cu curaj ( Christifideles laici, 14). În plus, el este chemat să participe atât la sensul credinţei supranaturale a Bisericii, care nu poate greşi în actul credinţei (Lumen Gentium, 12), cât şi la harul cuvântului (cfr. At 2,17-18, At 9,10; Christifideles laici 14).
  4. Prin aparteneţa sa lui Isus Cristos, Domnul şi Regele universului, el participă la misiunea sa regală prin care este chemat la slujirea Împărăţiei Cerurilor şi la răspândirea ei în istorie. Regalitate lui Cristos implică în primul rând o luptă spirituală, spre a învinge în noi înşine tirania păcatului ( Rom 6,12). Prin dăruirea de sine ne angajăm să-l slujim, în dreptate şi în caritate, pe însuşi Isus Cristos prezent în toţi fraţii şi surorile şi mai ales în cei mici (cfr Mt 25,40) şi marginalizaţi. Acest lucru înseamnă a da creaţiei întreaga sa valoare originară. Subordonând creaţia adevăratului bine al omenirii printr-o activitate susţinută de viaţa de har, participă la exercitarea puterii cu care Isus cel Înviat atrage la Sine toate lucrurile.

Notă de secularitate

  1. „Toţi carmelitanii sunt, într-o oarecare măsură în lume, dar vocaţia laicilor este transformarea lumii seculare”  ( Chalmers, Nella terra del Carmello: Lettera alla Famiglia Carmelitana, n. 40). Deci terţiarii, ca laici angajaţi, sunt caracterizaţi de o notă de secularitate, astfel încât sunt chemaţi să trateze corect lucrurile lumii şi să le rânduiască în conformitate cu Dumnezeu. Viaţa lor este trăită în lume, în mijlocul poporului, dedicată ocupaţiilor  şi rolurilor din lume, în condiţiile şi evenimentele obişnuite ale familiei şi societăţii. Sunt deci invitaţi de Dumnezeu să contribuie la sfinţirea lumii, angajându-se în munca lor în şi cu spiritul Evangheliei şi însufleţiţi de spiritualitatea carmelitană – ca îndrumător al lor. Vocaţia lor este Iluminarea şi organizarea activităţilor lumii, astfel încât acestea să se împlinească după Cristos şi să fie astfel lauda slavei Creatorului (cfr. Lumen Gentium 31; 36).
  2. Între bunăstarea temporală şi realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu nu ar trebui să existe un conflict, deoarece ordinea naturală şi spirituală izvorăsc, amândouă, din Dumnezeu. Există însă pericolul de a folosi rău bunurile temporale. De aceea, terţiarii vor urmări idealul direcţionării descoperirilor ştiinţei şi tehnologiei către îmbunătăţirea materială şi spirituală a vieţii umane ( Apostolicam Actuositatem 7; Gaudium et Spes, 30).

Participarea la carisma Ordinului

  1. Ordinul Carmelitan este prezent în Biserică cu fraţii şi surorile de viaţă de clauzură, surorile de viaţă activă şi laicii, care participă într-un alt şi gradual mod la carisma şi la spiritualitatea proprii Ordinului. Într-adevăr, chiar şi laicii pot fi părtaşi la aceeaşi chemare la sfinţenie şi la însăşi misiunea Carmelului ( Constituzioni 1995, n.28. Sulla partecipazione dei laici al carisma e alla missione dei religiosi cfr. Christifideles laici, 19; Vita consecrata, 54-56). Ordinul, recunoscând chemarea lor, îi primeşte, îi organizează în formele şi modalităţile proprii lor, le comunică bogăţia propriei spiritualităţi şi tradiţii,  făcându-i de asemenea părtaşi la toate bunurile spirituale şi faptele bune săvârşite de toţi membrii Familiei Carmelitane. Pentru laici, forma cea mai completă şi mai cuprinzătoare de alăturare este constituită de profesiunea în al Treilea Ordin Carmelitan, prin care se participă, în modul propriu şi specific laicilor, la carisma ordinului. Carmelul favorizează apartenența soţilor, familiilor şi a tinerilor care doresc să cunoască şi să trăiască spiritualitatea carmelitană chiar şi în forme noi (cfr. Ioan Paul al II-lea, Esort. ap.: Familiaris consortio, 72), prevăzând al Treilea Ordin Carmelitan ca formă stabilă şi recunoscută de agregare, Ordinul putând primi o nouă limfă vitală prin confruntarea cu aceste noi iniţiative. Carisma carmelitană, experimentată de secole şi în cele mai diferite culturi şi tradiţii, oferă o cale sigură de atingere a sfinţeniei, înţeleasă ca „măsură înaltă” a vieţii creştine obişnuite (Ioan Paul al II-lea, Lett. ap.: Novo milennio ineunte, 31).
  2. Urmând drumul deschis de Conciliul Vatican II, Carmelul şi-a definit propria carismă într-o formă sintetică, exprimată de recentele documentele în aceşti termeni: vrem „să trăim în urmarea lui Isus Cristos într-o atitudine contemplativă, care modelează viaţa noastră de rugăciune, de fraternitate şi de slujire (Ratio institutionis vitae carmelitanae 2000, n.4 cfr. Constituzioni 1995 , n.14). Recunoaştem în Fecioara Maria şi în Profetului Ilie modelele inspiratoare şi paradigmatice ale acestei experienţe de credinţă, îndrumători siguri pe dificilele cărări care duc pe „vârful muntelui, Isus Cristos” (Mesalul propriu al Ordinului Carmelitan, Colecta Liturghiei din 16 iulie, Comemorarea Solemnă a Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel). 

Dimensiunea contemplativă a vieţii

  1. Şi laicii carmelitani sunt chemaţi să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu cel viu şi adevărat, care prin Cristos a locuit în mijlocul nostru, şi să caute toate posibilităţile şi ocaziile de a ajunge la intimitatea sa divină. Lăsându-se călăuziţi de acţiunea Duhului Sfânt, laicii carmelitani acceptă să fie transformaţi în minte şi inimă, în priviri şi gesturi. Întreaga lor persoana şi existenţa lor se deschide spre recunoaşterea acţiunii grijulii şi pline de milostivire a lui Dumnezeu în viaţa fiecăruia. Descoperă că sunt fraţi şi surori, chemaţi să împărtăşească calea comună spre plinătatea sfinţeniei  şi să ducă tuturor mesajul că suntem fiii unicului Tată, fraţi în Isus. Se lasă pătrunşi de entuziasmul faţă de marile lucrări pe care le săvârşeşte Dumnezeu şi pentru care El le cere angajamentul şi eficacea contribuţie.
  2. „În Carmel se aminteşte oamenilor, prinşi de atâtea griji, că prioritatea absolută trebui să fie dată căutării „Împărăţiei lui Dumnezeu şi a dreptăţii sale” (Mt 6,33)” (Ioan Paul al II-lea, Ho appreso con gioia che codesta Famiglia: Lett. all’Ordine, 3). De aceea, laicii carmelitani caută amprenta ascunsă a lui Dumnezeu în familie, în câmpul de lucru şi al profesiei, în responsabilitităţile sociale şi bisericeşti pe care le au, în acţiunea de zi de zi, în relaţiile cu ceilalţi, o recunosc şi fac să încolţească sămânţa mântuirii în duhul fericirilor, cu umila şi constanta practicare a acelor virtuţi de onestitate, a spiritului de dreptate, sinceritate, curtoazie, tărie de spirit, fără de care adevărata viaţă umană şi creştină nu există ( Apostolicam Actuositatem, 4; Christifideles laici, 32).

Maria şi Ilie: prezenţă, inspiraţie şi călăuzire

  1. Precum Maria, prima printre umilii şi săracii Domnului, laicii carmelitani se descoperă chemaţi să preamărească minunile săvârşite de Dumnezeu în propria lor existenţă ( Lc 1,49-56); cu ea, imaginea şi prima înflorire a Bisericii, învaţă să înfrunte cu Cuvântul lui Dumnezeu (Lc 2, 19.51) evenimente adesea zbuciumate ale vieţii cotidiene. De la ea învaţă să primească Cuvântul cu disponibilitate, să adere pe deplin la el. Maria, cea întru care Cuvântul se face carne şi viaţă, îi inspiră să fie fideli faţă de misiune, să acţioneze însufleţiţi de caritate şi de spiritul de slujire şi să colaboreze concret la opera de mântuire (cfr. Paolo VI, esort. ap.:Marialis cultus, 35).  Merg pe cărările istoriei împreună cu Maria, atenţi la autenticele nevoi umane (In 2, 1-12), întotdeauna gata de a împărtăşi cu Domnul  jertfa crucii şi de a experimenta cu El pacea vieţii celei noi (Cfr. Apostolicam Actuositatem, 4). Maria este mădular singular şi eminent al Bisericii, a participat în mod specific şi crescător la unica mijlocire dintre Dumnezeu şi oameni, realizată în Isus Cristos, al cui purtător şi mijlocitor în istorie este astăzi Biserica (Cfr. Ioan Paul al II-lea, Lett. enc. Redemptoris missio, 40). Laicii carmelitani se lasă însoţiţi de Maria în asumarea graduală a responsabilităţii în ceea ce priveşte cooperarea la acţiunea de mântuire şi de comunicare a harului propriu Bisericii. În Carmel  această lucrare a fost trăită în mod tradiţional sub forma dragostei materne a Mariei faţă de Carmel. Carmelitanii, simţindu-se iubiţi de o atât de mare şi gingaşă mamă, nu puteau decât să o iubească la rândul lor (cfr. BM Xiberta, Amando se constringit amari, in: Charlas a las contemplativas, 33, Barcelon, 1967, p 195; Amando si fa amare, in I trionfi della Bruna, giungio, 1951, pp 5-6). Aşa că idealul carmelitan este  „a se pierde în Dumnezeu prin căldura maternă a Fericitei Fecioare Maria”  (cfr. BM Xiberta, Charlas a las contemplativas, 4 Barcelon, 1967, p 15).
  2. Laicii carmelitani împărtăşesc de asemenea pasiunea Profetului Ilie pentru Domnul şi drepturile sale, gata să apere şi drepturile umane călcate în picioare pe nedrept. De la Profet învaţă să lase totul pentru a se adânci în deşert, a fi purificaţi şi pregătiţi pentru întâlnirea cu Domnul, pentru primirea Cuvântului. Se simt împinşi, ca şi Profetul, să promoveze adevărata religiozitate contra falşilor idoli. Cu Ilie, laicii carmelitani învaţă să descopere prezenţa Domnului, care se impune omului cu putere şi blândeţe, El, care este acelaşi ieri, astăzi şi întotdeauna. Întăriţi de această experienţă transformantă şi dătătoare de viaţă, laicii carmelitani sunt capabili să se întoarcă şi să înfrunte realităţile lumii, convinşi că Dumnezeu are în mână destinul fiecăruia şi al istoriei ( 1Re 17-19).

Viaţa de rugăciune

  1. Laicii carmelitani trăiesc o intensă viaţă de rugăciune centrată pe dialogul personal cu Dumnezeu, adevăratul prieten al omenirii. Cum zice Tereza lui Isus: „Rugăciunea… nu este altceva decât un intim raport de prietenie … cu Cel de care ne ştim iubiţi” ( Tereza a lui Isus, Vita 8,5). Rugăciunea personală şi comunitară, liturgică şi informală constituie ţesătura unei relaţii personale cu Dumnezeul–Treime, care dă viaţă întregii existenţe a laicilor carmelitani. În rugăciune „esenţialul nu stă în multa gândire, ci în multa iubire” (Sf. Tereza a lui Isus, Castelul interior IV, 1,7), astfel încât, mai mult decât de un exerciţiu, în rugăciune este vorba de o atitudine care implică recunoaşterea mâinii lui Dumnezeu, disponibilitatea acceptării iubirii gratuite ca dar – nu doar obişnuit ci actual –implică o conştientizare din ce în ce mai profundă a acţiunii lui Dumnezeu care străbate întreaga existenţă personală, după cum o mărturiseşte viaţa sfintei Tereza de Lisieux. „Rugăciunea este viaţă, nu este o oază în deşertul vieţii”, zice Fer. Tito Bradsma (Titus Bradsma, Note per un ritiro, in S. Scapin, Nella notte la libertà.Tito Bradsma giornalista martire a Dachau con una antologia dei suoi scritti, Roma 1985, p. 198). Şi Ioan Paul al II-lea confirmă faptul că, în Carmel „rugăciunea devine viaţă şi viaţa înfloreşte în rugăciune” (Giovanni Paolo II, Ho appreso con gioia che codesta Famiglia; Lett. all’Ordine, 3).
  2. Viaţa sacramentală centrată pe Euharistie constituie sursa vieţii spirituale. Laicii carmelitani sunt chemaţi la o intensă participare la sacramente: să se apropie, pe cât posibil în fiecare zi de jertfa altarului şi banchetul vieţii în care Biserica îşi găseşte întreaga sa bogăţie, „adică pe însuşi Cristos, Paştele nostru şi Pâinea vie” (Presbyterorum Ordinis, 5); să primească în mod regulat iertarea păcatelor şi harul de a continua drumul; dacă sunt căsătoriţi, să trăiască cu intensitate şi noutate creştină propria chemare la sfinţenia matrimonială.
  3. Liturgia Orelor constituie, în timpul zilei, chemarea harului, izvorât din Euharistie şi hrăneşte autentica întâlnire cu Dumnezeu. Laicii carmelitani pot celebra, în funcţie de împrejurările fiecăruia, cel puţin Laudele, Vesperele şi Completoriul. Locurile şi circumstanţele concrete vor putea indica alte eventuale forme de rugăciune liturgică. Inspiraţi de Maria, laicii carmelitani doresc să actualizeze, în spaţiu şi timp, lucrarea mântuitoare a lui Isus Cristos şi prin celebrarea misterelor divine. Maria ne invită sa celebrăm liturgia cu însăşi dispoziţiile şi atitudinile sale: a pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu şi a-l medita cu iubire, a-L lăuda pe Dumnezeu cu exultanţă şi a-I mulţumi cu bucurie, a-L sluji pe Dumnezeu şi pe proprii fraţi cu generozitate, până la dăruirea propriei vieţi pentru ei, a-L ruga pe  Domnul cu încredere şi perseverenţă, a aştepta vigilenţi venirea Domnului ( Liturghia Fericitei Fecioare Maria, Colecta din al doilea an liturgic. Introduzione, n. 17).
  4. Viaţa spirituală nu se epuizează odată cu liturghia. Deşi chemat la rugăciunea comună, creştinul are întotdeauna îndatorirea să intre în camera sa pentru a se ruga Tatălui în ascuns (Mt 6,6, cfr. Constituzioni 1995, n.77); mai mult, după învăţătura lui Cristos, reconfirmată de Apostolul Paul (1 Tes 5, 17), trebuie să se roage neîntrerupt. Laicii carmelitani, după tradiţia constantă a Carmelului, cultivă la cel mai înalt grad rugăciunea în diferitele sale forme. O înaltă consideraţie va fi acordată ascultării rugătoare şi supuse a Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina implică şi transformă întreaga viaţă a credinciosului. În tradiţia carmelitană şi-au găsit un spaţiu larg şi rugăciunea mentală, exerciţiul prezenţei lui Dumnezeu, rugăciunea aspirativă, rugăciunea silenţioasă, în afară de alte eventuale practici devoţionale.
  5. Laicii carmelitani vor acorda o mare cinstire sfântului scapular, simbolul carităţii materne a Mariei, care, luând iniţiativa, îi ţine pe fraţii şi surorile carmelitane în inima sa, trezind în ei imitarea înaltelor sale virtuţi: caritatea universală, dragostea faţă de rugăciune, umilinţa, puritatea, modestia ( Pio XII, Lett. all’Ordine: Neminem profecto latet). Cel ce poartă scapularul este chemat să-L îmbrace pe Cristos, spre a-I manifesta cu viaţa prezenţa mântuitoare pentru Biserică şi omenire (Cfr. Ioan Paul al II-ea: Il provvidenziale evento: Lett. all’Ordine, 5). Scapularul, în afară de faptul că ne amiteşte de protecţia pe care Maria ne-o concede de-a lungul întregii existenţe, ne aminteşte că, chiar şi în momentul trecerii finale spre deplina dobândire a gloriei, devoţiunea mariană, mai mult decât suma unor practici pioase, este o adevărată „„haină’’, adică o adresă permanentă a propriei conduite creştine” (Ioan Paul al II-lea, Il provvidenzale evento: Lett. all’Ordine, 5).
  6. Adunaţi de Maria, ca şi discipolii în cenaclu, laicii carmelitani se regăsesc şi pentru a-L lăuda pe Domnul în misterele vieţii Domnului şi a Mariei înseşi: practica pioasă a Rozariului poate deveni o sursă inepuizabilă de spiritualitate autentică spre hrănirea vieţii cotidiene (Constituizionis 1995, n. 86; Paolo VI, Esort. ap.: Marialis cultus, 45; Ioan Paul al II-lea, Lett. ap.: Rosarium Virginis Mariae, 5;10).

Fraternitate

  1. Laicii carmelitani, susţinuţi de har şi îndrumaţi de Duhul care-i încurajează să trăiască concret viaţa creştină urmând căile abrupte ale Carmelului, se recunosc fraţi şi surori ale oricărei persoane chemate să împărtăşească aceeaşi carismă. „Laicul carmelitan poate crea comunitate în diferite moduri: în propria familie, care este Biserica domestică; în parohie, unde este chemat să-L adore pe Dumnezeu împreună cu ceilalţi şi să participe la activităţile comunitare; în propria comunitate laică carmelitană, în care găseşte susţinere pentru drumul spiritual; la locul de muncă şi în propriul ambient de viaţă ( Chalmers, Nella terra del Carmelo, lett. alla. Famiglia Carmelitana, n. 47).
  2. Viaţa asociativă a laicilor Carmelului trebuie să strălucească prin simplitate şi autenticitate, fiecare comunitate trebuie să fie un focolar de fraternitate, unde fiecare se simte în propria-i casa, acceptat, cunoscut, apreciat, încurajat pe drumul său, eventual corectat cu caritate şi atenţie. Laicii carmelitani se angajează aşadar să colaboreze cu ceilalţi membrii ai Familiei Carmelitane şi cu toată Biserica, pentru ca aceasta să-şi realizeze propria chemare misionară în orice situaţie şi condiţie ( Christifideles laici, 32-34; Redemptoris missio, 7-12; Vita consecrata, 54-56).
  3. Fraternitatea se reflecta şi în afară. Fiecare laic carmelitan este ca o scânteie de iubire frăţească lansată în pădurea vieţii: trebuie să fie în stare să incendieze pe oricine se apropie. Viaţa familiei, ambientul de muncă sau profesional, mediile bisericeşti frecventate de laicii carmelitani trebuie să primească de la ei căldura care se naşte dintr-o inimă contemplativă, capabilă să recunoască în fiecare om trăsăturile asemănării cu chipul lui Dumnezeu. Comunitatea laicilor carmelitani devine astfel un centru de viaţă  autentic umană, pentru că autentic creştină. Din experienţa de a se recunoaşte fraţi şi surori se naşte necesitatea de a-i implica pe alţii în fascinanta aventură umano-divină a edificării Împărăţiei lui Dumnezeu.
  4. Într-o lume din ce în ce mai unită de legături multiple şi complexe, laicii carmelitani pot fi martori ai unei autentice universalităţi, ştiind să valorifice bogăţiile şi potenţialul fiecăruia, recunoscându-se drept parte a unei familii internaţionale şi favorizând toate ocaziile de întâlnire şi de schimb rodnic între membrii Ordinului.

Slujirea

  1. Scopul Bisericii este răspândirea Împărăţiei lui Cristos pe pământ, pentru a-i face părtaşi pe toţi oamenii la mântuirea lucrată de răscumpărare ( Apostolicam Actuositatem, 2). „Precum toţi carmelitanii, laicul carmelitan este chemat la o formă de slujire, parte integrantă a carismei date Ordinului de Dumnezeu (J. Chalmers, Nella terra del Carmelo: Lettera alla Famiglia Carmelitana, n. 46). Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi-a descoperit această dimensiune a existenţei sale ca carmelitană, atunci când, citind Sfânta Scriptură, descoperi că este „Iubirea … în inima Bisericii” (Sf. Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, Manuscriul B, Lettera a Suor Maria del Sacro Cuore, 254): pentru  mulţi terţiari  aceasta va fi contribuţia lor fundamentală la zidirea Împărăţiei. Deoarece caracteristica laicilor este viaţa în lume şi în mijlocul afacerilor seculare, Dumnezeu îi cheamă să-şi desfăşoare aici misiunea Bisericii şi să fie drojdia creştină a activităţilor temporale în care sunt profund angajaţi (cfr. Lumen Gentium, 31; Christifideles laici, 15).  Credincioşii laici nu pot deloc renunţa la participarea la „politică”, adică la multiplele şi variatele actiuni economice, sociale, legislative, administrative  şi culturale, destinate să promoveze în mod organic şi instituţional binele comun (Christifideles laici, 42).
  2. Maria Magdalena de Pazzi ne aminteşte că propria sete de a-L contempla pe Cristos nu poate fi satisfăcută în mod licit fără a acţiona în vederea potolirii setei Sale, a Celui însetat de suflete de mântuit, prin rugăciune şi apostolat, contopite în mod armonios. (cfr. sf. Maria Magdalena de Pazzi, Renovatione della Chiesa – tutte le opere, VII – 34, 82). Laicii carmelitani, gata să-şi mărturisească propria credinţă prin fapte, primesc puterea de a atrage oamenii la credinţa în Dumnezeu, devenind astfel „ lauda gloriei lui Dumnezeu” (Ef 6, 12,14; cfr. şi notei 31: Moto-ul fericitei Elisabeta a Sfintei Treimi). În vremuri de rătăcire şi transformare pot constitui un punct sigur de referinţă pentru mulţi. Şi Profetul Ilie, implicat într-o lume aflată într-o profundă schimbare care împingea poporul la abandonarea adevăratului Dumnezeu prin persuasiunea autosuficienţei, era susţinut de certitudinea că Dumnezeu este mai puternic decât orice criză şi decât orice pericol. De aceea, laicii carmelitani, într-o lume din ce în ce nesigură în faţa problemelor fundamentale şi în vremuri care propun noi probleme de credinţă, morală sau sociale (cfr. Apostolicam Actuositatem, 6), se străduiesc să creeze ocazii adecvate pentru a-l putea anunţa pe Cristos, repropunând mesajul mereu nou al Domnului vieţii şi al istoriei, unicul, punctul de referinţă sigur al fiecărei existenţe şi eveniment uman.
  3. Experienţa deşertului, paradigmatică în istoria personală a Profetului, devine trecere necesară pentru laicii carmelitani chemaţi la purificare în deşertul vieţii, pentru a-l întâlni Domnul în autenticitatea sa ( Apostolicam Actuositatem, 6). Într-adevăr, şi laicii carmelitani parcurg calea de nesubstituit a pustiului mortificării interioare, pentru a intra în ascultarea faţă de Dumnezeul care le vorbeşte inimilor lor prin noile şi tulburătoarele manifestări ale vieţii lumii, dar uneori şi prin semne dificil de interpretat sau prin vocea silenţioasă şi abia perceptibilă a Duhului. Ei se întorc entuziasmaţi de la această întâlnire şi se descoperă pe ei înşişi animatori neobosiţi ai mediului în care sunt chemaţi să lucreze. Animaţi de această întâlnire, sunt capabili să-l proclame ca pe unicul răspuns la tentaţiile – întotdeauna posibile – de lepădare de Dumnezeu sau de orgolioasa autosuficienţă. Susţinuţi de Duhul, terţiarii nu se lasă descurajaţi de aparentele insuccese, de primirea limitată, de indiferenţă sau de succesele celor ce trăiesc în mod contrar Evangheliei.
  4. Laicii carmelitani înţeleg şi arată cu viaţa că activităţile temporale şi însuşi munca fizică înseamnă participare la lucrarea neîncetat creatoare şi transformatoare a Tatălui ( Gaudium et Spes, 34), adevărată slujire oferită fraţilor şi autentică promovarea a omului (cfr. Gaudium et Spes, 35). Martori într-o lume care nu percepe pe deplin sau respinge întru totul legătura intimă şi vitală cu Dumnezeu (cfr. Gaudium et Spes, 19) în realitatea sa cotidiană, ei – deoarece sunt chemaţi să fie „sarea pământului” şi „lumina lumii”(Mt 5, 13-14) – cunosc şi împărtăşesc cu simpatie aşteptările şi aspiraţiile profunde ale acesteia, anunţă poporului cunoştinţa mântuirii (Lc 1, 77).

Partea a II-a

STATUTE GENERALE

  1. STRUCTURI

Caracteristici generale

  1. Al Treilea Ordinul Carmelitan (TOC), adică Ordinul Carmelitan Secular (OCS) este o asociaţie publică ( 301#3) de laici cu caracter internaţional, fondată pe baza privilegiului apostolic (can. 312 #1, 3; Niccolò V, bolla Cum nulla fidelium, 7, octombrie 1452 – edizione del testo in: Bull. Carmel, I, pp.233-234; Analecta Ord. Carm. 17 (1952) 6; Sisto V, bolla Dum attenta, 28 noiembre 1476-1452 – edizione del testo in: Bull. Carmel. I, pp. 320-346) cu scopul de a tinde spre perfecţiunea creştină şi de a se dedica apostolatului, (can. 298#1), oferind cel puţin propria rugăciune şi propriul sacrificiu pentru nevoile Bisericii, participând în lume la carisma Ordinului Carmelitan, care-şi propune să realizeze viaţa Evangheliei în spiritul Ordinului fraţilor Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, sub înalta îndrumare a Ordinului însuşi (can. 298# 1).
  2. Ordinul Carmelitan se simte îmbogăţit de credincioşii care, sub inspiraţia Duhului Sfânt, promit – ca răspuns la o particulară chemare a lui Dumnezeu – în mod liber şi conştient, să-şi trăiască viaţa conform normelor Evangheliei în spiritul Carmelului. Al Treilea Ordin Carmelitan, ca şi celălalte forme ale laicatului carmelitan, îşi are propria influenţă asupra structurii şi spiritului întregii Familii carmelitane. Ordinul se angajează să-i ajute în atingerea scopului prestabilit: vindecarea şi dezvoltarea societăţii umane cu drojdia Evangheliei ( Constituzioni 1995, n. 109).
  3. Al Treilea Ordin Carmelitan, sau Ordinul Carmelitan Secular, împreună cu alte grupuri comunitare inspiratate de Regula Carmelului, de tradiţia sa şi valorile exprimate în spiritualitatea carmelitană, constituie în Biserică Familia Carmelitană ( Constituzioni 1995, n.28).
  4. Responsabilatea de a asigura în mod eficient binele spiritual al Ordinului al Treilea, de a promova creşterea şi vitalitatea sa ( Constituzioni 1995, n.275) îi revine Priorului General al Ordinului Carmelitan, în calitatea sa de părinte spiritual, cap şi legătură a unităţii întregii Familii Carmelitane, prin intermediul unui Delegat General pentru laicatul carmelitan (cfr. Constituzioni 1995, n.109). 

Viaţa în fraternitate

  1. Al Treilea Ordin Carmelitan se împarte în comunităţi, numite de obicei fraternităţi sau asociaţii, susţinute de laicii înşişi după normele acestei Reguli şi a Statutelor fiecărei comunităţi, sub înalta direcţie a Superiorilor Ordinului sau a delegaţii lor ( 303).
  2. Unii membrii ai Ordinului Carmelitan, după o antică tradiţie, sunt chemaţi să trăiască în comunităţi de viaţă regulate de statute particulare.
  3. Comunităţile sunt fondate canonic de Priorul General al Ordinului, cu consimţământul Consiliului său, după consimţământul în scris al Priorului Provinciei şi al Episcopului diecezan. Cu toate acestea, consimţământul dat de Episcopul diecezan pentru fondarea unei case a Ordinului este valabilă şi pentru fondarea unei comunităţi a celui de-al Treilea Ordin, pe lângă aceeaşi casă sau biserică anexă (312#2).

Îngrijirea spirituală

  1. Pentru favorizarea unei implicări mereu mai mari a laicilor carmelitani în Ordin şi în Biserică, Consiliul General ( Constituzioni 1995, n 303) şi, în mod particular, Priorii Provinciali, personal sau prin delegaţii lor, îngrijesc spiritual al Treilea Ordin (cfr. Constituzioni 1995, n 109), după prevederile Statutelor fiecărei Provincii. Aceştia sunt chemaţi să ajute cu solicitudine particulară comunităţile individuale ale celui de-al Treilea Ordin în zona competenţelor care le revin, pentru ca acestea să fie pătrunse de autenticul spirit al Carmelului (can 667#2) şi să se îngrijească ca în desfăşurarea activităţilor lor, membrii celui de-al Treilea Ordin să rămână fideli principiilor şi directivelor Ordinului. Să se îngrijească şi ca, în activităţile de apostolat existente, comunităţile individuale să acorde ajutor în diecezele în care sunt constituite, activând mai ales sub direcţia Ordinarului locului, împreună cu alte asociaţii de credincioşi de pe teritoriul diecezei, orientate către acest scop.
  2. Asistenţii spirituali locali sunt de obicei preoţi ai Ordinului. Când nu este posibil ca fraternitatea să primească un astfel de asistent, slujirea asistenţei spirituale poate fi încredinţată unui frate sau unei surori dintr-o comunitate care aparţine Ordinului sau şi altor preoţi, preferabil membrii ai Ordinului Terţiar, capabili să-şi îndeplinească această sarcină în spirit carmelitan. Asistenţi spirituali sunt numiţi de Priorul General sau de Priorul Provincial pentru o perioadă determinată de cinci ani, cu posibilitatea reînnoirii numirii ( Pontificio Consiglio per i Laici: I sacerdoti nelle asociazioni di fedeli. Identità e missione, 8, 5 in  Enchiridion Vaticanum, 7, n. 1380), după consultarea oficialilor majori ai fiecărei comunităţi (can.317 ##1 şi 2). Dacă este vorba despre un preot care nu este carmelitan, este necesar consimţământul Ordinariului său.

Guvernul

  1. Organul suprem de guvernare este Adunarea Generală a asociaţiei sau a comunităţii, formată din toţi membrii. Statutele respective stabilesc componenţele şi modul de acţiune al Adunării.
  2. Fiecare comunitate sau fraternitate este condusă de un Consiliu. Acest Consiliu este constituit din Asistentul spiritual, Moderator (sau responsabil) şi de doi sau mai mulţi Consilieri (nu mai mult de patru), după numărul de membrii care compun comunitatea şi în funcţie de cele stabilite de Statutele locale. Din Consiliu face parte şi Responsabilul pentru formare.
  3. Este de competenţa Consiliului şi în special a Moderatorului, cu ajutorul Asistentului Spiritual, să facă tot ce îi stă în putere pentru a promova interesele comunităţii, astfel încât membrii acesteia să poată corespunde la modul cel mai bun vocaţiei lor de laici angajaţi în construirea Împărăţiei lui Cristos, în ei înşişi şi în lume, conform spiritul şi carismei Carmelului la care au fost chemaţi de Duhul, care împarte darurile după voinţa sa ( Evr 2,4). Această însărcinare urmează a fi realizată cu spirit de slujire evanghelică, evitând orice formă de putere despotică.

INSTITUIREA OFICIALILOR

  1. Membrii Consiliului, cu excepţia Asistentului spiritual, sunt aleşi de Adunarea Generală a comunităţii pe trei ani. Moderatorul are nevoie de confirmarea Priorului General sau a Priorului Provincial (317 ##1 şi 2).
  2. Alegerile membrilor Consiliului sunt prezidate de Asistentul spiritual şi au loc în modul stabilit de Statutele locale şi cu respectarea normelor stabilite de dreptul comun al Bisericii ( 119, n.1).
  3. La rândul său Consiliul desemnează Secretarul, Economul şi alte eventuale persoane însărcinate, în funcţie de necesităţile şi mărimea comunităţii. Statutele locale determină funcţiile diferiţilor oficiali majori, sarcinile şi atribuţiile lor; dacă aceleaşi Statute prevăd acest lucrur, Secretarul şi Economul vor face parte din Consiliu.
  4. În circumstanţe speciale, dacă acest lucru este cerut de motive grave, autoritatea bisericească, adică Priorul General sau Provincial poate desemna un comisar, care să conducă temporar comunitatea in numele său ( 318).
  5. Moderatorul poate fi demis, din motive juste, de cel care l-a confirmat, însă numai după audierea atât a Moderatorului însuşi, cât şi a oficialilor majori ai comunităţii, după normele prevăzute de Statute. Pentru o cauză gravă poate fi demis din funcţia sa şi Asistentul spiritual, după normele canoanelor 192-195, de cel care l-a numit, respectând aceleaşi condiţii ( 318 #2).

Administrarea bunurilor

  1. Atât al Treilea Ordin Carmelitan ca atare, cât şi comunităţile individuale de terţiari ai Carmelului, canonic constituite, dobândesc prin decretul de constituire personalitate juridică în temeiul dreptului canonic şi primesc, acolo unde este necesar, trimitere în numele Bisericii pentru ţelurile pe care şi le propun să le atingă ( 313).
  2. Al Treilea Ordin Carmelitan, la fel ca şi comunităţile singulare, în calitate de persoane juridice publice, sunt subiecţi cu drept de cumpărare, deţinere, administrare şi înstrăinare a bunurilor temporale după normele dreptului canonic ( 1255);  toate bunurile lor sunt bunuri ecleziastice şi sunt reglementate de dreptul comun ale Bisericii, precum şi de Statutele proprii (can. #1257 şi #319), care, în armonie cu acesta, determină modul de administrare al bunurilor.
  3. Statutele comunităţii individuale prevăd cui îi revine administrarea bunurilor. Această persoană poate împlini toate acţiunile de administrare ordinară. Pentru săvârşirea unor acte de administrare extraordinară este necesară:
  4. autorizarea Priorului General al Ordinului Carmelitan, cu consimţământul Consiliului său.
  5. Precum şi licenţa Sfântului Scaun pentru acte a căror valoare depăşeşte suma fixată de Sfântul Scaun sau în privinţa drepturilor asupra bunurilor cu valoare artistică, istorică sau donate Bisericii „ex voto” (can 1291 şi 1292).
  6. Atât patrimoniul celui de-al Treilea Ordin, cât şi cel al fraternităţilor individuale este constituit din toate bunurile mobile şi imobile primite prin alte modalităţi şi, în special din contribuţiile date membrilor individuali şi de către binefăcători, din veniturile activităţii desfăşurate, din oferte, donatii, moşteniri, testamente.

Dispariţie şi desfiinţare

  1. Comunităţile individuale pot fi suprimate pentru o cauza gravă de către Priorul General cu consimţământul Consiliului său, după consultarea Priorului Provincial şi a oficialilor majori ai comunităţii. Statutele locale stabilesc procedura eventualei desfiinţări, în caz contrar intră în vigoare normele de drept comun ( 120 şi 320). O consultare anterioară a autorităţilor competente ale Ordinului este întotdeauna necesară.
  2. În cazul suprimării sau dispariţiei unei comunităţi a celui de-al Treilea Ordin, bunurile şi drepturile patrimoniale şi, de asemenea, datoriile comunităţii dizolvate sau închise trec la persoana juridică imediat superioară ori, în cazul în care aceasta nu există, Provinciei Ordinului pe al cărui teritoriu se găseşte comunitatea; dacă, în schimb, comunitatea era în afara oricărei Provincii a Ordinului, bunurile şi drepturile patrimoniale trec la Ordinul însuşi ( 123).

Dreptul propriu şi interpretarea acestuia

  1. Comunitatea terţiarilor este reglementată de această Regulă aprobată de Sfântul Scaun; cu toate acestea, este recomandabil ca atât la nivel naţional, provincial cât şi local să existe Statute particulare în care să se adune aspectele proprii locului. Aceste Statute trebuie aprobate de autoritatea competentă a Ordinului ( 314), adică de Priorul General sau de Priorul Provincial, cu consimţământul respectivelor consilii, aşa cum este prevăzut în Statute.
  2. În vederea colaborării reciproce şi a unităţii dintre diferitele comunităţi este lăudabilă instituirea unor Consilii pe diferite nivele: regional, naţional şi internaţional. Acestea trebuie să fie reglementate de statute proprii, aprobate de autoritatea competentă a Ordinului.
  3. Autoritatea competentă în interpretarea autentică a normelor acestei Reguli este Sfântul Scaun. Ori de câte ori se dovedeşte necesar, Priorul General al Ordinului, cu consimţământul Consiliului, poate da interpretarea practică a acestora.
  1. APARTENENŢĂ ŞI FORMARE

Admiterea

  1. Pot face parte din al Treilea Ordin Carmelitan acele persoane care îndeplinesc următoarele condiţii: profesează credinţa catolică, trăiesc în comuniune cu Biserica, au o bună conduită morală ( 316 #1), acceptă această Regulă şi vor să trăiască şi să acţioneze în spiritul Carmelului. Clericii diecezani pot fi membrii efectivi ai celui de-al Treilea Ordin Carmelitan şi să participe cu drepturi depline, chiar fără caracteristiile laice, atunci şi în măsura în care această notă laică este incompatibilă cu statutul clerical.
  2. Solicitanţii sunt admişi în al Treilea Ordin şi înscrişi într-o comunitate de către Asistent sau de către însuşi Priorul Provincial de care depinde, ori de Priorul General sau Delegatul său, cu consimţământul Consiliilor respective, exceptând n. 82.
  3. Cei care trăiesc departe de o comunitate şi nu pot participa la viaţa acesteia, din motive speciale pot fi admişi în al Treilea Ordin, chiar dacă nu sunt înscrişi într-o anumită comunitate, cu condiţia ca, exceptând normele cu privire la admitere şi profesiune, să trăiască conform Regulei celui de-al Treilea Ordin Carmelitan şi sub îndrumarea superiorilor sau a propriului confesor. Cu toate acestea se recomandă un contact frecvent cu asistentul celei mai apropiate Comunităţi. Respectivele Statute să aibă prevederi referitoare atât la formarea lor iniţială cât şi cea permanentă.
  4. Candidaţii la al Treilea Ordin Carmelitan vor fi în mod necesar catolici practicanţi, vor avea cel puţin 18 ani, dacă Statutele locale nu prevăd altfel, şi trebuie să prezinte o scrisoare de recomandare din partea parohului sau a unui alt preot care-i cunoaşte; nimic nu împiedica, dacă Statutele locale nu prevăd altfel, apartenenţa la alt Ordin Terţiar sau alte asociaţii ( 307, #2).

Formarea

  1. După o perioadă de discernământ adecvată, stabilită de Statute, candidaţii sunt admişi la perioada de formare spirituală, în conformitate cu aceleaşi Statute.
  2. Această perioadă de formare iniţială va dura cel puţin un an, pe durata căruia candidaţii vor studia şi vor trăi regula celui de-al Treilea Ordin, vor cunoaşte, sub îndrumarea responsabilului de formare, spiritualitatea şi istoria carmelitană precum şi marile figuri ale Ordinului. Responsabilul de formare, împreună cu tot Consiliul, trebuie să simtă responsabilitatea de a asigura o instruire suficientă, recurgând la mijloacele şi persoanele cele mai oportune.
  3. Încheiată pregătirea, Consiliului îi poate invita pe cei care se simt mişcaţi de Duhul Sfânt spre a se lega mai strâns de Dumnezeu, prin legătura voturilor sau a promisiunilor, care, în spiritul botezului, îi vor solicita într-un mod şi mai eficace la deplină practicare a Evangheliei, după directivele Regulii. Pentru admiterea la voturi sau promisiuni se urmează cele stabilite la nr.77.

Profesiunea

  1. Profesiunea se face după ritualul propriu al celui de-al Treilea Ordin.
  2. Prima profesiune se face pentru o perioadă de trei ani, timp în care fraţii şi/sau surorile vor trăi toate aspectele vieţii de comunitate, continuând însă procesul de formare, aprofundând diverse aspecte ale vieţii carmelitane.
  3. După terminarea celor trei ani, cu discernământul şi aprobarea anterioară a Consiliului Comunităţii, fratele şi/sau sora va putea emite profesiunea sa finală ori perpetuă.
  4. Se recomandă ca, în fiecare an, cu ocazia Comemorării Solemne a Fericitei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, mama şi sora noastră, membrii celui de-al Treilea Ordin să-şi reînnoiască profesiunea, personal sau comunitar.
  5. Includerea vizibilă în cel de-al Treilea Ordin va avea loc odată cu consemnarea hainei tradiţionale sau a Scapularului. Statutele locale reglementează folosirea acestora.
  6. Fiecare comunitate trebuie să aibă un registru al celor înscrişi, în care se vor consemna numele, data profesiunii şi alte date considerate oportune.
  7. Membrii comunităţii aparţinând celui de-al Treilea Ordin şi destinaţi ordinului sacru pot fi încardinaţi în Ordinului Carmelitan – acolo unde Statutele prevăd acest lucru – odată cu sfinţirea diaconală, după încorporarea lor definitivă în comunitatea celui de-al Treilea Ordin ( 266 #2); din acest moment depind de Priorul General ca ordinar lor, cu excepţia obligaţiilor care decurg din aparteneţa la comunitatea celui de-al Treilea Ordin. În acest caz, relaţiile dintre clericul terţiar şi Ordinul Carmelitan trebuie fixate în Statutele grupului şi acceptate de Priorul General printr-o convenţie specială.
  8. Fiecare comunitate individuală să stabilească un program de formare permanentă.

Apostolatul

  1. Membrii celui de-al Treilea Ordin Carmelitan sunt chemaţi la apostolat în diferite forme: de la rugăciune şi angajamentul coresponsabil în diversele activităţi ecleziale, până la oferirea propriei suferinţe în unirea cu Cristos.
  2. Statutele locale stabilesc modalităţile de activitate apostolică. Acestea se pot concretiza în cele mai diferite forme pe care viaţă modernă le cere şi oferă. Prin acţiunea comună, laicii carmelitani tind să crească într-o viaţa mai perfectă. Unii se pot implica în promovarea mesajului creştin, alţii în realizarea de opere apostolice, de evanghelizare, de milostenie şi de caritate, întotdeauna cu scopul animării ordinii temporale prin spiritul creştin ( 298 #1). Atât munca sau profesia, exercitată fie individual fie în grup ori în comunitate poate fi o modalitate a punerii în aplicare a chemării la apostolat.

Drepturi şi obligaţii

  1. Toţi membrii celui de-al Treilea Ordin Carmelitan au aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii, stabilite de Statutele provinciale sau locale.
  2. Terţiarii carmelitani se vor reuni periodic, conform perioadelor şi modalităţilor stabilite în mod oportun de Statute, pentru a forma împreună o comunitate în mijlocul căreia cuvântul lui Cristos să locuiască abundent; pentru a se îndemna mai mult la asimilarea carismei proprii a Ordinului căruia îi aparţin, cu scopul de a fi membre vii ale Bisericii; pentru a  participa la aspiraţiile, iniţiativele şi activităţile întregii familii carmelitane, pentru ca aceasta să-şi poată exercita pe deplin misiunea pe care Dumnezeu i-o încredinţează în mod constant în Trupul lui Cristos.
  3. Comunităţile trebuie să stabilească în Statutele lor locale modul de asistenţă spirituală a fraţilor/surorilor bătrâne ori bolnave.
  4. Pentru aceasta se vor inspiră de bunăvoie şi din spiritualitatea şi învăţăturile marilor sfinţi pe care Dumnezeu i-a înălţat în Carmel.
  5. Oricine poate să părăsească în mod liber cel de-al Treilea Ordin Carmelitan, prezentând Consiliului o cerere scrisă, iar acesta este autorizat să o accepte. Membrii pot fi şi excluşi dintr-un motiv just, adică din motivele stabilite de către dreptul comun, precum şi din cauza încălcării repetate şi nejustificate a obligaţiilor proprii. Decizia, conform normelor Statutelor, este de competenţa Consiliului, după ascultarea şi avertizarea persoanei în cauză. Aceasta are dreptul de a face în orice moment apel la autoritatea bisericească competentă, adică la Priorul General sau Provincial.

EPILOG

Membrii celui de-al Treilea Ordin Carmelitan se vor strădui să întrupeze în ei înşişi vocaţia carmelitană expusă în această Regulă.  Vor parcurge scurta şi unica călătorie (Evr 9, 27; Lumen Gentium, 48) a vieţii pământeşti asemenea unei colonii de cetăţeni a căror patrie este cerul (Fil 3, 20), căutând să înţeleagă, cu ajutorul sfinţilor, toate dimensiunile carităţii lui Cristos care întrece orice ştiinţă (Ef 3, 17-19);  grăbindu-se, cu aspiraţii fervoroase şi un dor viu să ajungă în locul acela pe care Domnul, la plecarea Sa, promise să ni-l pregătească (In  14, 2-3; Evr 4, 11). Înrădăcinaţi şi fondaţi în Iubire, mereu vigilenţi şi ţinând în mână felinarele aprinse, conştienţi de faptul că „în seara vieţii vom fi examinaţi din iubire” (Sf. Ioan al Crucii, Parole di luce e di amore. Avvisi e sentenze, 59), să-şi multiplice proprii talanţi, pentru ca în ceasul morţii, să merite să audă de la Domnul invitaţia de a intra în bucuria Sa (cfr. Mt 25, 23).

A opta zi: Bătrânețea: integritate-împlinire versus disperare

A opta zi: Bătrânețea: integritate-împlinire versus disperare


17871684-Illustrazione-di-felici-coppie-di-anziani-Archivio-FotograficoEste stadiul deplinătății, al înțelepciunii.  Este un fel de sentiment de „solidaritate” cu propriul meu  trecut și al acelor persoane care au devenit importante pentru mine de-a lungul vieții,  o acceptare a propriei vieți eliberată de dorința de a fi fost altfel, cu consimțirea la faptul că eu însumi am fost și sunt responsabil pentru viața mea; o privire asupra trecutului care descoperă progresul și dezvoltarea.

Atunci când nu sunt în stare să percep crizele și tragediile vieții ca izvor al dezvoltării, atunci când îmi doresc să fi fost altfel, experimentez sentimentul opus înțelepciunii: disperarea. Înțelepciunea este posesia speranței și a recunoștinței mai degrabă decât a informației; în mijlocul tragediei pot să încep să caut și să-mi zidesc noul sens al vieții. Darul înțelepciunii și sensul suferinței mi se descoperă tocmai în adâncul experiențelor de viață dureroase.  

Indiferent de pierderile pe care le sufăr, asumarea curajoasă a senectuții și înțelepciunea izvorăsc dintr-o atitudine prin care nu mă amărăsc numai pentru cele pierdute și care nu se vor mai întoarce, ci sunt în stare să descopăr și darurile ascunse în pierderi, să fiu din ce în ce mai recunoscător pentru ceea ce îmi rămâne. Cu cât îmi pierd puterile trupului, cu atât mai recunoscător pot fi pentru cele rămase; cu cât am mai puține zile de trăit, cu atât mai recunoscător pot fi pentru cele rămase; cu cât mai puțini prieteni și înțelegere am, cu atât mai recunoscător pot fi pentru ceea ce primesc. Atunci voi putea să văd câștigul ascuns chiar și în moarte.

Confruntat cu faptul morții, cu cât mai repede îmi pun întrebarea: „Ce trebuie să împlinesc înainte să mor?”, cu atât restul vieții va fi mai plin de sens. În această etapă a împlinirii, cu cât realizez mai multe din lucrurile încă neîmplinite ale vieții, cu atât mai bine o voi putea întâmpina și saluta pe „sora moarte”.

Fie că suntem deja în această etapă a vieții, fie că nu am ajuns încă, descoperirea și evocare lucrurilor bune, recunoștința și mulțumirea pentru ele sunt esențiale în orice etapă a vieții, căci înțelepciunea se naște din mulțumire și recunoștință. Dumnezeu știe acest lucru, de aceea a poruncit poporului ales să-și amintească neîncetat de prezența Sa în mijlocul lor și de faptele Sale minunate; de aceea poporul Noii Alianțe își amintește neîncetat, și, mai mult, trăiește în concretitudinea prezentului Memorialul Pătimirii și Învierii Domnului nostru Isus Cristos în fiecare sfântă Liturghie, și, în special, în fiecare duminică. Privirea recunoscătoare asupra trecutului este poartă de intrare pentru puterea vieții, în fiecare zi.

„Odată Domnul nostru mi-a spus: „Și totul va fi bine”  Iar altădată mi-a spus: „Tu însăți vei vedea că orice lucru va fi pentru bine” […] Noi vedem multe fapte rele săvârșite în jurul nostru, fapte foarte dăunătoare, și uneori pare imposibil ca din ele să rezulte ceva bun. Uneori, când vedem aceste rele, întristați și îndurerați din cauza lor, ne e dificil să ne concentrăm pe fericirea lui Dumnezeu, exact ceea ce uneori ar trebui să facem. Și asta pentru că capacitatea noastră de a raționa este acum atât de oarbă, joasă și simplă, încât noi nu putem ști înțelepciunea sa înaltă și minunată, puterea și bunătatea fericitei Treimi. Și asta a vrut să spună atunci când a zis: : „Tu însăți vei vedea că orice lucru va fi pentru bine”. Era ca și cum ar fi spus: „Ia seama, plină de credință și încredere, acum, și, la sfârșitul tuturor lucrurilor, le vei vedea cu adevărat în plinătatea bucuriei.”

Sf. Iuliana de Norwich (1342 – 1416) – din Revelațiile divinei iubiri

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Citeste Mt 17, 1b-9 Schimbarea la față

21300BIsus este în drum spre Ierusalim, cu o decizie de nezdruncinat în inimă: merge să fie răstignit și să moară, iar a treia zi să învie. Merge să învie și să se întoarcă la Tatăl, trecând prin Cruce și Moarte. Merge la o întâlnire de iubire cu Tatăl Său, care, da, va avea loc pe cruce…, dar tot întâlnire de iubire, abandon și încredere este. Și, înainte de a împlini această întâlnire sub chipul crucii, o face vizibilă într-o formă inteligibilă minții: prin manifestarea gloriei Chipului Său. Crucea și Moartea Sa sunt Transfigurare iar gloria Transfigurării este aceeași glorie a Crucii și Morții Sale. Pentru că Jertfa Sa este oferită Tatălui – pentru omenire, pentru mine… Nu conduce în neant, ci la capătul ei este Tatăl – pentru Isus și cei pentru care s-a oferit. Prin schimbarea la față El vrea ca apostolii să vadă într-o formă accesibilă gloria Crucii Sale. Va veni apoi Duhul care-i va ajuta să înțeleagă și să primească în propriul duh, suflet și trup taina Răstignitului Înviat. Se vor îndrăgosti de această Taină și răniți fără de leac, o vor purta și propovădui pe oriunde-i va fi dus Duhul, până ce vor ajunge la manifestarea aceleiași glorii a răstignirii și învierii întru Cristos, în propria lor moarte și în propriile lor trupuri.

Inspiră, absoarbe cu hotărâre în tine acest adevăr: a trece spre și prin moarte împreună cu Cristos înseamnă înviere, transformarea ghimpelui morții în glorie! Nu te teme să treci cu Cristos prin toate câte le-ai pierdut și nu le mai poți avea: boală, moartea persoanelor dragi, singurătate. Dacă privești prin El, vezi că îți rămâne, din ce în ce mai mult, Tatăl. Cristos ți-L arată, Cristos ți-L dăruiește. Nu-ți fie teamă! Iar dacă simți deznădejde, stai cu Isus care primește dragostea Tatălui Său: „Acesta este Fiul meu cel iubit în care este plăcerea mea”. Tatăl lui Isus este și Tatăl tău, iar glasul acesta și ceea ce spune este și pentru tine. Stai în această iubire până când deznădejdea va începe să se destrame, decide-te să crezi cu hotărâre în această iubire personală, îndreptată către tine. Nu te va dezamăgi, vei trece, prin despuierea de toate și prin moarte, la o nouă viață, pe care nimeni și nimic nu ți-o va putea lua sau atinge în strălucirea și fericirea ei!

Oferă și tu Tatălui, în Cristos, prin Cristos și împreună cu El momente ale vieții tale sau toată viața ta și moartea ta pentru cineva sau ceva, și, plin de sensul dăruirii, Tatăl te va recunoaște în Fiul Său, împreună cu cei pentru care te-ai dăruit!

Astăzi te invităm să-ți faci o listă cu lucrurile pe care le consideri necesare, ai vrea să le faci sau crezi că te-ar împlini, gândindu-te, de ex., că ai avea de trăit până la Paști. Include-le și pe acelea pe care crezi că Domnul le dorește de la tine. Vezi cât coincid cele două liste. Vorbește apoi cu Isus despre fiecare lucru, întreabă-L cum să purcezi la realizarea lor și primește intuiția pe care ți-o va da. Apoi apucă-te de ele, cu bucuria conștiinței că Isus este cu tine!

Rugăciune  de consfințire:

„Tată iubit, mulțumesc pentru darul vieții. Mulțumesc pentru toate crizele, încercările ei, pentru toate durerile și lipsurile, pentru boală și moarte: moartea persoanelor dragi mie și pentru propria-mi moarte.  Mulțumesc pentru viața cu Tine și mai adevărată și mai reală pe care o voi avea după moarte. Prin Isus Cristos, Fiul Tău și Mântuitorul meu, îți consacru toate lucrurile, planurile, visele împlinite și neîmplinite ale vieții mele și abandonez în mâinile Tale orice neîmplinire și orice deznădejde pe care o simt. Te rog pe Tine, Duhule Sfinte, să-mi arăți ce mai pot face, ce este ceea ce Tu vrei să termin. Mă hotărăsc să mă îndrept cu inima plină de pace către următoarea clipă a vieții mele, fără să-i regret pierderea, ci bucurându-mă de împlinirea pe care Tu vrei să o aducă în viața mea. Învață-mă, Duhule Sfinte, să o privesc astfel prin ochii Tăi, și să o trăiesc împreună cu Isus, pentru Tatăl nostru. Iar în ultima clipă a vieții mele să pot rosti prin Tine: „Tată, în mâinile Tale încredințez sufletul meu”. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul transfigurării lui Isus, și, împreună cu El, cel al transfigurării vieții tale în dragostea Sa.

A șaptea zi: Vârsta adultă: solicitudine – generare versus stagnare

A șaptea zi: Vârsta adultă: solicitudine – generare versus stagnare

000222Este etapa vieții dintre aproximativ 35 și 65 de ani, caracterizată de capacitatea de a genera. Aceasta desemnează procesul desăvârșirii purtării de grijă față de ceilalți. Deși în mod obișnuit generativitatea se manifestă prin a deveni părinte, solicitudinea, purtarea de grijă generatoare de viață cuprinde și grija față de ceilalți dincolo de cadrul familiei, pentru generațiile viitoare, pentru o lume în care vor trăi aceste generații; în afara generării fizice a vieții sunt multe alte moduri de a o trăi.

Când adultul se întreabă ce anume ar putea să dăruiască celorlalți, generației viitoare și încearcă să răspundă la această întrebare, descoperă în sine alternativa solicitudini generative: stagnarea. Căutarea unei vieți mai profunde și mai pline de semnificație atrage adesea după sine o confruntare cu un întuneric interior, cu nemulțumirea, nimicul, lipsa de sens și falsitatea vieții trăite, în ciuda eforturilor depuse. Iar continua devenire a adultului progresează tocmai prin trăirea, trecerea prin aceste crize. Trecerea prin propriul întuneric interior se face prin acceptarea neputinței de a-l rezolva, prin abandonarea lui în mâinile lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie, în mod voit, un abandon care rezistă la vocea întunericului, plin de speranță și așteptare în veghere, împreună cu un Dumnezeu care va deschide noi căi ale solicitudinii. „Nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, iar noaptea este luminoasă ca ziua și întunericul este ca lumina.” Ps 139, 12.

Familiile și comunitățile viabile manifestă ambele laturi ale solicitudini generative: solicitudine față de propria persoană și solicitudine față de ceilalți. „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. În viața comunitară,  solicitudinea față de noi înșine înseamnă a ne rezerva propriul timp de călătorie interioară în solitudinea rugăciunii umplută de Dumnezeu, a avea cel puțin un prieten intim, perioade de odihnă și recreație, descoperirea de noi teritorii de dezvoltare personală, etc. Pentru aceasta, în comunitate  este nevoie  de una sau mai multe persoane mature, generatoare de viață, capabile să dăruiască prietenie, și, de cel puțin o persoană-problemă, care, prin însăși prezența sa,  îi împinge pe ceilalți să crească în iubirea necondiționată.

Rugăciunea de mijlocire este o formă a rugăciunii care poate exprima bine darul specific al acestei faze a vieții. Pentru a putea mijloci într-un mod generator de viață, este nevoie în primul rând de o inimă plină de o atenție intuitivă, de compasiune. Suferința și nevoia celuilalt va trece către Dumnezeu printr-o astfel de inimă; după ce va fi permis această trecere, va fi făcut tot ce a putut; apoi depune și predă persoana în mâinile lui Dumnezeu.

„Iubiților, să ne iubim unii pe alții pentru că iubirea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-l cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea lui în noi este desăvârșită.” 1 In 4, 7-12

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Citeste Lc 23, 33-46

0022Ispitirea din pustiu, respingerea de către clasa conducătoare a preoților și fariseilor, ezitările, puțina credință, neînțelegerile, competiția după primele locuri a apostolilor și discipolilor, gândurile lor mereu deviante de la gândul Său, singurătatea Lui în Getsimani și abandonarea de către Tatăl în momentul morții…, multe momente de criză în viața lui Isus, Om adevărat și Dumnezeu adevărat – aidoma celor din viețile noastre. El trece prin toate și crește în puterea generatoare de viață, până în momentul culminant, al morții, în care depune aparentul Său faliment total în mâinile Tatălui. A făcut tot ce depindea de El, restul îl va face Tatăl… Iar răspunsul Tatălui este învierea Sa, din care va izvorâ viața pentru toți pe care Tatăl i i-a dat. Dar Tatăl nu L-a lăsat nici chiar pe cruce fără mângâiere: un suflet îi spune „Amintește-ți de mine!”. Ce consolare trebuie să fi fost pentru Isus acest strigăt, în mijlocul chinului minții și sufletului de a nu fi realizat nimic, de a nu fi salvat pe nimeni!…

Tatăl este cu tine și Isus trăiește în tine prin Duhul Sfânt. Citește; absoarbe prin Duhul Domnului toată puterea cu care Isus trece prin criză. Este o putere a abandonului pasiv, care cere, așteaptă și primește acțiunea Tatălui. Treci cu Cei Trei care te iubesc prin momentele de criză ale vieții tale, lasă-i pe Ei să te conducă și să te oprească la un anumit moment, poate cel în care simți că nu mai dispui de răbdare, putere și ai obosit să dai viață. Stai în el cu Dumnezeu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt care te iubesc. Nu încerca să rezolvi criza ta, nu încerca să o înlături. Stai cu pace, împreună cu Cei Trei care te iubesc și care vor să-ți arate noi căi de creștere, care vor rodi viața în jurul tău. Vorbește cu Dumnezeu despre această criză, exprimă ce simți, apoi depune-o în mâinile Sale. Stai până ce nu mai simți respingere, frică, mânie, durere sau orice altceva care să te tulbure.  Stai până când vei simți lumina și speranța pătrunzând și umplându-te. Ele vor veni ca răspuns al Dumnezeului prezent și împreună-trăitor cu tine. Mulțumește-i pentru momentele de criză, ai nevoie de ele pentru a crește și a merge neîncetat înainte – înainte spre infinitul lui Dumnezeu!

Rugăciune  de consfințire:

„Tată iubit, mulțumesc pentru că m-ai ales să generez viața, aidoma Ție. Îți mulțumesc pentru că-i am ca model de urmat pe Isus și pe Maria. Mulțumesc pentru că prin Duhul Sfânt pot vedea fiecare criză și întuneric interior prin ochii Tăi, ca o nouă oportunitate de a primi acțiunea Ta și de a crește spre Tine. Preasfântă Treime, Dumnezeul meu, mă consfințesc Vouă; mă hotărăsc pentru recunoștință și bucuria de a avea privilegiul intrării și al traiului în Viața și Familia Voastră, împreună cu mulți frați și surori. Prin Tine Duhule Sfinte, Consolatorul și Avocatul meu, vreau să străbat până la capăt acest drum. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul coborârii Duhului Sfânt asupra vieții tale, mai ales asupra momentelor de întuneric și dezorientare.

A șasea zi: Adultul tânăr: intimitate versus izolare

A șasea zi: Adultul tânăr: intimitate versus izolare


1452178601maniÎn această etapă sensul progresului este dat de trecerea de la întrebarea „Cine sunt eu?” la „Cine suntem noi?” În faza căutării propriei identități m-am descoperit pe mine însumi, în cea a intimității în schimb accept sau nu riscul de a mă descoperi în fața altora, de a mă pierde pe mine însumi, pentru a  mă regăsi iubind „un Altul”: pe Dumnezeu, pe ceilalți. Dacă nu mă mișc în această direcție, dacă nu risc să mă las cunoscut, rămân izolat într-o identitate golită de scopul ei: dăruirea.

În cultura noastră cuvântul intimitate este greșit folosit ca sinonim al atracției trupești; în schimb, adevăratul său înțeles este împărtășirea inimii și a sufletului. Adevărata intimitate înseamnă să mă dăruiesc pe mine însumi, descoperindu-mă în fața celuilalt, în loc de a-mi dărui performanțele. Acest lucru se poate numai dacă cei care se dăruiesc își au propria identitate autentică și se dispun la reciprocitate – făcând loc în propria persoană și iubind valorile, frumusețea și darurile  – persoana – celuilalt. Descoperirea și reciprocitatea „funcționează” și  în relația cu Dumnezeu: El este un Dumnezeu care se descoperă inimii umane și dorește, are nevoie de reciprocitate! Ele se pot manifesta pe o întreagă scală a relațiilor umane, ca de exemplu, prietenie, familie, colaborare în slujire, la servici, viață comunitară etc.

Acest mod de a exista – pentru că nu este ceva ce se face, ci un mod de a gândi, vorbi, acționa și exista – creează comuniune și comunitate. Era modul de existență al primei comunități, toți intim legați de Dumnezeu și între ei prin Dumnezeu. Acest mod de existență atrage și vindecă, în mod irezistibil, comunitatea lărgindu-se neîncetat. Căci este în însăși natura iubirii să dăruiască și să primească.

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Lc 22, 14-20, In 15, 11-15

hqdefaultCitește cele două texte, unul după altul, ca un întreg. Este același eveniment, relatat din două perspective diferite. Isus e pe punctul de a-și împlini trecerea din această lume la Tatăl. Cei doisprezece prieteni, intimii Săi, sunt cu El. Au împărtășit totul în ultimii trei ani,  de la praful nesfârșitelor călătorii la puterea de a face minuni, de la a respira, a tăcea și a vorbi împreună în ceasurile în care Isus îi lua deoparte, la hărțuirea fariseilor; li L-a împărtășit pe Tatăl Său, care, de-acum a devenit Tatăl Lor! Totuși, Isus mai are de făcut un ultim gest, încă nu a fost de-ajuns cât a dat… Nu i-a mai rămas nimic de dat, decât propriul Trup și Sânge… și, ca și când încă n-ar fi fost destul de explicit în acești ani, vorbește din nou: tot ce are pe inimă Îi erupe încă o dată, pentru o ultimă dată, din inimă; mai trebuie să rostească încă o dată esența ființei Sale și a celui care L-a trimis: iubiți-vă!… El nu rămâne izolat, s-a dăruit. Dăruirea Sa a născut Biserica, Trupul Său mistic, comuniunea în aceeași iubire și credință a celor ce-L acceptă pe El. Nu rămâne izolat de frica de a fi respins – a fost respins imediat de unul de-ai Săi, dar El a mers dincolo de respingere…

Respiră, absoarbe în tine iubirea Lui, nevoia, dorul Lui de a Ți se dărui și nevoia Lui de reciprocitate! Cu această siguranță în tine, pe acest fundament, vezi momentele tale de izolare, rănile, ezitările. Privește-le împreună cu Isus și primește lumina Lui despre ele. Lasă-te transformat în relațiile tale de intimitatea pe care o ai cu Isus… și el Îți va dărui persoanele de care viața ta are nevoie pentru a primi împărtășire și reciprocitate.

Astăzi te invităm să-I scrii o scrisoare lui Isus. După ce ai citit cu atenție, ai reflectat și ai stat împreună cu El, scrie-i o scrisoare, spunând tot ce-ți vine la inimă. Apoi vorbește cu El despre ceea ce ai scris, așteaptă răspunsul Său, și împărtășește trăirile tale cu unul sau mai mulți prieteni apropiați.

Rugăciune  de consfințire:

„Isuse, Tu te-ai consacrat pentru mine, și eu mă consacru Ție cu tot ceea ce în mine e putere de a iubi și cu tot ce mă izolează de iubire. Transformă-mă după chipul și imaginea Voastră, a Ta, a Tatălui Tău și al meu, și a Duhului Iubirii Voastre. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând instituirii Sfintei Euharistii.

A cincea zi: Adolescența: identitate versus identitate confuză.

adolescenti

Este etapa formării personalității, în care adolescentul este când copil, când „om mare”. Pune sub semnul întrebării valorile, punctele de referință ale părinților, ale familiei, și pe Dumnezeul părinților săi. Conflictele duc la crize, dar acestea sunt izvorul nu numai al tensiunilor, ci pot fi și necesare sau pot avea și efecte sănătoase, în sensul formării unei imagini personale despre Dumnezeu, mai ales în cazul unor părinți cu o imagine nesănătoasă despre Dumnezeu.

În general, la fete, experimentarea comuniunii, a relaționării vor reprezenta baza viitoarei lor identități feminine și a deciziilor lor, în timp ce succesul individual, situațiile în care băieții se vor simți „diferiți” în sens pozitiv de ceilalți vor reprezenta baza sentimentului de independență, pe care, în general, viitorul bărbat își va clădi identitatea și deciziile.

În cultura și societatea noastră, în care, în multe cazuri, independența și detașarea de ceilalți sunt modelul și măsura maturității, acea trăsătură a maturității umane, caracteristică mai ales femeilor, de a se relaționa, este adesea privită drept semn al unei personalități imature, dependente de alții.

Concepția despre păcat este diferită: bărbații, care concurează pentru independența, „libertatea” lor, văd păcatul ca mândrie, exaltarea propriului eu. Pentru femeie păcatul nu este mândria, ci adevăratul păcat este renunțarea la acel eu pe care Dumnezeu i l-a dăruit, sentimentul de „nu corespund”. Leacul păcatului, „lepădarea de sine” înseamnă, pentru bărbați și femei, nevoia de a-și afla adevărata identitate în loc de a trăi după o identitate construită fie pe sentimentul mândriei, fie pe cel al „non-corespondenței”.

Bărbații sunt înclinați să construiască imaginea unui Dumnezeu transcendent, în timp ce femeile caută un Dumnezeu imanent, trăitor în noi. Acei bărbați a căror imagine despre Dumnezeu are caracteristici feminine au, în general, nu numai o mai bună relație cu femeile, dar ei sunt cei care sunt mai sensibili la problemele sociale și mai maturi din punct de vedere spiritual.

Dumnezeu este spirit, în El sunt rădăcinile principiului masculin și feminin după care am fost creați. Trăsăturile sale masculine și feminine ne sunt manifestate de acei bărbați și femei, prietenii și prietenele care ne iubesc cel mai mult, iar rugăciunea lor comună are putere în a atinge și vindeca rănile noastre adânci, pentru că întruchipează dragostea lui Dumnezeu.

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Citeste Lc 7, 11-17. Învierea fiului văduvei din Nain

figliovedovaRoagă-L pe Duhul Sfânt să îți dăruiască sa te lași dus la întâlnirea cu Isus în situațiile în care ai fost sau ești „mort”, pe care nu le poți trăi din adevărata ta identitate. Isus se va opri lângă tine și-ți va vorbi și ție: „Tinere, îți zic ție, scoală-te!”. Vrea să-ți dăruiască lumina identității pe care o ai în El, vrea să te întărească în e,a s-o poți trăi în bucuria Lui.

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Îmi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Mulțumesc pentru identitatea mea, în care mă întărești!”

Rugăciune  de consfințire:

„Isuse, îți consfințesc toate căile mele pe care mi-am căutat identitatea. Îți dăruiesc mândria și teama de a nu corespunde și orice altceva care mă împiedică să mă văd și să mă cunosc așa cum mă vezi și mă cunoști Tu. Îți consfințesc trecutul și prezentul, toate deciziile și relațiile mele. Transformă-le după chipul și imaginea Voastră, a Preasfintei Treimi. Amin!”

Citește și proclamă cu voce tare, de câteva ori, cu sentimente de încredere, mulțumire și laudă față de Dumnezeu Psalmul 139, versetele 1-18.

A patra zi. Vârsta școlară: sârguință versus inferioritate

A patra zi: Vârsta școlară: sârguință versus inferioritate

bambini_scuola_nicolettacostaEste perioada în care, în centrul atenției copiilor stă sentimentul succesului, cauzat de bunele rezultate, sau, în absența acestora, sentimentul de inferioritate; dar talentele și capacitățile pe care școala le apreciază pozitiv pot să nu aibă, de multe ori, nicio legătură cu adevăratul talent și frumusețe a unui copil. Acestea influențează puternic percepția de sine, ca ființă demnă sau nedemnă de aprecierea, stima și iubirea persoanelor semnificative, și, indirect, a lui Dumnezeu.

Putem cădea în greșeala de a crede că Dumnezeu ne răsplătește succesele cu dragostea Sa, și ne-o retrage pentru eșecuri. Încercăm să merităm dragostea Lui, iar tentația de a merita dragostea lui Dumnezeu cu o conduită și rugăciune perfecte este mare. Sau, cei la care sentimentul de inferioritate s-a înrădăcinat adânc, „știu” că, orice-ar face, nu vor reuși, așa că nu sunt deloc interesați, nu se simt capabili să-L cunoască pe Dumnezeu, să aibă o relație personală cu El, sau, relația pe care o au cu El este o îndatorire.

În schimb, cei cu o imagine despre sine echilibrată vor înțelege că dragostea lui Dumnezeu este un dar pe care nu pot și nu trebuie să-l merite, și-și vor dori relația cu El chiar dacă nu simt că știu să se roage.

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life)

Citește Lc 2, 41-52. Isus în templu la vârsta de doisprezece ani

5GAUDIOSORoagă-L pe Duhul Sfânt să te introducă în inima, în gândul, în acțiunea copilului Isus. El este liber. Succesul sau insuccesul nu-i schimbă identitatea. Știe cine este. Este liber chiar și de constrângerea de a merita dragostea părinților săi prin bună conduită, după logica părinților. El se supune Tatălui Său ceresc și părinților Săi nu pentru a le merita dragostea, ci pentru a răspunde iubirii lor.

Pune-te în inima copilului Isus, și cu această conștiință a libertății de ceea ce uman s-a numit succes sau faliment în viața ta, cu conștiința că ești liber, cu Isus, de constrângerea de a merita iubirea lui Dumnezeu și a oamenilor, intră în viața ta și amintește-ți. Roagă-L pe copilul Isus,  să te însoțească și să poți înțelege cum a fost El prezent, ce a gândit și cum s-a comportat cu tine.

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Îmi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Îți mulțumesc pentru că mă vezi demn de iubire și nu încetezi să te bucuri pentru mine!”

Rugăciune  de consfințire:

„Isuse, îți consfințesc toate amintirile bune și rele ale copilăriei mele. Mulțumesc pentru că m-ai  iubit întotdeauna fără condiții, indiferent de performanțele mele. mulțumesc pentru că nu trebuie să dobândesc dragostea Ta, ci o am, este darul Tău gratuit. Mulțumesc pentru că Te bucuri pentru mine și Mă eliberezi în dragostea și bucuria Ta pentru mine. Îți consfințesc restul zilelor mele, fiecare moment pe care-l voi trăi. Vreau să-L trăiesc cu Tine, răspunzând iubirii Tale nu din îndatorire, ci cu aceeași libertate și bucurie cu care sunt iubit de Tine. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul pierderii și regăsirii copilului Isus în templu.

A treia zi: Copilăria jucăușă: inițiativă versus vinovăție.

A treia zi: Copilăria jucăușă: inițiativă versus vinovăție.

copiijocEste vârsta dezvoltării sentimentului de culpă, care se naște din conștiința în formare. Sentimentul de vinovăție este atât de viu și sensibil în această etapă a vieții, încât copiii se pot simți vinovați pentru lucruri cu care nu au nimic de-a face, ca divorțul părinților, moartea sau boala cuiva. Celălalte capacități caracteristice acestei faze, limbajul, mișcarea, fantezia: toate concură spre a fi mereu gata de joc și plini de inițiativă, spre a fi într-o continuă explorare a lumii înconjurătoare! Dar… cu condiția ca aceasta să nu fie sufocată de un sentiment de culpă distructiv. Dacă este etichetat ca atare, copilul se va crede rău, neîndemănatic, bun de nimic, slab, plângăcios, prost, nebun… etc., la orice inițiativă avută, a cărui „rezultat” nu corespunde „normelor” adulte; se va judeca ca fiind rău și demn de a primi răul dacă a fost abuzat, agresat. Iar libertatea de a lua inițiative se stinge, instaurânde-se un sentiment de vinovăție care se răsfrânge asupra întregii sale persoane…

Susținuți și călăuziți cu iubire, încredere și încurajare în inițiativele noastre, vom „cunoaște” un Dumnezeu care ne iubește și se bucură de noi, de ființa noastră, de existența noastră, în orice împrejurare. Vom înțelege că El Însuși inițiază și riscă cu noi Totul pentru ca și noi să inițiem, în ascultare față de El, și să riscăm totul, cu scopul de a ajunge la iubirea mai mare.

(Ideea de bază este luată din Matthew Linn, S.J., Sheila Fabricant, Dennis Linn, S.J.: Healing the eight stage of life).

Citește Mc 9,14-29.

femeiapacatoasaFemeia păcătoasă riscă luând inițiativa de a-L întâlni pe Isus în casa fariseului. Viața ei e sufocată de propriul păcat și de conștiința de a fi rea, reprobabilă. Probabil că nu a plănuit ce va face sau ce va spune când va ajunge în fața lui Isus; numai vasul de alabastru cu miresme arată decizia ei de a dărui tot ce are: este simbolul păcatului său și al ființei sale. Are nevoie să se cunoască prin privirea lui Isus, să deosebească minciuna de adevăr: laolaltă cu păcatul ei, ființa ei este și ea rea? Demnă de privirea lui Isus sau nu? Și iese din casa fariseului o ființă nouă: faptele rele îi sunt șterse, Isus îi spune să-și amintească de ele prin privirea Lui, iar ființa ei este înnobilată de judecata lui Isus: „mult a iubit”. Isus se bucură pentru ea, iar femeia se regăsește iubită și liberă să trăiască riscând de-acum pentru iubirea mai mare care a eliberat-o…

Intră în amintirile tale și în evenimentele prezentul tău fără teamă – chiar dacă par casa fariseului, în care tu însuți sau alții au judecat bunătatea ființei tale pe baza unor elemente exterioare, poate chiar păcate reale – însă Isus este acolo! Este și a fost: și roagă-L să priviți împreună ființa ta, roagă-L să-Ți spună El adevărul despre tine, să-Ți arate iubirea Sa. Adevărul este că orice ai fi făcut, gândit, dorit sau spus, El nu a încetat să te iubească! Bucură-te, absoarbe bucuria acestui adevăr!

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Îmi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Îți mulțumesc că mă vezi demn de iubire și nu încetezi să te bucuri pentru mine!„

Rugăciune de consfințire:

„Isuse, îți consfințesc toate amintirile și momentele prezentului care mă acuză. Cercetează-mă Tu, cred în iubirea și fidelitatea Ta față de mine. Cred că adevărul despre mine este în privirea Ta! Îți consacru neputința care mă paralizează și cred că Tu o poți schimba în libertate! Îți mărturisesc păcatele care s-au născut din neputința mea… Mulțumesc pentru iertarea și iubirea Ta care mă încurajează să risc puținul pentru a dobândi Totul. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, meditând misterul învierii lui Isus din morți și, împreună cu El, al învierii tale.

A doua zi de pregatire la Postul Mare

A doua zi: Copilăria timpurie: autonomie versus rușine și îndoială.

infanzia

Este perioada în care se pun bazele autonomiei sănătoase prin dezvoltarea voinței sănătoase, care va rodi în darul de a spune „da”, „nu” fără frică și anxietate, fără rușine și îndoială. Acestea apar de când suntem copii, și se pot stabiliza ca trăsături permanente din cauza conflictului dintre nevoia de a primi iubire și confirmare și nevoia de a ne descoperi propria voință, propriul mod de a fi și de a face, care poate să nu corespundă cu așteptările persoanelor semnificative din viața noastră. Acest stadiu este foarte important pentru că zidește flexibilitatea interioară și capacitatea de a ne exprima în mod sănătos convingerile.

În lipsa unei voințe sănătoase, suntem vulnerabili în relațiile viitoare, pentru că vom tinde ori să ne aservim total pentru a ne „asigura” confirmarea și iubirea celuilalt, ori, dimpotrivă, putem ajunge incapabili de a rămâne în relații sănătoase de iubire din cauza afirmării cu orice preț a propriei voințe. Unii simt că nu au nici un control în relație, ceilalți preiau controlul în întregime.

Și în relația cu Dumnezeu, în ceea ce privește voința și libertatea proprie, ne mișcăm pe o scală care merge de la a ne comporta ca dictatori în fața lui Dumnezeu, despre care credem că trebui să facă tot ceea ce  vrem noi, iar dacă nu face, întrebuințăm tot mai multe „arme” pentru a-L convinge; sau devenim păpuși de cârpă, care-și reneagă voința și libertatea, fără a le pune în slujba descoperirii voinței Sale.

Sfântul Ignațiu și alți maeștrii ai rugăciunii ne învață: încrede-te în propriile dorințe și cere ce vrei.

Citeste Lc 15, 11-32. Ambii fii luptă pentru autonomia lor, fiecare în felul său. Poți fi fiul cel mic, risipitorul, care-și afirmă propria voință și greșește. Poți fi fiul cel mare care, aparent și exterior încearcă să facă totul pentru a-și asigura iubirea tatălui său, să nu greșească, dar rămâne în nesiguranță și îndoială relativ la identitatea – iubirea – tatălui său și la propria identitate; este nesigur în relație și nu ajunge să se cunoască pe sine în această relație. Tatăl se comportă surprinzător cu amândoi, dar într-un fel vindecător.

Parcurge viața ta începând din copilăria timpurie, situațiile în care ai fost pedepsit sau certat, situațiile în care ți-e frică că vei pierde aprecierea celorlalți dacă te arăți așa cum ești, te lupți pentru a-ți putea spune părerea; situațiile în care ți se spune că controlezi prea mult și ceilalți nu se simt bine în preajma ta…

Pune-te cu toate aceastea în fața Tatălui a cărui iubire face diferență între tine și ceea ce, eventual, ai greșit în tine. Stai cu El și lasă-L să te iubească, să te vadă în aceste situații. El îți va arăta noi moduri de a gândi, de a vorbi, de a te comporta și de a simți.

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Imi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ești prezent! Vindecă autonomia și voința mea.”

Rugăciune  de consfințire:

„Tată, îți consfințesc toate aceste amintiri ale copilăriei mele timpurii, dar care încă au consecințe în viața mea. Îți consacru neputința de a mă schimba și mulțumesc pentru ea! Înțeleg și cred că Tu poți și vrei să mă transformi și să mă vindeci. Cred că prin Privirea Ta pot primi noi moduri de a gândi, vorbi, acționa și simți! Mă bucur pentru că vrei să am o autonomie și voință sănătoase ca să Te cunosc și să mă las cunoscut de Tine, ca să devin dar pentru cei pe care mi i-ai dăruit!  Tată, Te iubesc și cu recunoștință privesc către noile situații pe care le voi trăi. Privirea Ta mă va călăuzi către o viață nouă, trăită în libertate și iubire reciprocă! Tată, Îți mulțumesc. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, cu misterul pierderii și regăsirii copilului Isus în templul din Ierusalim.

Pregatire la Postul Mare. Prima Zi

momento-di-preghiera-a-medjugorjeDragi Prieteni! Vă invităm să ne pregătim împreună pentru intrarea în Postul Mare, pentru miercurea cenușii când vom auzi cu urechile și vom primi cu inima spunându-ni-se: „Amintește-ți omule, că ești tărână și în țărână te vei întoarce!” sau „Convertiți-vă și credeți în evanghelie!”

Să pregătim împreună pământul ființei noastre pentru primirea Duhului lui Dumnezeu care vrea să rostească asupra noastră și în noi aceste cuvinte; ele sunt și vor fi ca roua dimineții, ca ploaia târzie și cea timpurie, fiecăruia după anotimpul spiritual în care se află, fecundând relația noastră cu Dumnezeu și semenii noștri.

Vă invităm se ne amintim, să-ți amintești… Așa cum poporul ales avea poruncă și obligație să-și amintească neîncetat de brațul puternic al Dumnezeului lui Israel care l-a scos din Egipt – „Shema Israel” – tot așa și pe tine, iubirea lui Cristos te constrânge (2Cor 5, 14), te zorește să-ți amintești binefacerile Sale, puterea evangheliei pe care ai primit-o în viața ta.

Amintește-ți – pentru a te deschide gratitudinii… odată născută în inima ta, îl va lăuda pe Dumnezeu, va bucura Inima lui Cristos, te va face fericit… Să ne amintim pentru a aprecia, a primi, a crede și a trăi și mai profund gratutitatea dragostei lui Dumnezeu, în evanghelia Sa vie, Isus Cristos.

Îți propunem să parcurgi, în fiecare zi rămasă până la miercurea cenușii, un stadiu al vieții, amintindu-ți sau căutând și rugăndu-te să găsește prezența iubitoare a lui Isus în el, chiar și atunci când nu ai știut de ea, când nu ai simțit-o. Va fi o parcurgere a trecutului personal prin Iubirea Prezentă. În fiecare zi vom consacra stadiul parcurs iubirii lui Dumnezeu.

În fiecare zi:

  • Invocă-L pe Duhul Sfânt simplu, cu propriile cuvinte, să facă cu tine această călătorie de reîntoarcere prin memoria ta, și roagă-L să o lumineze El, amintindu-ți ceea ce El dorește. Scopul nu este căutarea păcatelor proprii sau ale altora, ci pătrunderea luminii Duhului lui Dumnezeu care-ți va aminti de dragostea și prezența Lui, poate în punctele despre care nici nu știai.
  • Intră în stadiul care ți se va indica în fiecare zi, cu ajutorul textului biblic; intră în el lăsându-te dus către propria ta istorie și rămâi cu Duhul Păcii în ea.
  • Scrie ce bucurii și ce tristeți ai găsit… și pentru fiecare dintre ele, ca într-o litanie a propriei tale vieți, spune din toată inima: „Îmi amintesc Dumnezeul meu, și-Ți mulțumesc pentru prezența Ta!”, sau ceva asemănător, din inimă. Chiar dacă nu ești sigur că ai simțit prezența lui Dumnezeu, sau mai ales dacă vei găsi evenimente, trăiri, situații din cauza cărora te simți și acum rănit și nu înțelegi cum putea fi Dumnezeu prezent în ele – tocmai în aceastea și mai ales în acestea! – repetă insistent, șoptește cu buzele și inima iar și iar – „Îmi amintesc Doamne, și-ți mulțumesc pentru că ai fost prezent!” Va fi litania istoriei tale…
  • Împărtășește: dacă ai pe cineva apropiat, soțul, soția, un prieten bun, un frate de rugăciune, roagă-l să mulțumească împreună cu tine.
  • Rostește rugăciunea propusă pentru consacrarea stadiului vieții pe care l-ai parcurs.
  • O decadă de Rozariu, cu un anumit mister.
  • Dacă ai „găsit” persoane care te-au rănit și încă te doare, în fața Domnului, iartă-le, și, dacă este posibil, mergi și refă legătura cu ele.

Prima zi:timthumb

Vârsta prunciei: încredere versus neîncredere.

Este perioada în care se formează în noi fundamentul imaginii noastre despre Dumnezeu, respectiv al încrederii sau neîncrederii în Dumnezeu, în sine, în viață, în oameni. În acest stadiu se pun bazele virtuții speranței.

Mc 10, 13-16. Tu ești pruncul pe care Isus îl ia în brațe și se supără serios dacă ești rănit în orice fel. Stând în brațele lui Isus, amintește-ți tot ceea ce ți s-a povestit despre nașterea ta și primii doi ani ai vieții. Primește binecuvântarea Lui.

Posibil răspuns al „litaniei” istoriei personale: „Imi amintesc, Doamne, și-Ți mulțumesc că ai fost prezent! Vindecă și desăvârșește speranța mea.”

Rugăciune  de consfințire:

„Tată, îți consfințesc toate aceste amintiri ale copilăriei mele timpurii, împreună cu tot ceea ce numai Tu știi. Mărturisesc acum cu credință că Tu ai fost Cel mereu Prezent, Privire neîncetat veghetoare peste mine. Știu din privirea Ta și cred că  sunt bun, ființa mea este bună, este bine că trăiesc. Îți consacru imaginea mea despre Tine, despre mine însumi, despre viață și despre oameni. Vindecă și întregește Tu încrederea și speranța din mine. Tată, Te iubesc și Îți mulțumesc. Amin!”

Adaugă, dacă poți, o decadă de rozariu, cu misterul zămislirii lui Isus în sânul Fecioarei, din adumbrirea Duhului.

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A OPTA ZI.

petrusiandreiPuncte care pot și trebuie să constituie o bază și un imbold pentru dialogul dintre bisericile și comunitățile bisericești care s-au separat de Scaunul Apostolic roman fie în perioada marii crize începute în Occident încă de la sfârșitul evului mediu, fie mai târziu:

Credința în Cristos

Ne referim în primul rând la acei creștini care îl mărturisesc deschis pe Isus Cristos ca Dumnezeu și Domn, unic mijlocitor între Dumnezeu și oameni, spre slava unicului Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Cuprinși de dorința de a se uni cu Cristos, ei sunt determinați din ce în ce mai mult să caute unitatea și să dea pretutindeni mărturie pentru credința lor înaintea neamurilor.

Studiul Sfintei Scripturi

Iubirea și venerația față de Sfânta Scriptură, pentru care au aproape un cult, îi duc pe frații noștri la studierea statornică și sârguincioasă a textului sacru.

Dar atunci când creștinii despărțiți de noi afirmă autoritatea divină a Cărților sfinte, ei gândesc diferit față de noi – și unii față de alții – despre relația dintre Scriptură și Biserică unde, conform credinței catolice, magisteriul autentic deține un loc deosebit în explicarea și predicarea cuvântului scris al lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, Sfânta Scriptură constituie, în cadrul dialogului, un instrument de mare valoare în mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru a se ajunge la acea unitate pe care Mântuitorul o oferă tuturor oamenilor.

Viața sacramentală

Prin sacramentul Botezului, atunci când este conferit în mod valid, după orânduirea Domnului, și este primit cu dispoziția sufletească cerută, omul este realmente incorporat lui Cristos răstignit și glorificat și este regenerat spre a participa la viața divină.

omunitățile bisericești despărțite de noi, deși sunt lipsite de unitatea deplină cu noi, izvorâtă din Botez, și deși, după credința noastră, mai ales din cauza lipsei sacramentului Preoției, nu au păstrat substanța autentică și integrală a misterului euharistic, totuși, amintind la Cina sfântă moartea și învierea Domnului, ele mărturisesc că arată viața de comuniune cu Cristos și așteaptă venirea lui în slavă. De aceea, învățătura despre Cina Domnului, celelalte sacramente, cultul și slujirile în Biserică, trebuie să constituie obiectul dialogului.

Viața în Cristos

Trăirea creștină a acestor frați este hrănită de credința în Cristos și este sporită de harul Botezului și de ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Ea se manifestă în rugăciunea individuală, în meditarea Scripturii, în viața de familie creștină, în cultul adus de comunitatea adunată spre lauda lui Dumnezeu. De altfel, cultul lor cuprinde adesea elemente importante din vechea liturgie comună.

Chiar dacă mulți dintre creștini nu înțeleg întotdeauna, în domeniul moral, evanghelia la fel cu catolicii și nici nu admit aceleași soluții pentru problemele cele mai dificile ale societății de azi, totuși ei vor, ca și noi, să adere la cuvântul lui Cristos ca la izvorul virtuții creștine.

Conciliul dorește stăruitor ca inițiativele fiilor Bisericii Catolice să meargă mână în mână cu inițiativele fraților despărțiți, fără a se pune vreun obstacol în calea providenței și cu deschidere totală față de inspirațiile viitoare ale Duhului Sfânt. Pe lângă aceasta, Conciliul declară că este conștient de faptul că năzuința sfântă de a-i împăca pe toți creștinii în unitatea Bisericii lui Cristos, una și unică, depășește puterile și capacitatea omului. De aceea, el își pune întreaga speranță în rugăciunea lui Cristos pentru Biserică, în iubirea Tatălui față de noi, în puterea Duhului Sfânt. „Iar speranța nu înșeală pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt ce ne-a fost dat” (Rom 5,5).

Din decretul conciliar  Unitatis Redintegratio.

**********************************************

57Odată Domnul nostru mi-a spus: „Și totul va fi bine”. Iar altădată mi-a spus: „Tu însăți vei vedea că orice lucru va fi pentru bine”, iar sufletul meu a înțeles aceste două cuvinte ca având semnificații diferite.

Un înțeles era că voința sa pentru noi este să știm că el ia în seamă nu numai lucrurile mari și nobile, ci, de asemenea, și pe cele mici și mărunte, pe cele de jos și simple, una câte una. Și asta vroia să spună zicând: „Orice lucru va fi pentru bine”. Căci este voința sa ca noi să știm că nici măcar lucrul cel mai mărunt nu va fi uitat.

Un alt înțeles era acesta: Noi vedem multe fapte rele săvârșite în jurul nostru, fapte foarte dăunătoare, și uneori pare imposibil ca din ele să rezulte ceva bun. Uneori, când vedem aceste rele, întristați și îndurerați din cauza lor, ne e dificil să ne concentrăm pe fericirea lui Dumnezeu, exact ceea ce uneori ar trebui să facem. Și asta pentru că capacitatea noastră de a raționa este acum atât de oarbă, joasă și simplă, încât noi nu putem ști înțelepciunea sa înaltă și minunată, puterea și bunătatea fericitei Treimi. Și asta a vrut să spună atunci când a zis: : „Tu însăți vei vedea că orice lucru va fi pentru bine”. Era ca și cum ar fi spus: „Ia seama, plină de credință și încredere, acum, și, la sfârșitul tuturor lucrurilor, le vei vedea cu adevărat în plinătatea bucuriei.”

Iuliana de Norwich (1342 – 1416), venerată de Biserica Catolică, de Anglicani și Luterani – din Revelațiile divinei iubiri

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A Șaptea ZI.

petrusiandrei„După ce a examinat cu atenție toate acestea, Conciliul reînnoiește cele declarate de conciliile anterioare precum și de pontifii romani și anume că, pentru a reface sau a păstra comuniunea și unitatea, trebuie „să nu se impună nici o altă povară decât cele necesare” (Fap 15,28). El dorește mult ca de acum înainte toate eforturile în diferitele instituții și forme ale vieții Bisericii, să tindă la realizarea treptată a unității, mai ales prin rugăciune și prin dialogul frățesc referitor la doctrină și la necesitățile mai urgente ale îndatoririi pastorale din timpurile noastre. Conciliul recomandă, de asemenea, păstorilor și credincioșilor Bisericii Catolice relațiile cu aceia care nu-și mai duc viața în Orient, ci departe de patrie, pentru a dezvolta colaborarea frățească cu ei în spiritul carității și eliminând orice duh de rivalitate și neînțelegere. Dacă această operă va fi promovată din tot sufletul, sfântul Conciliu speră că, surpându-se peretele ce desparte Biserica Occidentală de cea Orientală, se va ajunge până la urmă la un singur lăcaș întărit pe piatra unghiulară, Cristos Isus, care va face din cele două una.

Bisericile și comunitățile bisericești care s-au separat de Scaunul Apostolic roman, fie în perioada marii crize începute în Occident încă de la sfârșitul evului mediu, fie mai târziu, rămân unite cu Biserica Catolică printr-o afinitate și legătură deosebită ce se datorează vieții îndelungate duse de poporul creștin în secolele anterioare, în comuniune bisericească.

Deoarece aceste Biserici și comunități bisericești se deosebesc mult nu numai de noi, ci și între ele, datorită diversității de origine, de învățătură și de viață spirituală, este foarte greu să fie descrise cu precizie, lucru pe care nici nu îl intenționăm aici.

Deși mișcarea ecumenică și dorința de pace cu Biserica Catolică nu s-au impus încă pretutindeni, avem totuși speranța că simțul ecumenic și aprecierea reciprocă se vor dezvolta, treptat, în toți.”

Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 18, 19

sf-porfirie„Biserica: viață nouă în Hristos. În Biserică nu este moarte, nu există iad. Spune evanghelistul Ioan: „Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci” (In 8, 52). Hristos șterge moartea. Cel care intră în Biserică se salvează, devine veșnic. Una este viața, continuitate interminabilă, nu are nici sfârșit, moartea nu există. Cel care urmează orânduirile lui Hristos, nu moare niciodată. De fapt, moare după trup, poftelor, și devine vrednic ca din această viață să trăiască în Paradis, în Biserică, iar apoi în ființarea veșnică. Prin Cristos, moartea devin pod, pe care-l trecem într-o clipită, pentru a ne continua viața în lumina cea neapusă.

De când sunt călugăr, cred și eu că nu există moarte. Așa am simțit și așa simt mereu: că sunt veșnic și nemuritor. Ce minunat!

În Biserică, care dispune de sacramentele mântuitoare, nu există deznădejde. Poate că suntem foarte păcătoși. Dar ne spovedim, preotul se roagă asupra noastră și astfel dobândim iertarea și înaintăm spre nemurire, fără îngrijorări și fără teamă.”

Părintele Porfirie Athonitul – Despre Biserică

dmtArată-Te, Doamne!

Vino în întâmpinarea tuturor căutătorilor absolutului!

Umblă, Doamne, alături de cei care pornesc la drum

și nu știu încotro să meargă!

Pune-li-Te alături și umblă cu toți cei disperați,

Pe străzile Emausului!

Și nu Te supăra dacă ei nu știu

că ești Tu Cel ce călătorești cu ei,

Cel care îi neliniștești

și le înflăcărezi inimile.

Nu știu că Te poartă înlăuntrul lor:

oprește-Te cu ei, căci se înserează,

iar noaptea e întunecată și lungă, Doamne!

David Maria Turoldo (1916-1992) – Din Rugăciunile Sfinților

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A Șasea ZI.

petrusiandreiÎncă din primele timpuri bisericile Orientului urmau fiecare o disciplină proprie, aprobată de sfinții părinți și de concilii chiar ecumenice. Și deoarece o anumită diversitate a uzanțelor și obiceiurilor, după cum s-a amintit mai sus, nu se opune în nici un fel unității Bisericii, ba chiar îi sporește frumusețea și contribuie mult la împlinirea misiunii ei, Conciliul, pentru a înlătura orice îndoială, declară că Bisericile din Orient, conștiente de unitatea necesară a întregii Biserici, au facultatea de a se conduce fiecare după disciplina proprie, ca fiind mai adecvată firii credincioșilor și mai aptă să favorizeze binele sufletelor. Observarea desăvârșită a acestui principiu tradițional (care la drept vorbind nu s-a respectat întotdeauna) face parte dintre condițiile prealabile absolut necesare pentru restabilirea unității.

  Cele spuse mai sus despre legitima diversitate trebuie declarate și despre formularea teologică diversă a doctrinei. Într-adevăr, în cercetarea adevărului revelat au fost folosite, în Orient și în Occident, metode și căi diferite pentru a cunoaște și exprima cele divine. Nu e de mirare, așadar, că unele aspecte ale misterului revelat sunt uneori mai bine sesizate și puse într-o lumină mai bună de unul decât celălalt, așa încât se poate spune în astfel de cazuri că formulările teologice diferite nu arareori sunt complementare mai degrabă decât opuse. În ceea ce privește tradițiile teologice autentice ale orientalilor, trebuie să recunoaștem că ele sunt minunat înrădăcinate în Sfintele Scripturi, sunt cultivate și exprimate în viața liturgică, sunt hrănite de tradiția vie apostolică și de scrierile sfinților părinți și ale autorilor spirituali din Orient și tind spre o orânduire corectă a vieții și chiar la contemplarea deplină a adevărului creștin.

 Mulțumind lui Dumnezeu că mulți orientali, fii ai Bisericii Catolice, care păstrează acest patrimoniu și doresc să-l trăiască într-o mare puritate și plinătate, trăiesc deja în deplină comuniune cu frații care cultivă tradiția occidentală, sfântul Conciliu declară că tot acest patrimoniu spiritual și liturgic, disciplinar și teologic, în diferitele lui tradiții, aparține deplinei catolicități și apostolicități a Bisericii.

 Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 16, 17.

sf-porfirieBiserica este fără început și fără de sfârșit, veșnică, precum și  fondatorul său, Dumnezeu cel Întreit este fără de început și fără de sfârșit. Biserica este increată, precum și Dumnezeu este increat. Biserica cea veșnică este alcătuită de cele trei persoane ale Preasfintei Treimi.

 Prin persoana lui Cristos, Dumnezeu, în nesfârșita sa iubire, ne-a unit din nou cu Biserica sa. Când intrăm în Biserica increată, venim la Cristos, intrăm în lumea increată. Și noi, credincioșii, suntem destinați să fim increați prin har și părtași ai iubirii dumnezeiești a lui Dumnezeu, să pășim în misterul dumnezeirii și să ne ridicăm deasupra gândirii noastre lumești, să moară în noi omul cel vechi (Col 3, 9; Rom 6, 6; Ef 4, 22) și să fim însuflețiți de Dumnezeu. Dacă trăim în Biserică, trăim în Hristos. Acesta este un lucru cu totul deosebit, nici nu-l putem înțelege. Numai Duhul Sfânt ni-l poate învăța.

 Părintele Porfirie Athonitul

imagesToată ziua te-am așteptat,

În timp ce puterile sufletului meu

Sângerau veninul surdei lor activități.

Am așteptat tăcerea Ta și pacea Ta,

Pentru a opri sângerarea lor

și a le purifia, Domnul meu.

Tu mă vei vindeca când vei voi!

Nu mă voi mai răni

Cu detalii de care m-am înconjurat ca de spini:

O pocăință ce nu o dorești pentru mine.

Tu ai creat sufletul meu pentru pacea Ta

și pentru liniștea Ta,

iar sufletul meu e rănit de confuzia,

de zgomotul păcatelor și al dorințelor mele.

 Thomas Merton (1915-1968)-Din Rugăciunile Sfinților

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A CINCIA ZI.

petrusiandreiNe îndreptăm privirea către cele două categorii principale de dezbinări care sfâșie haina fără cusătură a lui Cristos.

Cele dintâi s-au petrecut în Orient, […] prin ruperea comuniunii bisericești dintre patriarhatele orientale și Scaunul roman.

Celelalte au apărut după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor numite de obicei Reformă. De atunci s-au despărțit de Scaunul roman mai multe comunități naționale sau confesionale. Printre acelea, în care subzistă parțial tradițiile și structurile catolice, un loc special îl ocupă comunitatea anglicană.

Se știe cu ce dragoste celebrează creștinii orientali oficiile liturgice, mai ales Euharistia, izvor de viață pentru Biserică și chezășia gloriei viitoare, prin care credincioșii, uniți cu episcopul, ajung la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Cuvântul care s-a întrupat, a pătimit și a fost preamărit în revărsarea Duhului Sfânt, și intră în comuniune cu Preasfânta Treime, devenind „părtași firii dumnezeiești”(2 Pt 1,4). Astfel, prin celebrarea Euharistiei Domnului în fiecare dintre aceste Biserici se zidește și crește Biserica lui Dumnezeu[26], iar prin celebrarea aceluiași mister se manifestă comuniunea dintre ele.

În acest cult liturgic, orientalii preamăresc în imnuri minunate pe Maria, pururea Fecioara, pe care conciliul ecumenic din Efes a proclamat-o în mod solemn preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vederea recunoașterii lui Cristos ca adevărat și propriu-zis Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului, după Scripturi; de asemenea ei cinstesc pe mulți sfinți, printre care pe părinții Bisericii universale.

Întrucât aceste Biserici, deși despărțite, au sacramente adevărate și, mai ales, în puterea succesiunii apostolice, au Preoția și Euharistia, prin care rămân foarte strâns unite cu noi, o anumită comunicare în cele sfinte este nu numai posibilă, ci chiar de dorit, atunci când există împrejurări favorabile, și cu aprobarea autorității bisericești.

Și în Orient se găsesc comori ale tradițiilor spirituale exprimate în mod deosebit de monahism. Într-adevăr, acolo, încă din timpurile glorioase ale sfinților părinți, a înflorit spiritualitatea monastică, ce s-a răspândit apoi în Occident, devenind un izvor al organizării călugărești a latinilor și, mai târziu, al reînnoirii acesteia, în repetate rânduri. Prin urmare, se recomandă călduros catolicilor să se apropie mai des de aceste bogății spirituale ale părinților orientali, care îl înalță pe omul întreg la contemplarea misterelor divine.

Toată lumea trebuie să știe că este foarte important să cunoască, să venereze, să păstreze și să dezvolte atât de bogatul patrimoniu liturgic și spiritual al orientalilor, pentru a menține fidel plinătatea tradiției creștine și pentru a realiza împăcarea dintre creștinii orientali și occidentali.

Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 13, 15

220px-William_White-Bishop_Episcopal_Church_USA-1795Sfânta mijlocire… i-a ridicat la o asemenea stare de iubire reciprocă pe Creștini, încât a depășit cu mult tot ceea ce a fost lăudat și admirat în prietenia umană. Și când același spirit de mijlocire este din nou în lume, când Creștinismul are aceeași putere peste inimile oamenilor pe care a avut-o atunci, această sfântă prietenie va fi din nou la modă, și Creștinii vor fi din nou uimirea lumii, din cauza acelei iubiri supraabundente pe care și-o poartă unii altora.

Căci o frecventă stăruire pe lângă Dumnezeu, implorându-L sincer să ierte păcatele întregii umanități, să o binecuvânteze cu Duhul său și să o ducă în fericirea nesfârșită, este cea mai dumnezeiască ocupație în care se poate angaja inima omului.

Fii de aceea, zilnic, în genunchi, într-o solemnă și voită desfășurare a acestei devoțiuni, rugăndu-te pentru ceilalți într-o asemenea manieră, cu o asemenea durată, insistență și convingere, ca atunci când o faci pentru

tine însuți, găsindu-ți desfătarea în fericirea comună a celorlalți, precum obișnuiai să te desfeți în propria-ți fericire.

William Law, pastor a Bisericii Anglicane – Mijlocire și prietenie sfântă

5_septembrie_Tereza_de_CalcuttaRevarsă Duhul tău în sufletul nostru

și umple-l de iubirea Ta,

pentru ca fiecare suflet

să poată simți prezența Ta în sufletul nostru

și să nu ne mai vadă pe noi, ci pe Isus.

Rămâi cu noi

și vom începe să strălucim de lumina Ta!

Îngăduie să-Ți adresăm rugăciunile noastre

în modul care îți place cel mai mult:

revărsând lumina peste cei din jurul nostru.

Îngăduie să predicăm fără cuvinte,

prin exemplu,

cu forța, ce atrage, a ceea ce facem,

cu plinătatea iubirii

ce o avem pentru Tine în inima noastră.

Sfânta Tereza de Calcutta (1910-1997)-Din Rugăciunile Sfinților

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A PATRA ZI.

petrusiandreiConvertirea inimii și sfințenia vieții, împreună cu rugăciunile individuale și publice pentru unirea creștinilor, trebuie socotite sufletul întregii mișcări ecumenice și pot fi numite pe drept cuvânt „ecumenism spiritual”.

 Catolicii obișnuiesc să rostească adesea în comun acea rugăciune pentru unitatea Bisericii cu care Mântuitorul însuși, în ajunul morții sale, l-a rugat fierbinte pe Tatăl: „Ca toți să fie una” (In 17,21).

 În anumite împrejurări speciale, cum sunt rugăciunile prevăzute „pentru unitate” și în întâlnirile ecumenice, este permisă sau chiar dorită asocierea în rugăciune a catolicilor cu frații despărțiți. Astfel de rugăciuni comune sunt fără îndoială un mijloc foarte eficace pentru a cere harul unității și constituie o expresie autentică a legăturilor care îi unesc încă pe catolici cu frații despărțiți: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor” (Mt 18,20).

 Trebuie să cunoaștem sufletul fraților despărțiți. În acest scop este necesar studiul, care trebuie efectuat după adevăr și cu bunăvoință. Catolicii cu pregătire corespunzătoare trebuie să dobândească o cunoaștere mai bună a doctrinei și a istoriei, a vieții spirituale și liturgice, a psihologiei religioase și a culturii proprii fraților despărțiți.

 Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 8, 9

cardinale-van-thuanComuniunea e o luptă de fiecare clipă.

Chiar și o neglijență de un moment poate să o sfărâme;

E de ajuns un nimic,

un singur gând fără iubire,

o judecată păstrată cu încăpățânare,

un atașament sentimental,

o orientare greșită,

o ambiție sau un interes personal,

o acțiune împlinită pentru sine și nu pentru Domnul.

Ajută-mă, Doamne, să mă examinez astfel:

Care e centrul vieții mele;

Tu sau eu?

Dacă ești Tu, ne vei aduna în unitate.

Dar dacă văd că în jurul meu,

Încet încet, toți se îndepărtează și se risipesc,

Acesta e semnul că m-am pus pe mine însumi în centru.

 François-Xavier Nguyen Van Thuan – Din Rugăciunile Sfinților

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A TREIA ZI.

petrusiandreiNu există ecumenism adevărat fără convertire interioară. Într-adevăr, dorința de unitate se naște și crește din reînnoirea cugetului [24], din lepădarea de sine și din revărsarea liberă a iubirii. Trebuie, deci, să cerem de la Duhul dumnezeiesc harul abnegației sincere, al umilinței și blândeții în slujire, al generozității frățești față de semeni. „Drept aceea vă rog fierbinte”, spune Apostolul neamurilor, „eu, cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, având grijă să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii” (Ef 4,1-3). Acest îndemn se adresează mai ales acelora care au fost ridicați la ordinele sacre în vederea continuării misiunii lui Cristos care între noi „nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji” (Mt 20,28).

Și referitor la greșelile împotriva unității este valabilă mărturia sfântului Ioan: „Dacă vom spune că nu avem păcat, îl facem mincinos (pe Dumnezeu) și cuvântul lui nu este în noi” (1In 1,10). Așadar, prin rugăciune smerită cerem iertare de la Dumnezeu și de la frații despărțiți, precum și noi iertăm greșiților noștri.

Să-și amintească toți credincioșii că vor promova și chiar vor înfăptui cu atât mai bine unirea creștinilor cu cât se vor strădui să ducă o viață mai autentic conformă cu evanghelia. Cu cât va fi mai strânsă comuniunea lor cu Tatăl, Cuvântul și Duhul, cu atât vor putea spori mai intim și mai ușor fraternitatea reciprocă.

Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 7

SiluanAthonitulDoamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă își îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale și puterea ajutorului Tău.

Dă ușurare sufletelor chinuite ale poporului Tău și pre noi, pre toți, ne învață prin Duhul Sfânt să Te cunoaștem pre Tine.

Se chinuiește sufletul omenesc pre pământ, Doamne, și nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaște pre Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumești și nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate Îi sunt cu putință.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie că morții morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor învia. Așa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău și să învie, întru bucurie.

Rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul pentru lume – Din Rugăciuni Alese

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor. A doua zi.

petrusiandrei„Păstrând unitatea în cele necesare, toți, în Biserică, după misiunea încredințată fiecăruia, să păstreze libertatea cuvenită, atât în diferitele forme de viață spirituală și de disciplină, cât și în diversitatea riturilor liturgice, ba chiar și în formularea teologică a adevărului revelat; în toate să cultive, însă, iubirea. Prin acest mod de a acționa ei vor manifesta tot mai deplin adevărata catolicitate precum și apostolicitatea Bisericii.

Pe de altă parte, catolicii trebuie să recunoască și să aprecieze cu bucurie valorile cu adevărat creștine, izvorâte din patrimoniul comun, care se află la frații despărțiți de noi. Vrednic și drept este să recunoaștem bogățiile lui Cristos și faptele puterii sale în viața celorlalți, care dau mărturie pentru Cristos uneori până la vărsarea sângelui: Dumnezeu e pururi minunat și vrednic de admirație în lucrările sale.

Nu trebuie să uităm nici faptul că tot ce se săvârșește prin harul Duhului Sfânt în frații despărțiți poate contribui și la edificarea noastră. Tot ceea ce este cu adevărat creștin nu se opune niciodată valorilor autentice ale credinței, ci, dimpotrivă, ne poate face întotdeauna să pătrundem mai desăvârșit misterul lui Cristos și al Bisericii.” 

Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO nr. 4

O, Doamne,

dat fiind că în Hristos Isus este plinătatea infinită

a tot ceea ce putem voi sau dori,

fie ca toţi să primim de la El har peste har!

Har care să ne ierte păcatele,

să ne acopere fărădelegile;

să ne îndreptăţească persoana

şi să ne sfinţească sufletele.

Şi să ducă la desăvârşire în noi acea sfântă schimbare,

înnoirea inimilor noastre,

care ne va face să fim transformaţi

în imaginea binecuvântată după care ne-ai creat.

O, fă-ne pe toţi vrednici să fim părtaşi

la moştenirea sfinţilor Tăi,

în lumină.

John Wesley (1703-1791) pastor anglican şi teolog creştin, lider de început al mişcării metodiste Din Rugăciunile Sfinţilor

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Prima Zi.

Deoarece suntem în săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, vom publica in aceste zile câteva rânduri din documentele magisteriale sau alte scrieri care vorbesc despre drumul spre unitate a bisericii catolice și nu numai, precum și gânduri spirituale și rugăciuni de la oameni de duh din biserica catolică, ortodoxă sau ale altor biserici creștine

petrusiandreiFragmente din Decretul despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO al Conciliului Ecumenic Vatican II.

„Întrucât astăzi, în mai multe părți ale lumii, sub inspirația harului Duhului Sfânt, se fac multe eforturi prin rugăciuni, cuvânt și faptă pentru a ajunge la acea plinătate a unității voită de Isus Cristos, Conciliul îndeamnă pe toți credincioșii catolici ca, recunoscând semnele timpurilor, să ia parte în mod activ la opera ecumenică.

Prin „mișcare ecumenică” se înțeleg activitățile și inițiativele suscitate și organizate, în funcție de diferitele necesități ale Bisericii și după împrejurări, în favoarea unității creștinilor. Astfel sunt, în primul rând, toate eforturile de a elimina cuvintele, judecățile și actele care nu se potrivesc, după adevăr și dreptate, situației fraților despărțiți și care de aceea îngreunează relațiile cu ei; apoi, în cadrul întrunirilor organizate cu intenție și în spirit religios între creștinii din diferite Biserici sau comunități, este „dialogul” purtat de experți cu pregătire adecvată, unde fiecare își poate expune mai profund învățătura comunității proprii și îi poate prezenta limpede caracteristicile. Prin acest dialog toți dobândesc o cunoaștere mai adevărată și o prețuire mai justă a învățăturii și a vieții fiecărei comunități; în același timp, aceste comunități ajung să colaboreze mai larg în felurite acțiuni cerute de orice conștiință creștină, pentru binele comun, și se întâlnesc, în modalitatea permisă, pentru a se ruga în comun. În sfârșit, toți își examinează fidelitatea față de voința lui Cristos privitor la Biserică și întreprind, după cum se cuvine, o activitate susținută de reînnoire și de reformă.

În acțiunea ecumenică credincioșii catolici trebuie, fără îndoială, să fie plini de grijă față de frații despărțiți, rugându-se pentru ei, vorbind cu ei despre realitățile Bisericii, făcând spre ei primii pași. Însă înainte de toate trebuie să cântărească, cu sinceritate și atenție, ceea ce trebuie reînnoit și înfăptuit în însăși familia catolică pentru ca viața ei să dea o mărturie mai fidelă și mai clară despre învățătura și instituțiile transmise de Cristos prin apostoli.

Într-adevăr, deși Biserica Catolică este înzestrată cu tot adevărul revelat de Dumnezeu și cu toate mijloacele harului, totuși membrii ei nu le trăiesc cu toată râvna cuvenită, așa încât chipul Bisericii strălucește mai puțin luminos în fața fraților despărțiți de noi și în fața lumii întregi, iar creșterea împărăției lui Dumnezeu este întârziată.” (Unitatis Redintegratio, 4)

””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””

Din Rugăciune de dimineaţă scrisă de părintele Arsenie Boca.

Doamne, Cela ce vii în taină întrarseniebocae oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşuieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.

Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin Viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, Slavă Ţie! Amin.

.

Sâmbătă din a patra săptămână de Advent

Meditație la ziua de Sâmbătă din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: 2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16; Ps 88; Lc 1,67-79.

AdventsgesteckAşa vorbeşte Domnul: Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă! 

La început, locuința omului văzător de Dumnezeu era Edenul; după ce și-a vândut vederea a fost alungat, iar heruvimii cu sabia de foc străjuiau calea către pomul vieții. La împlinirea timpurilor, Cel care la început a fost Cuvânt s-a făcut Trup,dar nu ajungea să fie Trup pentru ca iubita Sa creatură să-și redobândească vederea duhovnicească. Duhul pierdut de om El L-a redat atârnând pe Cruce. Astfel a făcut din ea arborele vieții, iar din Trupul Său, prin care a nimicit ura, Pâine. Nu ajungea să fie Emanuel, Dumnezeu trăitor în mijlocul nostru, ci trebuia ca mâncându-L, noi să trăim prin El și să avem acces, într-un singur Duh, la Tatăl. Așadar, noi nu mai suntem străini și nici oaspeți, ci concetățeni ai sfinților și oameni de casă ai lui Dumnezeu, zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. În el toată construcția, ca un ansamblu armonios, se înalță ca un templu sfânt în Domnul, în care și noi suntem zidiți ca să devenim o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul (cf. Ef 2, 14-22).

Mâncând Pâinea, care este Trupul lui Cristos, noi ne micșorăm iar El crește, ne pierdem viața proprie și o dobândim pe a Lui. O, schimb minunat! Dăm carnea păcatului și ne este dat Duhul văzător de Dumnezeu! Dăm ceea ce este trecător, și ne este dat ceea ce rămâne pentru totdeauna! Dăm trupul nostru prin care călătorim aici pe pământ, și primim noul veșmânt țesut din Trupul și Sângele Mielului! În timp ce-L mâncăm, El schimbă trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare să-și supună toate! (Fil 3, 20-21). Și de ce altceva se va fi făcut Trup dacă nu pentru a schimba ceea ce devenise numai trup în duh, pentru a schimba dorința trupului, care este moarte, în dorință a duhului care este viață și pace? Pentru că noi nu suntem în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi (cf. Rom 8, 9).

Dumnezeul meu, Emanuel, Isus Cristos, Păstorul și Regele meu, Pâinea mea de viață veșnică, vreau să Te mănânc știind ce mănânc, vreau să Te mănânc în Cuvânt și vreau să Te mănânc în Trup, vreau să Te mănânc cu duhul și vreau să Te mănânc cu trupul, vreau să Te mănânc iubindu-Te și vreau să Te iubesc mâncându-Te! Căci ”dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis” (In 14, 23-24). Ostie Sfântă, cort al lui Dumnezeu împreună cu oamenii! Oraș al lui Dumnezeu, ești Cerul nostru pe pământ, mireasă a Mielului, ești mai mult decât Paradisul nostru pierdut, ești vederea față-către-față aici, pe pământ. Și iată că cerul dintâi și pământul dintâi – cele ale păcatului –  trec cu adevărat, iar marea nu mai este, pentru că Tu faci toate noi. Astăzi. Pentru noi.

Amin. Ție, care ai venit, Amin, Alleluia!

Comunitatea carmelitană.

Tu ești împărăția cerurilor,

Tu ești pământul celor blânzi, Cristoase

Tu ești verdeața raiului.

Tu ești ospățul dumnezeiesc,

Tu ești cămara de nuntă negrăită,

Tu ești masa tuturor,

Tu ești pâinea vieții,

Tu ești băutura cea mai nouă.

Tu ești paharul apei și apa vieții

Tu ești sfeșnicul nestins pentru fiecare dintre sfinți.

Tu ești veșmânt și cunună și Cel ce împarte cununi,

Tu ești bucuria și odihna,

Tu desfătarea și slava,

Tu ești veselia și plăcerea.

Și harul Tău va lumina ca soarele, Dumnezeul meu.

Căci el e harul Duhului Sfânt în toți sfinții.

Și vei lumina, Soare neapropiat, în mijlocul lor.

Și toți se vor lumina pe măsura credinței,

a faptelor, a nădejdii și a iubirii,

a curățirii și luminării prin Duhul Tău,

Dumnezeule, singurul îndelung-răbdător

și judecător al tuturor.

Îți mulțumesc că mi-ai dat să trăiesc

și să Te cunosc și să mă închin Ție, Dumnezeul meu.

Căci aceasta este viața: a Te cunoaște numai pe Tine,

Dumnezeu, Ziditorul și Făcătorul tuturor,

nenăscut, necreat, singur fără început

și pe Fiul Tău născut din Tine.

Sf. Simeon Noul Teolog (din Rugăciunile Sfinților).

Vineri din a patra săptămână de Advent

Meditație la ziua de Vineri din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: Mal 3,1-4.23-24; Ps 24; Lc 1,57-66.

AdventsgesteckCalea… cuvântul care domină, asemenea unei strigări mult repetate, în mod manifest sau subînţeles, lecturile noastre de astăzi; este Cuvântul, în hainele Vechiului şi noului Legământ.

            Cale… Ioan – ‘binecuvântarea lui Jahve’ sau ‘cel care trebuia desemnat’ – este o cale, este calea prin care Dumnezeu pregăteşte venirea Celui Promis, dar şi Ilie este o cale, Elisabeta este o cale, Zaharia este o cale, Maria este o cale, Iosif este o cale…, şi apoi mulţi alţii: Simon, cel chemat Petru, Saul, cel devenit Paul, Barnaba, Sila şi atâţia alţii… fiecare dintre ei Îl arată pe Dumnezeu şi duce către El. Fiecare – trăsătură a Chipului, parfum din  Unica Mireasmă… Fiecare copil care se naşte este, în intenţia Creatorului, o cale pentru Dumnezeu care coboară pe pământ, pentru a fi în mijlocul oamenilor, semn care indică Calea şi se contopeşte cu Emanuel. Ce va fi oare acest copil? Iată: coborârea lui Dumnezeu şi ridicarea oamenilor, întoarcerea inimii părinţilor către copii şi a inimii copiilor faţă de părinţi, verigă a legământului dintre Tată şi fii, inel unind în alianţa multor fraţi, prin Cel Ce Este Unica Cale şi Veşnica Alianţă. 

            Toţi aceşti copii, pentru a ajunge la deplina maturitate a Celui ce Este unica Cale, a lui Cristos în ei, au renunţat la sine, pentru a-L găsi şi a fi găsiţi în El: a făcut-o Ilie, în încercarea disperării pentru propria-i viaţă; a făcut-o Elisabeta, în sterilitatea-i miraculos înflorită de Domnul; a făcut-o Zaharia, în încercarea muţeniei, a făcut-o Ioan în temniţa tulburării sale în timp ce-L căuta înlăuntrul Său pe Mesia cel Blând, au făcut-o Maria şi Iosif meditând în inima lor la tot ceea ce aparent contrazicea divinitatea şi atotputernicia Fiului care creştea lângă ei…

            ‘Vrei tu să mă urmezi pe mine, vrei să-ţi potriveşti paşii tăi paşilor Mei? Unde să mă urmezi? În inima ta, intră în inima ta şi urmează-mă în adâncurile tale. Adâncirea în propria-ţi inimă este calea de la tine la Mine. Nu vezi pe unde mergi şi umbli în întuneric?  Eu sunt lumina vieţii care merg înaintea ta: cine mă urmează pe Mine întunericul nu-i va fi întuneric, iar noaptea va străluci ca ziua’. „Atunci am zis: Iată, vin – în sulul cărții este scris despre mine – ca să fac voința ta, Dumnezeule!” (Evr 10, 7)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană. 

Ascultă suflete al meu:

Domnul vine la noi, ne vizitează Dumnezeu!

Pentru mine Dumnezeu a creat lumea.

Pentru mine s-a născut din Fecioara Maria şi a fost

înfăşat în scutece, El, care acoperă cerul cu nori

şi se îmbracă în veşmânt de lumină.

Pentru mine s-a hrănit cu laptele Mamei Sale,

El, care hrăneşte orice creatură.

Pentru mine a fost ţinut în braţe de Mama Sa,

El, care s-a născut înconjurat de heruvimi

şi care ţine în îmbrăţişarea Lui toate fiinţele.

Pentru mine a fost cirumcis, El, care face legea.

Pentru mine Cel nevăzut s-a făcut văzut, trăind

printre oameni. El, care e Dumnezeul meu, s-a făcut asemenea mie, omului. […]

 Domnul meu, El, Domnul Slavei,

a luat pentru mine chip de slugă, a trăit pe pământ,

a umblat pe pământ, El, care e Regele Cerurilor.

Sf. Tihon de Moscova (din Rugăciunile Sfinţilor)

Joi din a patra săptămână de Advent

 Meditație la ziua de Joi din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: 1Sam 1,24-28; Ps 1Sam 2,1.4-5. 6-7.8abcd; Lc 1,46-56.Adventsgesteck

Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu! Dumnezeu este Mântuitorul Mariei, Isus este Mântuitorul Mariei, Fiul este Mântuitorul Mamei Sale, Fiul este Mântuitorul fiicei Sale, căci fiica celui care-i e Fiu este Mama… El a săpat-o în stânca Rănilor Sale încă înainte de a o crea în sânul matern; înainte ca sânul matern să-i fi fost leagăn Mamei, i-au fost leagăn Rănile Fiului, înainte de a fi fost plămădită în pântece, a fost plămădită în Răni, înainte de a fi fost născută din carne, a fost născută din Duh… Nesfârşit mister de Iubire, pătruns doar de smerenie…

            Dumnezeului Triunic în viaţa Sa Intimă este Smerenie: ascultare, supunere,  reciprocitate, dăruire totală a propriei fiinţe Unul Altuia; smerenia Mariei este de aceeaşi sorginte: ‘El a hotărât, eu mă supun, El vrea, aşa voiesc şi eu’ – dar nu cu răceala indiferenţei, ci cu mistuirea totală a reciprocităţii şi dăruirii propriei fiinţe: şi iată, Fecioara devine Fiica, Mama şi Mireasa Dumnezeului ei…

            Şi Duhul şi Mireasa tresaltă de bucurie… pentru lucrările mari ale Celui Atotputernic, ale Împlinitorului Promisiunilor, ale Dumnezeului care guvernează prin har şi gratuitate divină istoria mântuirii, pentru Sfinţenia Numelui Său! Fecioara Mamă şi Mireasă Îl cunoaşte şi Îl recunoaşte pe Dumnezeul lucrător şi suveran al istoriei în însăşi fiinţa ei, pe cel Necuprins, cuprins în incinta trupului său şi nu poate tăcea! Cuvântului care încă nu vorbeşte, dar toate le ţine prin Puterea Sa, vocea ei îi dă grai; în ea este acelaşi Duh al Cuvântului Viu şi al Scripturilor care-a răsunat în inimile celor drepţi; în cuvintele ei răsună istoria împlinită a tuturor aşteptărilor umanităţii şi noul cântec de bucurie al Împărăţiei cerurilor. Pe buzele Cuvântului făcut Trup şi călător pe cărările prăfuite ale Galileeii şi Ideeii, pe cărările prăfuite ale sufletului omenesc, va răsuna acelaşi Duh:

            Cei mândri în cugetul inimii lor sunt risipiţi de puterea braţului său: fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor! Cei puternici au fost daţi jos de pe tron: fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul! Cei smeriţi sunt înălţaţi: fericiți cei curați la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Flămânzii sunt copleşit cu bunuri, iar bogaţii lăsaţi cu mâinile goale: fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate pentru că ei se vor sătura. Îndurarea Sa l-a sprijinit pe Israel, slujitorul Său: fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Marie, iubitoare Marie,

Bucuria şi desfătarea noastră!

Bucurie a Tatălui, iubire a Fiului,

Desfătare a Duhului Sfânt,

Încântare a Dumnezeului Preaînalt!

Deşi nu ai ştiut de bărbat,

ai fost Mamă a Celui Sfânt,

Mamă a Celui ce nu a fost vreodată creat.

El a sorbit viaţă de la pieptul tău.

Dinainte de Adam, te cunoştea,

lui Adam despre tine i-a vorbit.

Slăbiciunea Evei e puterea ta.

Îngerii stau răpiţi înaintea ta.

Fericiţii se închină înainte-ţi.

Mihail e căpetenia ta.

Gabriel, mesagerul tău.

Rafael, vindecătorul tău.

Îngerii şi sfinţii sărbătoresc frumuseţea ta.

Chipul tău e frumuseţe cerească,

o, încântare a lui Dumnezeu,

Marie, ce nu ai asemănare!

Tu eşti tunet şi fulger deasupra abisului fără fund;

distrugătoare a împărăţiei celui rău, îngerii au aşteptat

cuvântul tău! Cerurile au tăcut şi, cu îngăduinţa ta,

îngerii  au cântat imne de mare bucurie.

Tatăl veşnic a zâmbit spre tine.

Fiul a devenit al tău.

Duhul divin te-a luat pentru Sine.

Tăcută Marie, Spiritul Sfânt a vorbit prin tine.

Elizabeta te-a proclamat Maică a Domnului, fericită.

Toţi oamenii tânjesc după tine.

Toate popoarele binecuvântează numele tău.

Sf. Loman al Irlandei (din Rugăciunile Sfinţilor)

Miercuri din a patra săptămână de Advent

Meditație la ziua de Miercuri di a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: Ct 2,8-14; Ps 32; Lc 1,39-45

AdventsgesteckRidică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino! Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, vino!Sacrificiul lui Cristos este stânca vieţii noastre. Prin Jertfa Lui Duhul Sfânt a fost revărsat în inimile noastre… prin Duhul fiinţa noastră este prietena, frumoasa lui Cristos, mirele sufletelor. Numai prin Duhul avem această prietenie, această frumuseţe. Numai ascunzându-ne în crăpăturile trupului Său, carne din carnea Mariei, în Rănile sale, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Tatălui şi al Fiului este al nostru… Cine ne poate ridica dacă nu Duhul numai, cine ne poate arăta încotro să mergem dacă nu Duhul numai, cine ni-L poate dezvălui pe Cristos, mirele, dacă nu Duhul numai?

            Cât de necesare, cât de inevitabile, cât de indispensabile aceste răni cumplite, câtă bucurie aceste răni sângerânde! Numai ele mi-L dau neîncetat pe Duhul cel de viaţă dătător, siguranţă şi mântuire sunt aceste Răni, sângele izvorând din ele viaţă! S-a întrupat pentru a mă iubi cu Iubirea Lor, cu Duhul – şi cum altfel putea să mi-L dea mie, celui lipsit de prietenia lui Dumnezeu, celui lipsit de frumuseţea Chipului Său? Cum altfel decât săpându-mă în stâncă – în stânca Trupului Său care este Biserica -, în Rănile-I sângerânde care sunt Sacramentele?

            Binecuvântate aceste Răni care mă fac fiu al Tatălui, binecuvântate aceste Răni care mă hrănesc cu Trupul şi Sângele Fiului, binecuvântate aceste Răni care mă iartă, binecuvântate aceste Răni care mă umplu de Duh, binecuvântate aceste Răni care mă ung întru Harul pentru care am fost creat!

            După păcatul omenirii, aceste Răni deja dăruite [„sunt preocupat până ce se va împlini” (botezul aducător de foc) (Lc 12, 50b)] au fost stânca universului şi a omenirii, din cauza lor soarele a continuat să strălucească, apele să curgă, pământul să-şi dea roadele şi oamenii să nască fii şi fiice… Numai prin Rănile lui Cristos, Cel întru care toate au fost create şi recreate, Noul Legământ! Numai din cauza meritelor acestor Răni, prealabil aplicate, Duhul nu a încetat de-a lungul istoriei omenirii să suscite sufletele celor drepţi, trezind dorul şi credinţa după Adonai, Dumnezeul cel adevărat, creatorul cerului şi ale pământului, numai din cauza acestor Răni Duhul nu a încetat să vorbească prin gura profeţilor, să ungă regi şi să pregătească înnoirea poporului Său!

            Răni binecuvântate, Răni eliberatoare şi vindecătoare, Răni aducătoare de bucurie!

            Când ne-a creat s-a bucurat pentru noi, când ne-a recreeat sângerând în tot Trupul Său s-a bucurat cu veselie pentru noi; s-a bucurat împreună cu cea care i-a dat carne, dar căreia El i-a dat Duh pentru a înţelege, primi şi participa la bucuria Lui: „Iată, le fac pe toate noi” (Ap 21, 5a)… bucurie nu după sentimentul inimii, ci după sentimentul Inimii lui Dumnezeu. Bucuria celor doi nu încetează în patimă şi-n moarte, dimpotrivă, căci ele sunt cauza eliberării întregii omeniri! Promisiunea noului şi veşnicului legământ a fost împlinită, botezul s-a săvârşit, Focul a fost aruncat peste pământ…, noi suntem Bucuria Lui!

            ‘Eşti mulţumit pentru că am suferit pentru tine? Da, Domnul meu! Pentru că Mi-au sfredelit mâinile şi picioarele şi M-au ţintuit pe o cruce? Da, da, Domnul meu! Pentru că M-au torturat, Mi-au străpuns coasta şi Mi-au zdrobit Inima? Da, da, da, Domnul meu! Mulţumesc Doamne că ai suferit toate astea pentru mine! Numai Tu puteai s-o faci pentru mine, nimeni altul nu ar fi vrut şi nu ar fi putut să o facă! Mulţumesc, Dumnezeul meu, Domnul meu, Isuse al meu!’

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Te rog, Doamne,

fă ca arzătoarea şi dulcea forţă a iubirii Tale

să răpească mintea mea

 de la toate lucrurile care sunt sub cer,

pentru ca eu să mor

din dragoste pentru iubirea Ta,

cum Tu ai vrut să mori

din dragoste pentru iubirea mea.

Sf. Francisc de Assisi

Marți din a patra săptămână de Advent

Meditație la ziua de Marți din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: Is 7,10-14; Ps 23; Lc 1,26-38.

            AdventsgesteckÎn luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.

            Elemente comune nouă tuturor: când, unde, cine – deşteaptă în noi convingerea că Dumnezeu ne ştie pe fiecare dintre noi, după nume şi după situaţia exactă a fiecăruia… Dar şi Fecioara îl cunoştea pe Dumnezeu…

            De unde o ştim? Dacă EL şi-a fixat ochii pe acel sătuc pierdut din Galilea, înseamnă cu Inima lui era atrasă acolo, era atrasă de acea Fecioară.

            Ce anume Îl atrăgea? Îl atrăgea rugăciunea Fecioarei, Îl atrăgea smerenia Fecioarei.

            Din ce era făcută rugăciunea şi smerenia Fecioarei, dacă avea puterea de a-L atrage pe Dumnezeu?

            O putem şti din lămuririle pe care îngerul le dă Fecioarei despre acel Fiu misterios a cărui zămislire şi naştere o anunţă. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit. O sinteză a profeţiilor despre Mesia cel Promis.

            Dumnezeu nu i-ar fi transmis, nu i-ar fi oferit o explicaţie pe care ea să nu o fi putut înţelege, nu ar fi vorbit cu ea prin acest mesager astfel încât să nu înţeleagă. Ceea ce ne spune clar că Maria cunoştea Scripturile, tot ce era scris despre Cel Promis în Legea lui Moise, în Psalmi, în Profeţi.

            De ce îngerul îi răspunde explicând prin Scripturi? Pentru că Maria le cunoştea, dar mai mult, pentru că se ruga cu ele, pentru că aceste cuvinte de explicaţie ale îngerului sunt ecoul rugăciunilor Mariei! Îngerul îi repetă, în numele Domnului, ceea ce ea îi şoptea lui Yahve, creatorul cerului şi al pământului în nopţile lungi de conversaţie şi aşteptare: ‘Tu ai făcut legământ cu noi, cu părinţii noştri… Împlineşte şi grăbeşte timpul ca cea care trebuie să nască să nască! Trimite fecioara propice’, trimite-l pe Emanuel!

            Maria nu se ruga cu cuvintele ei, din inima ei, mai precis cuvintele ei deveniseră cuvintele profetice ale textelor sfinte cu care se ruga, pe care le evoca şi repeta, le iubea şi le respira, se bucura de ele şi-L lăuda pe Adonai, cuvintele lui Dumnezeu Însuşi! Inima ei devenise inima lui Dumnezeu, dorinţa ei dorinţa lui Dumnezeu, înscrisă în Scriptură! ´Tu, Tu, Tu, numai Tu, Adonai, numai ceea ce vrei Tu;  iar eu sunt la dispoziţia Ta…´

            Şi iată că îngerul îi repetă Fecioarei ceea ce în taină se săvârşea între ea şi Adonai: Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Aceste cuvinte nu-i erau necunoscute Mariei, în afară de faptul de a nu se fi gândit niciodată că ea va fi fost fecioara propice!….

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

 Comunitatea carmelitană.

O, Maria, mare pacifică,

Maria,  dătătoare  de pace,

Maria, pământ roditor.

O, Maria, vas al umilinţei,

în care arde lumina adevăratei cunoştinţe

prin care tu te-ai ridicat deasupra ta însăţi,

plăcându-i de aceea Tatălui,

care te-a răpit şi te-a atras la Sine,

iubindu-te cu o dragoste unică.

Tu, Maria, eşti acel fraged vlăstar care ne-a dat

floarea parfumată a Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul

Unul Născut, căci în tine, pământ roditor, a fost

semănat acest Cuvânt.

Tu eşti pământul şi tu eşti planta.

O Maria, car de foc,

tu ai purtat Focul, ascunzându-L şi acoperindu-L

sub ţărâna umanităţii tale.

Sf. Ecaterina de Siena (din Rugăciunile Sfinţilor)

Luni din a patra săptămână de Advent

Meditație la ziua de Luni din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei:Jud 13,2-7.24-25a; Ps 70; Lc 1,5-25.

AdventsgesteckFiii lui Israel, fiii legământului erau sclavi de patru sute treizeci de ani în Egipt, asupriţi cu munci grele, cu viaţa amară din cauza muncii silnice şi dure la lut şi cărămizi. Gemând sub povara sclaviei strigă către cer; Dumnezeu aude geamătul lor şi își aduce aminte de legământul său cu Abraham, cu Isaac și cu Iacob. Dumnezeu intervine… şi, „femeia a zămislit şi a născut un fiu” (Ex 2, 2a)…

            Reîntorşi în ţara promisă, îl abandonau periodic pe Dumnezeul părinţilor lor, pe Dumnezeul lui Abraham, Isac şi Iacob pentru a sluji unor zei străini – făcând ce este rău în ochii Domnului (Jud 13, 1). Ori de câte ori făceau acest lucru, încăpeau pe mâinile unui popor duşman (filisteni, amoniţi etc). Asuprit şi nefericit, poporul se întorcea către Iahve strigând după eliberare. Dumnezeul legământului accepta strigătul lor, îşi oferea din nou alianţa cu poporul şi intervenea…  i-a zis femeii: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil.

            Fii lui Levi erau aleşi pentru a aduce Domnului ofrandă după dreptate. Când au ajuns ei înşişi să păcătuiască grav înaintea Domnului, făcând poporul să rătăcească, Dumnezeu, care nu uita de propriul jurământ, intervenea… „Ana a zămislit şi a născut un fiu” (1Sam 1, 20a).

            Omul era sclav al întunericului păcatului şi trăia în umbra morţii spirituale, fără putinţă de scăpare, sclav al propriei încercări reuşite de a-şi dobândi identitate în afara identităţii sale de fiu al lui Dumnezeu, o identitate care conduce la moarte… Deşi oferite iar şi iar de Dumnezeu, legămintele le încalcă unul după altul, însă Partenerul Divin rămâne fidel jurământului Său. Dumnezeu hotărăşte că a sosit timpul noului şi veşnicului legământ, promis încă după prima cădere a omului. Dumnezeu intervine… Elisabeta, soţia lui (a lui Zaharia) a zămislit – şi se naşte Înaintemergătorul, cel care avea misiunea de a întoarce inima fiilor la părinţi: Abraham, Isac şi Iacob – şi la Părintele lor… „Oare nu este un singur tată pentru noi toți? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianța părinților noștri?” (Mal 2, 10).

            Pentru încheierea noii şi veşnicei Alianţe, care avea să fie ţinută pentru totdeauna de Unul Singur, în numele tuturor celor care cred în El, Unul-Născut Fiu al Tatălui – Întrupat -, Dumnezeu adevărat şi om adevărat – Dumnezeu intervine: „… Marie… Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus” (cf. Lc 1, 35. 31).

            Moise, Samson, Samuel, Ioan, dar şi David, laolaltă cu Isac, Iacob – copii aleşi de Domnul în defavoarea fraţilor lor întâi născuţi… şi Isus, cel numit Cristos… Pare a fi o caracteristică a lui Dumnezeu: păcatului, ieşirii în afara identităţii de copii ai lui Dumnezeu – ce îi opune? Naşterea unui copil!…Păcatului omului, care este expulzare a Duhului lui Dumnezeu din şi de către om, Dumnezeu îi răspunde prin zămislirea şi naşterea – din părinţi sterili, bătrâni şi, la împlinirea timpurilor, din fecioară – de copii în care este Duhul Domnului, sunt umpluţi de Duhul Domnului,  sunt mişcaţi de Duhul Domnului. Aceşti copii vor fi colaboratorii lui Dumnezeu.

            Şi noi, asemenea lor, suntem chemaţi să colaborăm cu Dumnezeu prin credinţa lucrătoare prin iubire. Prin credinţa în Copilul care ni s-a născut, în Fiul care ni s-a dat nouă, în cel pe a cărui umeri este stăpânirea, Duhul lui Dumnezeu a fost trimis în inimile noastre şi strigă „Abba, Tată!”  Iar celor care cred în numele Lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care se iubesc unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este iubire…

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană. 

Respiră în mine, Duhule Sfinte,

ca să gândesc ce e sfânt.

Lucrează tu în mine, Duhule Sfinte,

ca să împlinesc ce e sfânt.

Încântă-mă, Duhule Sfinte,

ca să iubesc ce e sfânt.

Întăreşte-mă, Duhule Sfinte,

ca să păzesc ce e sfânt.

Ocroteşte-mă, Duhule Sfinte,

ca să trăiesc mereu sfinţenia.

Sf. Augustin (din Rugăciunile Sfinţilor)

Meditație la a patra Duminică din Advent

Meditația la Duminica a patra din Advent. Lecturile zilei: Is 7,10-14; Ps 23; Rom 1,1-7; Mt 1,18-24.

AdventsgesteckFiecare dintre noi a fost creat pentru ca Dumnezeu să se manifeste prin el, prin ea… viața noastră are un scop precis: este menită a fi teofanie, revelare, descoperire a lui Dumnezeu. Viața noastră are menirea de a fi vasul privilegiat al Harului, al prezenței divine în mijlocul nostru.

Maria este Fecioara care zămislește, este Fecioara întrupării –  Cea Propice pentru Sămânța Divină, veșmânt preacurat al Celui ce toate le înveșmântează, pământ întru care Cuvântul a rodit prin credință încă înainte de a se face Trup…

Dumnezeu Tatăl a ascuns prezența Sa în Iosif, manifestându-și prin el paternitatea, autoritatea, purtarea de grijă, ocrotirea Sa gingașă și puternică:  `Nu te teme să-i iei pe Cei Doi! E adevărat, tocmai  ție ți-i încredințez `…

O singură fulgerare și Saul nu va mai fi niciodată același: de fapt, Saul moare, iar Paul se naște prin însăși revelarea Evangheliei de către Domnul Isus –  așa că pe drept cuvânt poate scrie: Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol, ales ca să vestească evanghelia lui Dumnezeu,…. am primit har şi misiunea apostolică de a duce la ascultarea credinţei, pentru numele său, toate neamurile…

Fiecarea a fost creat pentru ca Dumnezeu să se manifeste prin el, pentru ca El să fie Emanuel – Dumnezeu cu noi. Paternitatea Harului, inițiativa, hotărârea de a se revela, Harul însuși, aparțin în exclusivitate lui Dumnezeu: ”nu cunosc bărbat” (Lc 1, 34). Miza este incalculabilă, roadele Harului primit depășesc infinit granițele vieții acestor persoane. Căci Harul este dat întotdeauna pentru mulți, pentru toți cei iubiți de Dumnezeu. Iar Harul rodește în mântuire în favoarea poporul său, devine efectiv, prin consimțământul și aderarea totală a persoanei căreia îi este dat Harul la însăși persoana lui Dumnezeu care se dăruiește prin Har.

Harul vieții mele, acel de ce divin pentru care am fost creat îl pot descoperi, recunoaște, primi  prin revelație directă: a Cuvântului lui Dumnezeu, din Scripturile citite prin Duhul lui Dumnezeu. Iar sămânța Harului, cât de mică, fie și cât o sămânță de muștar, pe care am descoperit-o, cu cât mă voi bucura mai mult pentru ea, cu cât Îl voi lăuda mai mult pe Domnul pentru El, ascuns și în același timp revelat prin ea, cu atât mai mult o voi lua în posesie – prin credința în Cel ce mi-a dăruit Harul – și cu atât mai mult va rodi prin Duh. 

Fie ca „Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al descoperirii, ca să-l cunoaşteţi pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale, care este bogăţia gloriei moştenirii sale între cei sfinţi  şi care este imensa măreţie a puterii sale faţă de noi, cei care credem după lucrarea tăriei puterii sale…” (Ef 1, 17-19).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Sâmbătă din a treia săptămână de Advent

Sâmbătă din a treia săptămână de Advent. Lecyrile zilei: Gen 49,2.8-10; Ps 71; Mt 1,1-17

atreiaduminicaVenirea Lui, în lume, a fost așteptată dealugul veacurilor de întreg poporul Israel, au suspinat așteptându-l și … a venit. Tu binecuvântarea lui Israel pentru Iuda, fiul și poporul său, tu puterea cea de neînvins și bucuria de necuprins.

Istoria mântuirii este scrisă de oameni concreți, mari și mici, simpli și puternici, bogați și săraci …., păcătoși și sfinți. Mesia și-a pregătit venirea sa în această lume în istoria acestor oameni care au trăit cu pasiune așteptarea Lui. Au suspinat după El, l-au așteptat cu o așteptare veghetoare.

Dar acuma? Te mai așteaptă cu acel foc care arde de dor după Dumnezeul cel viu și adevărat? Mă pregătesc să trăiesc sărbătoarea nașterii tale? Doamne, dar în inima mea abea pălpăie acea flacără a credinței veghetoare…! De ce? Cum pot să fac să te am cu adevărat? Să mă posedezi în totalitate pentru ca viața mea să nu mai fie a mea ci a ta?

Oemenirea tânjește după tine Doamne, după Adevăr, după Dumnezeu…! Vino și nu întârzia! Rupe lanțurile indiferenței, al răutății, al tiraniei și al sclaviei păcatului; vino și ne mântuiește, o Emanuel, Dumnezeu cu noi!

În această seară vom aprinde a patra lumănare de Advent, cea a îngerilor care aduc vestea bucuriei. Cu adevărat persoana vie a pruncului Isus aduce bucurie. Este bucuria vieții, a lui Dumnezeu între oameni, a iubirii întrupate.

Îți cer o Isus ca și în sufletul meu, uneori trist, alteori întunecat să fie prezentă această bucurie a prezenței tale. Lumea întreagă să fie inundată de această bucurie. Vestea nașterii tale adusă de îngeri să răsune și astăzi în lumea întreagă, mai ales în acele inimi care acuma te așteaptă, te invocă, te caută,… te iubesc. Să fie această iubire izvorul nesecat al adevăratei iubiri care ești doar Tu, unul meu Isus.

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Vineri din a treia săptămână de Advent

Vineri din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Is 56,1-3a.6-8; Ps 66; In 5,33-36.

atreiaduminicaIoan a dat mărturie pentru adevăr. Dar eu nu primesc mărturie de la un om.

            „Ce este adevărul?” (In 18, 38)… Adevărul nu este o idee, nu este o teorie, nu este o convingere, ci Persoană: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Ba mai mult, Adevărul este însuşi Dumnezeu, Preasfânta Treime, iar Persoanele Preasfintei Treimi dau mărturie una pentru cealaltă, astfel încât Adevărul nu are nevoie de o mărturie exterioară Sieşi.

             „…nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât numai Fiul și acela căruia Fiul vrea să-i reveleze.” (Mt 11, 27).

            „Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.” (In 14, 10)

            „Când va veni Mângâietorul, pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine.” (In 15, 26)

            Adevărul suficient Sieşi este Putere suverană. Atunci când vorbeşte Adevărul, toţi ştiu că aşa – precum El – este… Cuvântul Adevărului solicită adoptarea unei atitudini: cu El, împreună cu El şi prin El sau împotriva Lui. „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”. (In 8, 31). Adevărul luminează în întuneric, şi pot decide cât timp vreau să stau în lumina sa. Puterea lui în viaţa mea depinde mereu de voinţa mea liberă. Vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.

            „Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi” (In 1, 14a) – faptele Adevărului vorbesc pentru sine şi nimeni nu le poate nega fără a minţi. Refuzul lor şi lupta împotriva lor înseamnă umblare în întuneric, pentru că Dumnezeu este lumină. „Dacă spunem că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate. Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi” (1In 1, 8-10).

            Să-i cerem Duhului adevărului care nu vorbeşte de la sine să ne denunţe El cu privire la păcat. Să facem dreaptatea lepădându-ne de el, şi vom avea comuniune unii cu alții prin sângele lui Isus care ne curăța de orice păcat. Ne vom bucura de mângâierea negrăită a celor iertaţi, întru care dreptatea Domnului s-a înfăptuit!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană. 

Am păcătuit împotriva marii Tale bunătăţi,

eu, sărmanul păcătos, am păcătuit.

Am păcătuit împotriva Izvorului luminii,

eu, întunericul, am păcătuit.

Am păcătuit împotriva compasiunii iubirii Tale

cereşti, evident am păcătuit.

Am păcătuit împotriva Ta, care m-ai creat din

nimic, cu siguranţă am păcătuit.

Am păcătuit împotriva mângâierilor sublimei

Tale gingăşii, infinit am păcătuit.

Am păcătuit împotriva desfătărilor luminii Tale

nepieritoare şi desăvârşite,

eu, perfidul, am păcătuit.

Am păcătuit împotriva comuniunii cu viaţa Ta

de negrăit, adesea am păcătuit…

binecuvântat să fie acest cuvânt „am păcătuit”…

căci sădeşte speranţă în inimă!”

Sf. Grigorie de Narek (din Rugăciunile sfinţilor)

Joi din a treia săptămână de Advent

Joi din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Is 54,1-10; Ps 29; Lc 7,24-30

atreiaduminicaNu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi făcută de ocară! Vei uita de ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ţi vei mai aduce aminte.  Căci stăpânul tău este cel care te-a făcut, Domnul Sabaot este numele lui, Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel, care este numit Dumnezeul întregului pământ.

            Povestea de dragoste începută în Eden, dintre Dumnezeu şi creatura Sa continuă… continuă pentru că El rămâne fidel celei infidele, fidel pentru că nu se poate renega pe Sine Însuşi. El, cel căruia toate-i aparţin, un singur lucru nu poate avea fără a I se dărui: dragostea creaturii sale. El se oferă neîncetat creaturii Sale pentru a trăi cu ea într-un legământ al iubirii, un legământ al dragostei nupţiale: El Mire, iar creatura, mireasă… „Cum se căsătorește un tânăr cu o fecioară, tot așa se va căsători cu tine cel care te-a zidit. Şi după cum se bucură mirele de mireasă, așa se va bucura de tine Dumnezeul tău” (Is 62,5). Acest legământ, fidelitate şi bunăvoinţă sunt acum, şi pentru veşnicie, în Cristos şi în sângele Său.

            De-a lungul istoriei acestei iubiri atât de deosebite, fidelitatea Lui este stâncă neclintită, care aduce înapoi la Sine mireasa atât de fragilă şi atât de uşor de înşelat în dragostea sa! Căci munţii se vor muta şi colinele se vor cutremura, dar bunătatea mea nu se va muta de la tine şi alianţa mea de pace nu se va clătina, spune Cel care se îndură de tine, Domnul. De nenumărate ori L-a părăsit pentru a se cununa cu alţi zei, pentru a se zidi în afara Ziditorului Său!  „Căci poporul meu a făcut două rele: m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate, care nu pot [să țină] apă. Uimiți-vă, cerurilor, pentru asta și îngroziți-vă ca niciodată – oracolul Domnului” (Ier 30, 13.12).

            Dar bunăvoinţa cu care se îndură de  poporul Său este veşnică: El, Dragostea statornică, o atrage la Sine pe Cea Rătăcită, o spală, o iartă şi uită, şterge dintre ei amintirea greşelilor infidelităţii. Aceasta este garanţia adevăratei libertăţi a creaturii, netrecătoarea siguranţă şi bucurie a vieţii ei. Iertarea şi uitarea greşelilor: Dumnezeu, în dragostea Sa faţă de creatură, este absolut liber de amintirea greşelilor acesteia!

„Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău!

Căci tare ca moartea este iubirea,

și gelozia, teribilă ca locuința morților.

Văpaia ei este ca văpaia focului și ca flăcările Domnului.

Apele mari nu pot să stingă iubirea și râurile, s-o spele” (Cânt 8, 6-7).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Miercuri din a treia săptămână de Advent

Miercuri din a treia săptămână de Advent.sf. Ioan al Crucii, preot carmelitan.  Lecturile zilei: 1Cor 2, 1-10a; Ps 36 (37), 3-4. 5-6. 30-31; Lc 14, 25-33

atreiaduminica       Alter Christus… iată tot misterul lui Dumnezeu, iată toată înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, cea cunoscută de desăvârşiţi, dar ignorată de conducătorii lumii acesteia… alter Christus, căci „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28, 20b). Iată tot misterul – descoperit şi înfăptuit prin Duhul lui Dumnezeu.

            „Şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică” (Ef 5, 31b)…  Misterul acesta cu privire la Cristos şi fiinţa ta, discipolul Său, mireasa Lui, preotul Lui, este mare: cei doi vor deveni un singur trup… căci nu există decât o singură poruncă: vei iubi din toată inima, din tot sufletul, cu toate puterile…

            Nuntirea este prin umanitatea Domnului Isus, cel Răstignit, iar patul nupţial este Crucea. Cucerit de Cristos, cele care erau pentru mine un câştig, împreună cu propria-mi viaţă, le urăsc de dragul lui Cristos. Vreau să fiu răstignit împreună cu El, doar voi ajunge cumva la învierea din morţi, să nu mai trăiesc eu, ci Cristos să trăiască în mine.

             Și Duhul și Mireasa spun: „Vino!” Iar cel care aude să spună „Vino!” și cel căruia îi este sete, cel care vrea să primească apa vieții în dar, să vină! (Ap 22, 17)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Cristos cu mine, Cristos înaintea mea,

Cristos în urma mea, Cristos în mine,

Cristos sub mine, Cristos deasupra mea,

Cristos la dreapta mea, Cristos la stânga mea.

Cristos unde mă-ntind,

Cristos unde şed,

Cristos unde mă ridic.

Cristos în inimile tuturor celor ce se gândesc la mine,

Cristos în gura tuturor celor ce îmi vorbesc,

Cristos în toţi ochii ce mă văd,

Cristos în fiecare ureche ce mă aude.

Mântuirea e a Domnului!

Mântuirea e a lui Cristos!

Fie ca mântuirea Ta, Doamne, să fie veşnic cu noi!

Sf. Patrick al Irlandei (din Rugăciuni ale sfinţilor)

Marți din a treia săptămână de Advent

Marți din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Sof 3,1-2.9-13; Ps 33; Mt 21,28-32

atreiaduminicaÎn pildele sale, Isus vorbeşte de doi fii ai tatălui: despre cel care, greşind, îşi recunoaşte greşeala şi îşi schimbă modul de a gândi şi de a acţiona şi despre cel care  păcătuind, nu-şi recunoşte greşeala, ci se consideră drept. În marea familie umană şi în cetăţile sale Tatăl a găsit mereu aceste alegeri ale inimii: prima, a celor care, după ce au greşit, nu au ascultat glasul, nu au acceptat mustrarea, nu şi-au pus încrederea în Domnul şi nu s-au apropiat de Domnul Dumnezeul lor, şi cea a restului, care, după ce a greşit, s-a recunoscut umil şi sărac, şi care de-acum îşi va căuta refugiul în numele Domnului, care nu va mai face nedreptate, nu va mai spune minciuni şi nu se va mai găsi în gura sa o limbă înşelătoare.

            Doi fii, dar nu unul bun şi unul rău, ci ambii păcătoşi, pentru că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Rom 3, 23). Unul mort în păcat, iar altul readus la viaţă prin convertire, căci apoi i-a părut rău şi s-a dus.

            „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău” (Lc 15, 21). Prin Acel al treilea Fiu, prin Cel care rosteşte parabola, prin Cel fără de păcat, fratele meu, al cărui cuvânt este una cu fapta, eu strig către Tine, Tată, originea oricărei paternităţi în cer şi pe pământ: ‘Împotriva marii Tale iubiri, Tată, am păcătuit, împotriva luminii Tale, Tată, am păcătuit, gândind ca un rob, ca un slujitor cu interese proprii!  Eu, cel nevrednic de a fi fiul Tău, am vrut să-mi trăiesc viaţa în afara Ta, am păcătuit împotriva comuniunii cu viaţa Ta, alipindu-mi inima de comori nevrednice de acest nume!… Orbit de duhul care-a lucrat în mine, fiu al neascultării (cf. Ef 2, 2), am vrut să lucrez şi să adun comori pentru mine; n-am înţeles că mă trimiţi să lucrez în via Ta pentru ca lucrând, eu să mă asemăn Ţie, n-am înţeles că averea cea mai mare pe care o ai de dăruit este paternitatea Ta! Orbit de egoismul meu n-am înţeles că vrei să mă faci tată, asemenea Ţie, că vrei ca viaţa să fie dăruită prin mine!… Numai în casa Ta, numai în via Ta, numai prin paternitatea Ta, numai făcând faptele Tale, numai împlinind voia Ta eu exist, sunt liber, sunt puternic! Tu îmi eşti Tată, iar eu sunt fiul Tău!’

            Și, ridicându-se, a mers la tatăl său. (Lc 15, 20)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Luni din a treia săptămână de Advent

atreiaduminicaLuni din a treia săptămână de Advent. Lecturile zilei: Num 24,2-7.15-17a; Ps 24; Mt 21,23-27

Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacob, locuinţele tale, Israel! Am şoptit şi-am tot repetat murmurând cuvintele: cât de frumoase, cât de frumoase, cât de frumoase!… ştiind că ies din inima şi gura lui Dumnezeului meu… dar cine este Iacob? Şi cine este Israel? Cine este obiectul acestui dor atât de pregnant şi puternic, către inima cui se-ndreaptă această săgeată de foc care cucereşte, cine va respira această mireasmă fascinantă?  Cât de frumoasă, cât de frumoasă, cât de frumoasă eşti! 

            Poporul ales, poporul alianţelor mereu înnoite de Dumnezeu, poporul după trup a lui Israel? Da!  Ascultă, fiică, privește și pleacă-ți urechea, uită de poporul tău și de casa tatălui tău. Regele râvnește frumusețea ta; el îți este stăpânul, prosternă-te în fața lui! (Ps 45, 11-12). Poporul noului şi veşnicului legământ prin sângele lui Cristos, născut prin apă şi sânge în mărturia Duhului? (cf. 1In 5, 6). Da! Fecioara Neprihănit Zămislită şi zămislind în Duh? Da! Toată frumoasă eşti, slavă a Ierusalimului, grădină pecetluită, Edenul lui Dumnezeu! Biserica Mireasă, soţia Mielului, cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, coborând din cer de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei? Da!  „Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii! El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui și el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. Splendoarea ei e ca a unei pietre de mare preţ, ca a unei pietre de iaspis cristalin” (cf. Ap 21, 3. 10).

            … şi, în cele din urmă, am simţit cum dorul Lui, săgeata de foc, mireasma fascinantă se îndreaptă spre mine – cât de frumoasă eşti tu,cât de frumoasă eşti tu! Eu, Doamne? Cum e posibil? De ce eu? ‘Pentru că eşti a Mea: Eu te-am creat, Eu te-am justificat, Eu sunt Viaţa din tine… Pentru că eşti a Mea. Pentru că eşti a Mea.’

            Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Căci am gustat şi am văzut cu lumina intelectului, în lumina Ta, abisul Tău, Treime eternă, şi frumuseţea creaturii Tale… Tu, eternă Treime, eşti creator, şi eu, care sunt creatura Ta, am cunoscut, prin regenerarea pe care-ai lucrat-o în mine în sângele Fiului Tău, că Tu eşti îndrăgostit de frumuseţea creaturii tale. O, abis, o, veşnică dumnezeire, mare profundă! Şi ce puteai să-mi dai mai mult, dacă mi te-ai dat pe Tine însuţi?

Comunitatea carmelitană.

A treia duminică din Advent

A treia Duminică din Advent. Lecturile zilei: Is 35,1-6a.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11.

atreiaduminicaIoan, în închisoare … „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?” – răzbate până la mine drama personală a Precursorului Mesiei, a celui ales şi uns de Duhul să-L vestească pe Cel Care Vine şi să-i pregătească calea… omul cu duh văzător şi suflet neclintit îşi trăieşte propria noapte întunecată. Închis pentru a fi strigat adevărul, pentru a fi arătat calea cea dreaptă, şi-a asumat un risc conştient: ştia că strigătului său nu i se va permite să străbată împietrirea inimii – dar este glas trimis să strige şi să nu tacă.

            În inima Botezătorului îşi face loc tumultul neliniştii, penumbra îndoielii, suferinţa nesiguranţei – nu legată de propria-i viaţă, care este deja dăruită – nu mai poate pierde nimic -, dar asupra  persoanei Celui pe care, iubindu-L, i-a jertfit toată viaţa stând în deşertul separării de duhul lumii, pentru dobândirea Duhului lui Dumnezeu. ‘Eşti Tu Mesia? Eşti Tu, Tu cel care ierţi şi te înduri de toţi, Tu, atât de blând şi smerit, eşti Tu cel pe care L-am predicat şi Îl ştiu venind? Duhul mi Te-a arătat judecător sever şi neclintit în dreptatea Sa şi eu m-am legat de Tine, sever şi neclintit în a-mi judeca propriile slăbiciuni şi ale oamenilor. Dacă eşti cel blând şi care pe toate le ierţi de ce eu am strigat: dreptate divină, judecată, osândă! De ce? Cum poţi fi Tu şi judecător şi cel care toate le iartă? Unde am greşit, de ce întunericul învăluie sufletul meu şi nu mai văd chipul Tău? Dacă Tu nu eşti cel care eşti, eu cine sunt, dacă Tu nu eşti eu ce fac şi de ce o fac?’

            Şi Ioan trimite din închisoare discipoli, să-L întrebe pe Isus… din întunericul inimii mele cer fraţilor mei să meargă la Cristos, să vorbească cu El pentru mine;  la Izvor – alţi ochi să vadă, alte ureche să audă ceea ce eu nu mai pot: ‘Eşti  Tu sau să aştept pe altul? Eşti aici sau să Te caut altundeva? Te-am găsit sau Te-am pierdut? Care dintre vocile dinlăuntrul meu este vocea Ta? Care-i cărarea ce duce la Pace?’

            Iar Isus, răspunzând le-a spus: „Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.

            ‘Fericiţi cei ce dincolo de întunericul propriului suflet Mă recunosc în fraţii mei în care trăiesc! Fericiţi cei care Îmi permit să-i modelez aşa cum vreau, fără să-Mi opună rezistenţă! Fericiţi cei şi-au pierdut propriul chip şi stau în întuneric crezând că Eu Sunt Lumina lumii.’ Căci ei vor fi luminaţi.

Cu toate forţele mele, cele pe care mi le-ai dat,

Te-am căutat, dorind să văd ce am crezut.

Şi am luptat şi am suferit.

Dumnezeul meu, Domnul meu, unica mea speranţă,

mai dă-mi curajul să Te caut!

Fie ca eu să caut Faţa Ta cu pasiune, neîncetat,

Tu, care mi-ai dat să Te găsesc,

dă-mi iar curajul să Te caut

şi dă-mi să sper că Te voi găsi mereu mai mult!

Înainte Ta stă puterea mea: păstreaz-o!

Înaintea Ta stă fragilitatea mea: vindec-o!

Înainte Ta e tot ce pot, tot ce ignor.

Acolo unde mi-ai deschis, intru: primeşte-mă!

Acolo unde ai închis, strig: deschide-mi!

Dă-mi să nu Te uit!

Dă-mi să Te înţeleg!

Dumnezeul meu, Domnul meu, dă-mi să Te iubesc!

Sf. Augustin

Comunitatea carmelitană.

Sâmbătă din a doua săptămână de Advent

adouaduminicaSâmbătă din a doua Săptămână de Advent.

fericitul Anton Durcovici, episcop martir. Lectrile zilei: Înţ 3,1-9; Ps 33; Rom 8,31b-39; In 15,18-21

Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el…în şi cu Dumnezeul Vieţii de Nestăvilit! Nimic nu-L poate opri în şi prin cei care, încrezându-se îl El, vor înţelege adevărul şi cred în iubirea Lui pentru ei! Adevărul este că a fost bine, a fost foarte bine să se nască pentru a ne iubi şi pentru a putea muri iubindu-ne până la capăt, jertfindu-se pe cruce  – un adevăr ce scapă oricărei logici a lumii zăcânde sub stăpânirea conducătorului lumii (In 15, 30). „O, fericită vină, care ai avut parte de un atât de mare Răscumpărător!” (Cântarea Exultet). Acest adevăr are puterea de a schimba necazul şi strâmtorarea, persecuţia sau foametea sau lipsa de haine, primejdia sau sabia, boala şi moartea celui care are această încredere în El în viaţă de nestăvilit, în bucurie a duhului pe care nimeni şi nimic nu o poate lua.

            Fiindcă, dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?  El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?     

            Toate acestea nu au nimic de-a face cu logica lumii care nu-L cunoaşte pe Cristos şi pe cel care L-a trimis, şi, prin El, puterea jertfei şi bucuria ei. Mai întâi, şi fiind încă în păcat – jertfa lui Cristos pentru noi – apoi, uniţi cu El, jertfa noastră pentru fraţi. „În aceasta am cunoscut iubirea: el și-a dat viața pentru noi. La fel și noi suntem datori să ne dăm viețile pentru frați” (1In 3, 16). Aceasta este logica care ne separă pe noi, cei aleşi să sufere Cristos pentru ei şi să-L cunoaştem prin credinţă, de mentalitatea lumii. Adevărul este că e bine, e foarte bine să-i iubim pe fraţi dându-ne viaţa pentru ei şi să trecem împreună cu ei de la moarte la Viaţă!… Este harul şi legea de bază a  Împărăţiei, născută din coasta străpunsă a Omului-Dumnezeu Întrupat, pe care logica acestui veac şi fiii ei nu reuşesc s-o pătrundă sau s-o învingă şi nici să-i răpească puterea şi strălucirea, dar fiii veacului viitor o proclamă şi o trăiesc, invocând numele Domnului.

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Pentru sărăcia mamei şi a tatălui meu, pentru ca am fost o gură în plus de hrănit, pentru copiii pe care i-am îngrijit, pentru moara dărăpănată, pentru vinul oboselii, pentru oile soioase: îţi mulţumesc, Dumnezeul meu!

Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru procuror, pentru comisar, pentru jandarmi, pentru cuvintele dure ale părintelui Peryramale.

Pentru ortografia pe care n-am ştiut-o niciodată, pentru memoria ce n-am avut-o niciodată, pentru ignoranţa şi prostia mea: mulţumesc!

Pentru mama mea moartă departe, pentru durerea ce am simţit-o când tata, în loc să-şi întindă braţele micii sale Bernadeta, m-a numit „sora Maria Bernard”.

Mulţumesc pentru că ai adăpat cu amărăciuni această inimă prea sensibilă pe care mi-ai dat-o!

Pentru Maica Iosefina, care m-a declarat „bună de nimic”, mulţumesc! Pentru sarcasmele Maicii Maestre, pentru vocea ei dură, pentru nedreptăţile şi ironiile ei, pentru pâinea umilirii, îţi mulţumesc!

Îţi mulţumesc pentru că am fost cea căreia M.T. putea să-i spună: „nu faci niciodată îndeajuns”.

Mulţumesc pentru că am fost cea privilegiată cu mustrări, cea de care surorile ziceau: ”noroc că nu suntem Bernadeta!”

Mulţumesc că am fost Bernadeta, ameninţată cu închisoare pentru că te-am văzut, Fecioară Sfântă! Privită de mulţime ca o specie rară. Acea Bernadeta atât de obişnuită, încât când mă vedeau ziceau: ”e doar atât?”

Pentru acest sărman trup pe care mi l-ai dat, pentru această boală care nu se vindecă, pentru carnea mea putrezindă, pentru oasele mele cariate, pentru transpiraţiile mele, pentru febră, pentru durerile surde şi acute, mulţumesc, Dumnezeul meu!

Sf. Bernadeta Soubirous

Comunitatea carmelitană.

Joi din a doua săptămâna de Advent

Joi din a doua săptămână de Advent

Solemnitatea neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria.

Lecturile zilei: Gen 3,9-15.20; Ps 97; Ef 1,3-6.11-12; Lc 1,26-38

IMMACOLATA-CONCEZIONE-COPÎn cea aleasa încă înainte de întemeierea lumii, ca să fie sfântă şi neprihănită înaintea Lui, în iubire, Miriam, Fecioara cea iubită, nimic nu a umbrit niciodată gloria lui Dumnezeu; prin Ea, chivotul Harului Său, cerul şi pământul, îngerii şi oamenii cântă neîncetat lauda gloriei Preasfintei Treimi. Cei răscumpăraţi de pe pământ pot învăţa acest cântec nou, căci din stirpea Celei Tainice, Mamă, Fiică şi Mireasă a lui Dumnezeu. 

            Adam şi Eva, chip al Chipului plin de glorie, au căzut; Isus, Cuvântul făcut Trup şi Maria re-creează Asemănarea. Adam şi Eva au pierdut harul, Maria este cea plină de har; lui Adam şi Evei le-a fost frică la trecerea Domnului Dumnezeu, Maria se lasă umbrită de puterea celui Preînalt; Adam şi Eva s-au ascuns, Maria spune: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”

            Toţi am căzut în Adam şi Eva, toţi suntem înălţaţi prin Isus şi Maria. Toţi am păcătuit prin Adam şi Eva, toţi suntem justificaţi prin Isus şi Maria. Adam şi Eva au devenit „nu”, dar în Isus Cristos şi Maria este numai „da”. Aşa cum în Ei toate promisiunile lui Dumnezeu sunt da, şi noi suntem chemaţi să fim moştenitorii fiat-ului lor, pentru ca prin noi, acolo unde se înmulțeşte păcatul, să se reverse cu prisosință harul, pentru ca prin darul primit de mai multe persoane, mulți să aducă mulțumire lui Dumnezeu. De aceea astăzi prin Ea rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria Sa!

„Bucură-te, că prin Tine străluceşte bucuria,

Bucură-te, că prin Tine se stinge blestemul,

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,

Bucură-te, înălţime la care anevoie ajunge mintea omenească,

Bucură-te, adâncime greu de pătruns şi cu ochii îngerilor,

Bucură-te, că eşti tronul Împăratului,

Bucură-te, că porţi pe Acela ce poartă toate,

Bucură-te, stea ce prevesteşti Soarele,

Bucură-te, sânul dumnezeieştii Întrupări,

Bucură-te, că prin Tine se înnoieşte zidirea,

Bucură-te, că prin Tine se face prunc Ziditorul,

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

(Acatistul Maicii Domnului)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Miercuri din a doua săptămână de Advent

adouaduminicaMiercuri din a doua săptămână de Advent. sf. Ambrozie, ep. Lecturile zilei: Is 40,25-31; Ps 102; Mt 11,28-30.

Nu ştii oare? Nu ai auzit? Ridică-ţi ochii spre înălţimi! Numai ceea ce vine din înălţimi şi Cel ce răsare din înălţime este singurul răspuns valid pentru viaţa ta, numai revelaţia prin puterea de sus, prin Duh e dătătoare de viaţă! Căci „așa cum este el, așa suntem și noi în lumea aceasta” (1In, 17).

            De ce încerci să obţii cunoaştere care nu mântuieşte, când a mă cunoaşte pe Mine şi pe Cel care M-a trimis este viaţă veşnică? De ce încerci să-L auzi şi să-L înţelegi cu înţelepciunea omenească pe Cel ce poate fi înţeles numai prin Duh? De ce te laşi împovărat şi înrobit de jugul propriului tău eu, când ai putea gândi prin Gândul meu, vorbi cu Cuvântul meu, trăi prin Viaţa Mea? Vino la Mine! Vino nu prin tine însuţi, – leapădă acest jug! -, vino prin Duhul Meu şi al Tatălui Nostru, vino să te apropii de Cel Neapropiat, vino să-l cunoşti pe Cel ce întrece orice închipuire!

            În veneraţie, cu teamă şi uluire, fascinat fără putinţă de scăpare stau în faţa Ta, Dumnezeul meu cel veşnic, care eşti Domnul, creatorul întregului pământ! Tu eşti Cel cu Totul Altul, cel care răstorni logica mea şi nu încetezi să mă minunezi, făcând inima mea să tresalte de mândrie, de dor şi de încredere! Când cred că Te-am atins, atunci înţeleg că eşti neapropiat, când îmi revelezi ceva din Fiinţa Ta, atunci eu sunt… când Te ştiu, atunci mă cunosc, când Te laşi de mine atins, atunci respir… Căci eşti Cel cu Totul Altul, dar în care mă recunosc, cu totul în afara mea şi totuşi mai înlăuntrul meu decât îmi sunt eu mie însumi…

            În faţa Ta stau, a celui care răstorni orice logică şi nimeni nu poate să-ţi spună: „De ce faci aşa?” Cei care speră în Tine îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc. Prin Tine, bătrânii îşi păstrează seva şi prospeţimea, aducând roade şi la bătrâneţe (Ps 92, 15). În Tine moartea nu este nenorocire, ci pace, nu pedeapsă, ci speranţă plină de nemurire (cf. Înţ 3, 2-4); în Tine, cel care a murit, trăieşte. Creaţia Ţie ţi se supune, şi, în favoarea celor care se încred în Tine, elementele naturii îşi uită propria forţă, acţionând uluitor: „pentru ca fiii tăi, pe care-i iubești, Doamne, să învețe că nu diferitele specii de roade îl hrănesc pe om, ci cuvântul tău îi păstrează pe cei care cred în tine” (Înţ 16, 26). „Nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, iar noaptea este luminoasă ca ziua și întunericul este ca lumina” (Ps 139, 12). La voinţa Ta, copiii înving luptători experimentaţi şi fără să tremure, vorbesc înaintea regilor. Căci „din gura copiilor și a pruncilor ți-ai pregătit laudă împotriva vrăjmașilor tăi, ca să nimicești pe dușman și pe răzbunător” (Ps 8, 3). „Tu ai ales cele nebune ale lumii ca să-i faci de rușine pe cei înțelepți. Ai ales cele nesemnificative ale lumii, ca să le faci de rușine pe cele puternice. Ai ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugi pe cele ce sunt” (1Cor  1, 27-28)…

            Cum ar putea fi aşadar ascunsă calea mea de Tine, Doamne care eşti însuşi Calea, cum ar putea fi trecută cu vederea judecata mea de Tine, Dumnezeul meu care eşti însuşi Adevărul? Dar eu prin mine şi nu prin Duhul te-am judecat…  „Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta” (Sf. Augustin, Confesiuni).

            Aleg să mă lepăd de jugul lumii şi al înţelepciunii ei şi strig după jugul Tău cel dulce şi plăcut, după Duhul „care a cunoscut cele ale lui Dumnezeu” (1Cor 2, 11b.). Vreau să învăţ de la Duhul, căci „Dumnezeu este Duh” (In 4, 24a.), smerindu-mi inima în Cristos şi să aflu alinarea sufletului meu.

             Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Marți din a doua săptămână de Advent

adouaduminicaSf. Nicolae, ep. Lecturile zilei: Is 40,1-11; Ps 95; Mt 18,12-14.

Împărăţie de fii şi fiice ale lui Dumnezeu, toţi preoţi, profeţi, regi… Pelerinajul Căii Sfinte – „Acolo va fi o stradă şi un drum, iar drumul se va numi „Drumul cel Sfânt” (Is 35, 8) – înaintarea prin succesiunea de lumini aprinse de adumbrirea Duhului şi umbrele credinţei coincide cu privilegiul exercitării misiunii noastre sacerdotale, profetice şi împărăteşti primite prin botez de la Cristos, preot, profet şi rege. Ceea ce este El suntem şi noi, ceea ce a trăit El este destinul nostru.

            „Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să prezentați trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual” (Rom 12, 1).

             „Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria, și până la marginile pământului” (Fap 1, 8).

            „Îndrăznește cineva dintre voi, care are vreo pricină cu un altul, să se lase judecat de cei nedrepți, și nu de sfinți? Sau nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea este judecată de voi, sunteți nevrednici [ca să judecați] probleme mărunte? Nu știți că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult [problemele] vieții [acesteia]” (1 Cor 2-3).

            Un glas zice: „Strigă!”, iar eu răspund: „Ce să strig?”  Profetul este străjer, un veghetor investit de Domnul. Este fiinţare între două lumi, cea a lui Dumnezeu şi cea a omului, cunoaştere duhovnicească a uneia şi cunoaştere experienţială a celeilalte. Este existenţă „împrumutată” de Dumnezeu după bunul Său plac pentru a se face văzut şi auzit; prin profet trece viaţa Celui căruia i-a supus toată fiinţa. El este martorul a ceea ce aude şi vede în Duh. Este, în acelaşi timp, glasul poporului în faţa lui Dumnezeu, sau, dacă poporul a trădat legământul – chezaşul său în faţa lui Dumnezeu. El mijloceşte pentru popor, aducându-i aminte Domnului de Promisiunea Sa; asculta ca un iniţiat, aude paşii Domnului şi  vocea Sa, transmite mesajul Domnului către poporul Său. În inima sa îl poartă pe Dumnezeu şi poartă poporul, se luptă cu Dumnezeu şi oamenii şi învinge (cf. Gen 32, 29). Este imaginea vie a lui Dumnezeu a cărui Inimă de păstor vrea să se lase învinsă de om, bucuria Lui.

            Citirea, meditarea şi rugăciunea cu Scriptura, cea mai fantastică carte de rugăciune scrisă vreodată – în întregime Duh şi Adevăr – este, poate, pământul cel mai hrănitor pentru creşterea şi rodnicia întru cunoaştere de Cristos a darului Duhului din noi, a sămânţei sacerdotale, profetice şi regale. „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?” (Lc 24, 32) – exclamă discipolii, făcând cale întoarsă de la Emaus spre Ierusalim, după ce Isus le explicase cele referitoare la El din Scriptură, începând de la Moise şi toţi profeţii, şi l-au recunoscut în frângerea pâinii.

            Cuvântul făcut Trup, venit prin apă şi sânge (cf. 1In 5, 6) împreună cu Duhul – şi nimic altceva – nasc şi cresc preoţi, profeţi şi regi; Scriptura şi Duhul invocat asupra-i ne va lumina, va trece mintea noastră în Gândul lui Cristos, va aşeza faptele şi viaţa noastră pe stânca care este Cristos, va face ca în noi să fie sentimentele lui Cristos… prin Cuvânt şi Duh vom ajunge la cunoaşterea-iubire a lui Cristos. Iar Duhul lui Cristos şi al Tatălui va vorbi, va acţiona, va trăi prin noi. Atunci ne vom sui pe un munte înalt şi ne vom ridica cu putere glasul, fără teamă, proclamând: „Iată Dumnezeul vostru!” Dumnezeul suveran care mustră sau mângâie, zideşte sau dărâmă, plantează sau smulge, acelaşi Dumnezeu care prin Cristos ne-a spus tot ce avea de spus şi ne-a dat tot ce avea de dat, Dumnezeu-Tată  intervenind prin Cristos în istoria omenirii pentru ca să nu se piardă niciunul dintre cei mici şi pentru ca bucuria lor să fie deplină (cf. In 16, 8).

            Repetă azi, şopteşte cu gura şi cântă cu bucurie în inima: Mă bucur în faţa Domnului care vine, pentru că vine să judece pământul fiinţei mele. Mă va judeca cu dreptate şi în adevărul Său.

            Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Luni din a doua saptamana de Advent

adouaduminicaLuni din a doua saptamana de Advent. Lecturile zilei: Is 35,1-10; Ps 84; Lc 5,17-26

Înaintea ochilor tăi a strălucit Împărăţia, harul a revărsat asupra ta fascinaţia sa… şi începi să mergi prin credinţă către ea… Credinţa este pustiu şi pământ uscat, însetat, fără apă, câmpie întinsă şi aridă… „Dumnezeule, tu ești Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te dorește trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat și fără apă” (Ps 63, 2). Pustiu plin de lei şi animale feroce, de cuiburi de şacali, locul umbrei morţii păcatului… Este în sufletul tău, îl porţi în fiinţa ta; Isus a intrat în el, Duhul l-a dus în pustiu; „şi era acolo împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau” (conf. Mc 1, 12-13). Drumul convertirii, al strămutării din tine însuţi în Împărăţia Fiului iubit al Tatălui, din egocentrism la libertatea dependenţei fialiale şi sponsale de Dumnezeu –  este  pustiul, o călătorie care răneşte spre a vindeca apoi. „Cuvintele tale au fost găsite, iar eu le-am devorat. Cuvintele tale au fost spre bucuria mea și spre veselia inimii mele, pentru că numele tău este chemat asupra mea, Doamne Dumnezeule Sabaot. De ce să fie chinul meu fără sfârșit și rana mea de nevindecat: refuză să se vindece. Ești tu pentru mine ca un izvor fals, unde apa nu durează?” (Ier 15, 17-18b.)

            Este trecerea ta, cu Isus, decisă de tine în mod liber, din întunericul propiei fiinţe spre lumina Fiinţei Nezidite, purtată înainte în mod nevăzut şi nesimţit de Duhul Sfânt şi focul Său… „Fericit este omul care îşi află tăria în tine şi decide în inima sa sfânta călătorie” (conf. Ps 84). În pustiu se călătoreşte prin ariditatea credinţei; în pustiu credinţa nu vede faţă către faţă – vederea prin credinţă pare orbire şi auzirea prin credinţă pare surzenie; acţiunea prin credinţă – şchiopătare. „Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] față în față. Acum cunosc în parte…” (1Cor 13, 12a).

            Speranţa călătoreşte împreună cu credinţa, sprijinindu-se pas cu pas, chemând şi invocând Iubirea. Iar când asupra pământului arid şi însetat al sufletului care înaintează în credinţă vine Duhul Sfânt şi este umbrit de puterea Celui Preînalt (Lc 1, 35), atunci ochii tăi orbi se deschid şi urechile tale surde se destupă. Atunci acţiunea prin credinţă rodeşte în minune, picioarele paralizate umblă şi limba celui mut strigă de bucurie. Iar apele vii ale Duhului ţâşnesc în pustiu; „râuri de apă vie  ţâşnesc din  pieptul tău” (conf. In 7, 38). Ţinutul uscat devine un lac, iar pământul însetat, izvoare de apă; în cuibul unde se adăpostea şacalul creşte stuf şi papură. Atunci tresăltă de bucurie pustiul şi pământul uscat; se veseleşte stepa şi înfloreşte ca trandafirul! Iar tu vezi gloria Domnului, măreţia Dumnezeului nostru şi strigi cu bucurie: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.

            Calea pustiului, a convertirii prin credinţă este „Drumul cel Sfânt”, este calea Domnului prin sufletul tău. Este cu adevărat calea pustiului, plină de gloria Domnului şi adumbrită de prezenţa Duhului, calea Mirelui şi a miresei, până la libertatea vederii faţă către faţă. (Este calea Carmelului, prin excelenţă.) La acest drum al libertăţii numai harul Împărăţiei şi Duhul pot chema, cu o logică a nebuniei divine pe care manipulatorul şi prefăcutul nu o pot înţelege. De aceea cei impuri nu-l vor străbate, iar nebunul nu se va rătăci. „Nu va intra într-însa nimic impur, nici cel care săvârșește lucruri abominabile și nici cel mincinos, ci numai cei care sunt scriși în cartea vieții Mielului” (Ap 21, 27). Cei eliberaţi de Domnul se vor întoarce şi vor veni în Sion cu strigăte de bucurie. O veselie fără de sfârşit va coborî asupra lor, bucuria şi veselia îi vor urma, iar amărăciunea şi suspinul se vor îndepărta. „El va șterge orice lacrimă din ochii lor, iar moarte nu va mai fi. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Ap . 21, 4).

             „Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea” (1Cor 13, 13).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

 Comunitatea carmelitană

Duminica a doua din Advent

adouaduminicaDuminica a doua din Advent – Lecturile zilei: Is 11,1-10; Ps 71; Rom 15,4-9; Mt 3,1-12           

„S-a apropiat împărăţia cerurilor”, Împărăţia frumuseţii, a luminii, a iubirii, cu o intrinsecă putere de a atrage la sine universul întreg, cu o nesfârşită  capacitate de a fascina creatura umană!

            Împărăţia este  Inima lui Cristos prin care Tatăl s-a revelat, prin care Duhul a fost revărsat în inimile noastre, Inima cea străpunsă de lance, pentru ca noi să avem intrare liberă în Sfânta Sfintelor – dacă vrem.  Împărăţia, prin natura ei, nu poate altceva decât să atragă, să fascineze, să iubească, să lumineze şi să se ofere în dar, gratuit, tuturor creaturilor. Atunci când atracţia Inimii lui Cristos ne atinge, întunericul nostru este luminat şi ni se cere un răspuns, în libertate.

            Aici începe sau se blochează parcursul convertirii mele, al răspunsului dat atracţiei Împărăţiei. Convertirea mea este alipire de Frumuseţe, Lumină, Adevăr, Pace, de cel care le cuprinde în Sine şi este infinit mai mult!, de „cel mai fermecător dintre fiii oamenilor, pe buzele căruia a fost revărsat har” (Ps 45, 3), de cel ce este Lumină din Lumină, Calea, Adevărul şi Viaţa,  Principe al Păcii. Căci „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2, 9). Convertirea cere fiinţa mea întreagă, nedespărţită – vei iubi „din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău” (Mt 22, 37). Nu convertirea, ci Duhul şi focul său purificator mă introduc şi mă adâncesc în Împărăţie, dar numai prin acte libere, repetate, reafirmate ale voinţei mele. Roadele actului meu de convertire nu vor fi niciodată complete, dar important este traseul sincer, fără prefăcătorie. Dumnezeu nu va înceta niciodată să dăruiască celui ce s-a angajat în acest pelerinaj, gratuit şi în înainte de a fi putut face orice faptă bună, fascinaţia Împărăţiei; în tandemul atracţia Împărăţiei-Convertire, El va fi întotdeauna primul şi gratuitate. „Ei merg [crescând] în putere, până ce se va face văzut în Sion Dumnezeul dumnezeilor” (Ps 84, 8).

            Lipsa voluntară a dăruirii radicale pentru Împărăţie şi încercarea de a manipula în mod conştient comorile sale în interes propriu este un pericol real şi un act atât de grav încât Ioan Botezătorul nu şovăie să vorbească despre judecata şi condamnarea celui care adoptă o astfel de atitudine. Austeritatea este pentru Botezător, calea de a se păstra liber de orice constrângere, pentru Împărăţie. „Din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, împărăția cerurilor este asaltată cu violență și cei violenți o iau prin forță” (Mt 11, 12). Dar pentru cei prea mici pentru această austeritate severă, Isus indică şi o altă cale: „Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor” (Mt 5, 3). Săracii în duh sunt cei care permit atracţiei Împărăţiei să le transforme radical duhul în „duhul umil al săracilor lui Iahweh; conştienţi de propriile limite,  nu consideră că au dreptul la ceva, se încred în Domnul, ştiu că depind de El.” (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXIX-a Zi Mondială a Tineretului, 13 aprilie 2014)

            „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească în mod desăvârșit, și ființa voastră întreagă: duhul, sufletul și trupul să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5, 23).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană

Vineri din prima saptamana de Advent

adv

Lecturile zilei: Is 29,17-24; Ps 26; Mt 9,27-31

În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii, iar ochii orbilor vor vedea din beznă şi întuneric.

            Cuvinte ale lui Dumnezeu, numai Tu eşti lumină adevărată care, venind în lume, luminezi pe orice om. Vino la ai tăi, luminează întunericul nostru cu lumina Ta. Bezna morţii ne-a învăluit căci nu cunoaştem bunătatea dragostei Tale. În Tine este viața și viața este lumina oamenilor. Luminează o, Emanuel, lumina ta asupra noastră! Tu ai zis că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Fiule al Lui Dumnezeu şi Fiu al Omului, Tu eşti cartea vieţii şi glasul Tău îl aşteptăm cu dor, să ne auzim strigate numele. Sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie! Căci  viața veșnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). 

            Fiule al lui David, moştenitor şi împlinitor al Promisiunii, cel prin care ziua aceea devine astăzi: să văd! Lumina mea lăuntrică, chipul Dumnezeului meu s-a stins în mine. Tu cel ce eşti spre pieptul Tatălui, Fiu unic al lui Dumnezeu, Emanuel, revelează-mi-l pe Tatăl! Nimiceşte neleguirea care mă orbeşte fă să văd Lumina prin Lumina Ta, să-l cunosc pe Tatăl aşa cum Îl cunoşti Tu. Iar eu, cel sărman, în Tine voi locui în toate zilele vieţii mele, voi cunoaşte bucuria mântuirii Tale şi mă voi veseli în tine, Sfinte al lui Israel!

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană

Joi din prima saptamana de Advent

advLecturile zilei: Is 26,1-6; Ps 117; Mt 7,21.24-27.

Oricine ascultă şi împlineşte este înţelept şi îşi va fi construit casa pe stâncă.

          Ce anume aud, eu, cel care ascult? Iată: În ziua aceea se va cânta în ţara lui Iuda: avem o cetate puternică; Domnul a ridicat ziduri şi întărituri pentru salvarea noastră!

          Cum anume ascult? Cu încredere, cu încredere pe vecie în Domnul, Cel ce-mi vorbeşte, căci El este o stâncă veşnică! Ascult cu încredere şi înţeleg cu îndrăzneala celor mici, incapabili de fapte mari, dar care cutează să înţeleagă din ceea ce aud şi ceea ce-i este dat numai încrederii să înţeleagă: Cel care este cu adevărat mic să vină la Mine! Să ia în posesie cetatea puternică pe care Eu însumi, Arhitectul Universului i-o dăruiesc! Să vină şi să trăiască în templul pe care Eu Însumi i l-am pregătit, în inima Fiului pe care numai Eu Îl cunosc, în Ierusalimul ceresc! Să vină cel cu adevărat mic şi îl voi strânge în braţe, îl voi alinta pe genunchii mei ca o mamă!… Să vină şi să se îndestuleze cu bunătăţile casei Mele! „Voi, toți cei însetați, veniți la apă, chiar și cel care nu are argint! Veniți, cumpărați și mâncați! Veniți și cumpărați vin și lapte, dar fără argint și fără plată! Ascultați-mă și veți mânca bine și sufletele voastre se vor desfăta din belșug. Plecați-vă urechea și veniți la mine! Ascultați și sufletele voastre vor trăi! Voi încheia cu voi o alianță veșnică…” (Is 55, 1-3)

          Înlăuntrul casei Domnului, în Cristos Isus, Dumnezeu a pregătit deja de mai înainte pentru mine faptele bune ca să umblu în ele (conf. Ef 2, 10).  Aceasta este credinţa cutezătoare a celor mici, a celor ce se ştiu  săraci de fapte bune proprii şi îşi pun toată încrederea în Cristos. „Iar speranța nu înșală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Rom 5,5). Căci „ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea așa cum este.” (1In 3,2).

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană

Miercuri din prima saptamana de Advent

Sarbatoarea sfantului apostol Andrei – Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

advInima mea vibrează la această scenă, iar ochii aproape că o văd aievea: un tânăr Rabbi, un nou apărut, în drumurile lui de-a lungului malului Tiberiadei, în timp ce în inima lui răsună poate acelaşi strigăt pe care-l va face auzit de pe cruce: „Mi-e sete!” (In 19 28),  îi vede pe Simon – cel ce avea să fie Petru – şi pe Andrei, fratele lui, pescari, aruncând năvoadele, şi, un pic mai încolo, vede alţi doi fraţi, tot pescari, în barcă cu tatăl lor, reparându-şi mrejele. Evenimentele se înşiră unul după altul aparent întâmplător – El trece tocmai pe-acolo şi tocmai la ceasul în care fraţii, ca de atâtea ori până atunci, într-o zi de muncă obişnuită, poate cu nimic diferită de altele,  îşi aruncă sau îşi repară mrejele. Nimic nu e diferit, în afară de privirea Lui. O privire care vede, îndrăgeşte şi cheamă irezistibil: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” Iar ei, părăsind îndată năvoadele, barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

            Şi alte scene, în care întâlnirea şi chemarea au loc într-un mod aparent accidental, mi se perindă prin faţa ochilor: „În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Și, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu!” Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. Era cam pe la ceasul al zecelea.” (In 1, 36-37, 39) „A doua zi, voia să plece în Galileea și l-a găsit pe Filip. Isus i-a zis: „Urmează-mă!” (1 In, 43). „După acestea, a ieșit și a văzut un vameș, cu numele de Levi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!” Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat.” (Lc 5, 27-28).

            Dacă Domnul trecea la altă oră nu găsea pe nimeni sau găsea pe altcineva, pe alţii…pare a nu avea un plan bine definit, pare că-i cheamă pe cei pe care-i găseşte accidental. Simon,  Andrei sau Iacob, Ioan, Filip… sau altul… sau poate eu?; pescar sau vameş , învăţător sau medic, mamă sau călugăriţă, tată sau preot sau poate altceva? – care este voinţa celui care este Domnul, Kyrios, Stăpânul, Învăţătorul?

            Cu adevărat manifestarea lui Dumnezeu, intervenţia Sa, promisiunea şi Împărăţia Sa sunt ascunse în micile lucruri cotidiene şi-n persoane obişnuite, apărute aparent întâmplător? Domnul, Kyrios trece pe lângă mine şi-mi vorbeşte prin situaţiile şi persoanele din „aici şi acum”-ul vieţii mele? Astăzi mă întâlnesc cu El, astăzi îmi vorbeşte? Pe mine mă priveşte El, Domnul, Stăpânul secerişului, Cel care cunoaşte inima omului şi nu are nevoie ca cineva să-l înveţe, Cel suveran şi care este Dumnezeu şi nu om, Cel cu totul altfel, Eu sunt cel care sunt, chiar dacă acoperit de vălul cărnii? Mie îmi vorbeşte? Să mă ofer să-I răspund, să mă ridic?

            Am auzit glasul Domnului, zicând: „Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi?”. Iar eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6, 8).

            Iar dacă tu ai auzit glasul Lui, nu-ţi împietri inima, crede vestirii! Pe tine te cheamă, pe tine te aşteaptă, de tine are nevoie, pe tine te-a găsit… Nu are pe altcineva căruia să-i încredinţeze pescuitul oamenilor, decât ţie… „Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu eşti tu” (Is 44, 1).

            Oare nu se poate auzi glasul Lui? Dimpotrivă, e de-ajuns ca unul singur, tu, să crezi în El cu inima şi să-L mărturiseşti cu gura! Răspunsul tău, invocarea numelui Său te face apostol, inima şi glasul Său. Iar acesta începe să răsune. Şi dacă fiecare dintre noi facem astfel, devenim Biserică prin care Duhul vesteşte mesajul Său de iubire către fiecare. Nicio putere nu poate opri vestirea Bisericii purtate de Duh, vocea Duhului şi a Miresei străbate tot pământul, vestea lor ajunge la marginile lumii.

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea Carmelitană

Marti din prima saptamana de Advent

adv„În ziua aceea”, care prin credinţă este „astăzi”, manifestarea Domnului, intervenţia Lui, promisiunea Sa ia înfăţişarea unei mlădiţe, a unui vlăstar: „S-a înălţat ca o mlădiţă înaintea lui […] Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim…” (Is 53, 2)… sau a grăuntelui de muştar şi al plămadei ascunse în trei măsuri de făină… sau are chipul celor mici, al copiilor – cine acordă importanţă unei mlădiţe, unui grăunte, unui copilaş? Dumnezeu este suveran în autorevelaţia Sa şi se descoperă prin cele umile, pentru că aceasta a fost plăcerea Sa…
Dumnezeu se revelează în Fiul, Isus cel ştiut doar de Tatăl; în Fiul, sau altfel spus, în Copilul Tatălui… „Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă…” (Is 9, 5a). Însă acest copil este strălucirea gloriei şi chipul fiinţei Tatălui (conf. Evr 1, 3) iar „stăpânirea va fi pe umerii lui” (Is 9, 5b).
O mlădiţă, un grăunte, plămădeala ascunsă, un copilaş… peste începuturile mici, vulnerabile, sensibile, delicate oferite lui Dumnezeu, El revarsă Duhul Său: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul ştiinţei şi al fricii de Domnul, Duhul întru care se tresaltă de bucurie, Cel întru care se cunoaşte şi se strigă: „Abba, Tată!”. Atunci cunoaşterea lui Dumnezeu umple întreg începutul delicat, precum „apele acoperă fundul mării”, devine tărie în slăbiciune, înţelepciune în simplitate, ştiinţă şi cunoaştere în penumbra credinţei. Atunci grăuntele de muştar se transformă în cel mai mare copac, atunci cel împuternicit de Duhul judecă după dreptate şi lucrează pacea. El este fiu al lui Dumnezeu (conf. Mt 4, 9), copil neprihănit al lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite, între care străluceşte ca un luminător în lume (conf. Fil 2, 15).
Astăzi eşti tu discipolul chemat să-şi oferi plăpândele începuturi Domnului, pentru a intra în ziua aceea în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte asupra ta şi începi să vezi cu ochii tăi ceea ce mulţi profeţi şi regi au voit să vadă.Amin.

Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitana

Luni din prima saptamana de Advent

adv„În ziua aceea…” – iată cuvintele care s-au luminat de înţelegere în mintea, în inima şi pe buzele mele. „În ziua aceea, în ziua aceea”… – repeta inima şi sopteau buzele…, ”în ziua aceea…”. Ziua aceea în care Descendenţa Domnului va fi spre frumuseţe şi glorie pentru eliberaţii poporului Său, ziua aceea în care cei rămaşi fideli, cei ce se vor fi stabilit în Ierusalimul ceresc încă de pe pământ se vor numi sfinţi, ziua aceea în care va coborâ duhul judecăţii de foc de la „Cel Ce Este Foc Mistuitor” şi va purifica poporul Său, ziua aceea în care gloria Domnul va veni peste fiecare membru al singurului Său trup şi gloria Sa le va fi acoperământ, ziua aceea este ziua manifestării Domnului, este ziua intervenţiei Sale, ziua în care El îşi va împlini toate promisiunile. O zi situată în eternul prezent al Celui Etern Prezent, în ziua fără de început şi fără de sfârşit a Celui care este începutul şi sfârşitul , ziua pe care o aştept, după care inima mea tânjeşte. Dar cum să intru în acest prezent al Celui Prezent? Cum să fac ca acea zi să fie acel astăzi pentru mine, despre care Isus a afirmat: „Astăzi s-a împlinit…” (Lc 4, 21)? Se poate oare influenţa, se poate oare grăbi acea zi, se poate oare ca fiecare zi a vieţii mele să fie acea zi în care Domnul s-a manifestat, acea zi în care a intervenit, acea zi în care promisiunile Domnului s-au împlinit, acea zi în care am fost mântuit?

Răspunsul l-am găsit în credinţa centurionului care ştie că servitorul său va fi vindecat acum, astăzi, atunci când cel pe care-l recunoaşte ca având Autoritate rosteşte cuvântul său. Prin credinţa lui, cuvântul de autoritate al celui pe care l-a numit Domn s-a realizat în prezentul concret al vieţii sale.

Prin credinţă tânjesc şi mă bucur acum de promisiunea Sa, acum Îl cunosc pe Cel care promite şi acum acţionez pe baza promisiunii; credinţa mă aşează astăzi la masa mereu întinsă a Împărăţiei; „ziua aceea” este adusă în „astăzi” de credinţa căreia Cel care a făcut promisiunea i-a încredinţat puterea de a o realiza: „Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat” (In 8, 56). Amin.

Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitana

Sfânta Tereza de Avila

steresaavila 1În data de 15 Octombrie 2015 Biserica Catolică dar mai ales Ordinul Carmelitan o sărbătoreşte pe Sfânta Tereza de Avila. Anul 2015 este un An Jubiliar pentru că se împlinesc 500 de ani de la naşterea ei. Cu această ocazie dorim să prezentăm o scurtă biografie a sfintei precum şi o reflecţie asupra misiunii sale în Biserica din timpul ei dar care este actuală şi în timpurile noastre.

Tereza de Avila, reformatoarea Carmelului, mama Carmelitanilor Desculţi şi a Carmelitanelor Desculţe, patroana scriitorilor catolici (1965) şi Învăţător al Bisericii (1979: prima femeie împreună cu sf. Ecaterina de Siena, care a obţinut acest titlu), s-a născut la Avila în data de 28 Martie 1515 şi a murit la Alba de Tormes în data de 4 Octombrie 1582. A bost beatificată în anul 1614 şi canonizată în anul 1622.

                Viaţa sa trebuie interpretată după planul pe care Domnul l-a avut cu ea, cu marile dorinţe semănate în inimă, cu misterioasele boli de care a fost victimă încă de tănără (sănătatea şubredă a însoţit-o toată viaţa), cu „rezistenţele” la har de care ea se acuză mai mult decât ar trebui. A intrat în Carmelul „Întrupării” din Avila în data de 2 Noiembrie 1535, fugind de acasă. Din cauza condiţiile obiective ale locului în care trăia dar şi a dificultăţilor spirituale personale, drumul „convertirii” a fost lung, după cum afirmă ea; s-a întâmplat când Tereza avea 39 de ani. Dar în mod deosebit întălnirea cu unii directori spirituali au lansat-o cu paşi mari spre perfecţiune, în mod deosebit sf. Ioan al Crucii.

                În anul 1560 se naşte în ea dorinţa de a funda un nou Carmel, unde să se poată trăi mai bine Regula. Această idee a realizat-o doi ani mai tărziu cu înfiinţarea mănăstirii sf. Iosif, fără patrimoniu şi „după prima regula”: expresie care trebuie bine înţeleasă, pentru că atunci şi puţin după aceea a fost mai mult nostalgică şi „eroică” decăt reală. Cinci ani mai tărziu Tereza obţine de la Priorul General al Ordinului, Giovanni Battista Rossi, misiunea de a multiplica mănăstirile sale şi permisiunea să deschidă două mănăstiri de „carmelitani contemplativi” (mai apoi numiţi Desculţi), care să fie legate spiritual cu mănăstirea maicilor şi astfel să le poată  usţine pe plan spiritual. La moartea sfintei Tereza mănăstirile feminine reformate erau 17. În partea masculină, în mod deosebit ajutată de sf. Ioan al Crucii, sf. Tereza a continuat munca de reformă cu mult succes dar şi cu multe rezistenţe. Interferenţa autorităţilor seculare în mod desosebit şi a altor persoane străine spiritului carmelitan şi reformei sale, a condus la constituirea Carmelitanilor Desculţi, cu o Provincie separată, în anul 1581.

                Sf. Tereza este una dintre marile figuri ale misticii catolice din toate timpurile. Operele sale – în mod special patru dintre cele mai cunoscute (Viaţa, Drumul de perfecţiune, Castelul interior şi Fundaţiunile) – împreună cu notiţii de ordin istoric, conţin o doctrină care îmbrăţişează întreaga viaţă a sufletului creştin, de la primii paşi pănă la intimitatea cu Dumnezeu care se află în centrul Castelului Interior. Doctrina sa despre uniunea sufletului cu Dumnzeu (doctrină de ea înseşi trăită) este pe linia Carmelului care a precedat-o şi pe care ia înseşi a contribuit într-un mod notevol să o îmbăgăţească, şi pe care a transmis-o nu doar confraţilor, fiilor şi ficelor spirituale, dar întregii Bisericii, în slujba căreia nu s-a scutit să se consume. Murind, bucuria ei cea mai mare a fost să exlame: „mor fiică a Bisericii”.

                În acest an jubiliar (500 de ani de la naştere) Ordinul Carmelitan împreună cu întreaga Biserică, priveşte la sfânta Tereza şi o invocă în drumul său de transformare şi de convertire. Ea ne este maestră în relaţia intimă cu Dumnezeu, model de iubire şi de dăruire totală.

           Experienţa sa mistică ne dă dovada unei comuniuni aşa de profunde cu Dumnezeu pe care numai Harul său o poate realiza, un dar unic şi misterios în acelaş timp. Cu toate că experienţa sa de studiu şi de viaţă a fost limitată, scrierile sale sunt de o densitate teologică şi poetică unică.

          Mulţumim lui Dumnezeu pentru darul acestei mari sfinte şi în particular pentru că acest dar s-a născut în Carmel şi s-a dezvoltat în tradiţia şi spiritualitatea carmelitană. Prin ea Carmelul vorbeşte încă Bisericii iar prin Carmel Dumnezeu încă îmbogăţeşte viaţa spirituală a multor credincioşi care tind spre uniunea cât mai intimă şi profundă cu Domnul şi Dumnezeul vieţii.

LECTIO DIVINA

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu mereu viu şi nou. Lectio Divina este un mod tradiţional de a ne ruga cu Sfânta Scriptură încât Cuvântul lui Dumnezeu să poată penetra în inimi şi să facă să crească relaţia noastră intimă cu Domnul.
Este un mod simplu de a ne ruga, descoperit de primii călugări şi practicat foarte mult de primii eremiţi carmelitani.

Timp de mai multe secole citirea Bibliei în limba proprie era aproape descurajat iar acest lucru a dus la o diminuire a practicării rugăciunii Lectio Divina. Din fericire în ultimi ani, împreună cu toată Biserica, Ordinul Carmelitan ha redescoperit importanţa rugăciunii Lectio Divina ca un mod privilegiat pentru a creşte în relaţia cu Isus Cristos. Prin practicarea individuală şi comunitară a Lectio Divina ne dispunem Cuvântului lui Dumnezeu în aşa fel încât să putem privi lumea cu ochi lui Dumnezeu şi să iubim ceea ce vedem cu inima lui Dumnezeu.

Fraza latină „Lectio Divina” înseamnă „Lectură Divină” şi descrie un mod de a citi Sfânta Scriptură: îndepărtându-ne gradual de propriile noastre scheme ne deschidem spre ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună. În secolul al XII-lea, un călugăr certozin, numit Guigo, descria etapele cele mai importante ale „lecturii divine”. Practica individuală sau comunitară a Lectio Divina poate să fie făcută sub mai multe forme dar descrierea făcută de Guigo rămâne fundamentală.

Guigo, scrie că prima treaptă a acestei forme de rugăciune este lectio (lectura sau citirea). Este momentul în care citim Cuvântul lui Dumnezeu în mod lent şi atent aşa El intră în interiorul nostru. Pentru această formă poate fi aleasă orice text scurt din Sfânta Scriptură.

A doua treaptă este meditatio (meditarea). În timpul acestui moment se reflectează şi se regăndeşte textul biblic pentru ca să luăm din el ceea ce Dumnezeu vrea să ne dea

A treia treaptă este oratio (rugăciunea), este momentul de a lăsa modul nostru de a găndi şi să permitem inimii noastre să vorbească cu Dumnezeu. Rugăciunea noastră este inspirată de meditarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ultima treaptă a Lectio Divina este contemplatio (contemplarea), în care ne abandonăm în mod total cuvintelor şi găndurilor sfinte. Este momentul în care ne odihnim pur şi simplu în Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultăm, la nivelul cel mai profund al existenţei noastre, vocea lui Dumnezeu care ne vorbeşte înlăutrul nostru. În timp ce ascultăm, suntem transformaţi gradual din interior. Evident, această transformare va avea un efect profund asupra comportamentului nostru şi, după cum vom trăi, vom mărturisi autenticitatea rugăciunii noastre. Trebuie să aplicăm vieţii noastre cotidiene ceea ce citim în Cuvântul lui Dumnezeu.

Aceste etape pentru Lectio Divina nu sunt reguli fixe de urmat, ci simple orientări asupra modului de a creşte în rugăciune. Să se caute o mai multă simplitate şi dispoziţie în a asculta, şi nu a vorbi.
Gradual, cuvintele Sfintei Scripturi încep să se elibereze şi Cuvântul se revelează înaintea ochilor inimii noastre. Timpul dedicat fiecărei etape depinde şi de cum Lectio Divina este experimentată, dacă este individuală sau în grup. Dacă metoda este folosită pentru rugăciunea în grup, Lectio Divina poate permite dialogul asupra implicaţiei pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl are în viaţa de fiecare zi, dar să nu se reducă doar la aceasta. Rugăciunea tinde spre linişte. Dacă grupul se simte chemat la linişte, atunci se poate dedica mai mult timp contemplaţiei.

Timp de mai multe secole practica rugăciunii Lectio Divina, ca un mod de rugăciune cu Sfântai Scriptură, a fost izvor de creştere în relaţia cu Cristos. În zilele noastre sunt multe persoane individuale dar şi grupuri care o redescoperă. Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, şi va transforma pe fiecare dintre noi dacă ne deschidem să primim ceea ce Dumnezeu vrea să ne ofere.

Rugăciune către Regina Sfântului Scapular

Beata Vergine Maria del Monte Carmelo

O, Preasfântă şi Neprihănită Fecioară, podoaba şi strălucirea Carmelului, care priveşti cu dragoste deosebită  la cei ce sunt îmbrăcaţi cu haina ta, uită-te şi la mine cu bunătate şi mă acoperă cu mantia ocrotirii tale de mamă. Întăreşte slăbiciunea mea cu puterea ta, luminează întunericul minţii mele cu înţelepciunea ta, măreşte în mine credinţa, nădejdea şi dragostea. Împodobeşte sufletul meu cu astfel de haruri şi virtuţi, ca să fie totdeauna  plăcut Fiului tău Dumnezeiesc  şi ţie.
Ajută-mă în timpul vieţii, mângâie-mă în ceasul morţii cu prezenţa ta preasfântă şi du-mă înaintea Preasfintei Treimi, ca pe un fiu al tău şi ca pe o slugă credincioasă, ca să te laud în cer şi să te binecuvântez  în veci în paradis. Amin.

Novena în cinstea Maicii Domnului de pe Muntele Carmel

Maica Domnului de pe muntele CarmelZiua întâi

1. O, Marie, dintotdeauna Biserica te-a cinstit ca Mamă a lui Isus. Noi, la rândul nostru, te cinstim ca Mamă a noastră de când Fiul tău, Isus,  ne-a încredinţat ţie sub Cruce.

Pe Cruce a avut loc acel eveniment al iubirii, care a mers până la capăt şi prin care am renăscut.

La acest sacrificiu de durere şi de iubire,  tu ai particicipat consimţind prin ascultare.

Noi, precum apostolul Ioan, dorim să te păstrăm în casa noastrǎ care e Biserica şi, cinstindu-te ca Mamă prin vorbă şi laudă, fă ca şi prin viaţa noastră să te onorăm cu o purtare demnă de fi adevăraţi.

Păstrează în noi acele sentimente de dăruire, de recunoştintă şi de încredere în Tatăl, care sunt caracteristicile proprii fiilor ce se simt iubiţi şi fă astfel încât să învăţăm de la tine, Mamă, cât de primitoare şi unită este casa unde Dumnezeu este Tatăl, iar tu eşti Mamă.

Aşa te rugăm prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Bucură-te Marie …

Ziua a doua

 2.      O, Mamă Sfântă, când ne gândim la originea ta, noi vedem cum lucrează în tine puterea Crucii Fiului tău care a umplut de har Zămislirea ta.

Tu eşti chiar de la Început plină de har, tu eşti zămislită din Milostivire, tu în întregime eşti partea lui Dumnezeu.

Prin tine, Domnul şi-a arătat marile lucrări pe care numai harul său ştie să le împlinească.

Ceea ce Dumnezeu a împlinit în tine într-un mod atât de minunat, chiar de la început, ne este dăruit şi nouă la botez: şi noi atunci ne naştem din har şi din milostivire.

Învaţă-ne, deci, o,  tu care eşti cu desăvărşire Sfântă, să-i fim recunoscători lui Dumnezeu care ne iubeşte înainte şi dincolo de orice merit al nostru şi fă-ne să înţelegem demnitatea şi frumuseţea de a fi copiii lui Dumnezeu.

Iar când noi cei slabi din cauza păcatului, uităm şi irosim această bogăţie, tu Marie, zămislită fără de păcat, adu-ne înapoi pacea şi împăcarea în milostivirea Fiului tău, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Bucură-te Marie …

Ziua a treia

 3.      O, Marie, la vestirea Îngerului, ai văzut cum Cerul, ferecat din cauza neascultării lui Adam, şi-a deschis porţile prin ascultarea ta neprihănită.

O, Marie, tu ai primit, aşa cum numai o Mamă ştie să primească, Cuvântul care cerea să se facă trup în sânul tău.

O, Marie, tu nu te-ai împotrivit coborârii Duhului Iubirii, învaţă-ne să-l primim pe Isus aşa cum l-ai primit tu. Învaţă-ne, de asemenea, să-l ocrotim şi să-l îngrijim, pentru ca El să poată creşte tot mai mult în noi. Iar când primim Euharistia şi-l purtăm pe Isus în noi, fă, o, Marie, să înţelegem cât de mult putem fi asemenea ţie.

Când ne rugăm, fă să învăţăm de la tine, o, Mamă, cât de puternică şi intimă, cât de concretă poate fi rugăciunea creştină care reuneşte încă o dată cerul şi pământul în îmbrăţişarea încrederii.

Aşa te rugăm prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Bucură-te Marie …        

Ziua a patra

 4.      O, Fecioară Marie, meditând la răspunsul omului dat lui Dumnezeu, noi vedem realizatǎ în tine imaginea perfectă a discipolului care îl urmează pe Domnul său pe căile hotărâte de El.

Tu eşti Fecioara cu totul dăruită lui Dumnezeu şi statornică în răspunsul tău fidel şi iubitor, până sub Cruce.

Reînnoieşte în noi acea încredere care înfrumuseţează şi revigorează viaţa creştinului şi pe care noi de multe ori o pierdem preferând şi urmând propriile noastre proiecte şi gânduri fără rost.

Din păcate şi rugăciunea noastră este prea săracă, atunci când prin ea îi sugerăm Domnului ce este mai bun pentru noi cum şi când ar fi mai bine să-l urmăm.

Fă-ne părtaşi la Neprihănirea ta, la încrederea ta de copil şi de neclintit în Cel care o merită în cea mai mare măsură: Isus Cristos, Fiul Tău, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

 Bucurǎ-te Marie…

Ziua a cincea

 5.      O, Fecioară Marie, în tradiţia carmelitană ai fost şi eşti invocată cu un nume nou şi dulce: Soră. Tu eşti Sora noastră şi noi suntem fraţii tăi. Dorim să descriem prin această denumire înrudirea ta cu noi şi pe a noastră cu tine, sensibilitatea comună, apropierea, solidaritatea  în nevoia pe care fraţii o aduc sub acoperişu1 aceleiaşi case: Biserica.

Dă-ne, aşadar, sufletul tău, gingăşia, inima şi ochii tăi pentru a-l vedea pe Fiul tău şi pe oamenii pe care El îi iubeşte, şi de asemenea şi evenimentele care ni se întâmplă şi  pe cele care chinuiesc lumea.

Totul este har pentru cel care, ca şi tine, îl poartă în suflet. Aşa te rugăm, prin Cristos,Domnul nostru. Amin.

 Bucură-te Marie …

Ziua a şasea

 6.      O, Marie, viaţa noastrǎ de fii e făcută din veneraţie, imitaţie şi iubire faţǎ de tine, care ne eşti Mamă. Dar fiii sunt mici şi slabi iar în încercările lor îţi strigă adesea nevoia lor de a fi ajutaţi şi întăriţi.

Cui oare putem să-i adresăm strigătul nostru stăruitor de ajutor dacă nu Ţie, care eşti Mamă şi căreia ne-am încredinţat cu încredere?

În încrederea noastrǎ, îndrăznim să-ţi spunem: noi te-am cinstit, tu ajută-ne, arată-te Mamă şi Stăpână.

Cu glasul de fii ai Bisericii îţi repetăm: sub ocrotirea ta gǎsim scăparea, Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururea de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată. Amin.

 Bucurǎ-te Marie…

Ziua a şaptea

 7.     O, Marie, toţi Sfinţii şi Sfintele te-au cinstit şi toţi au învăţat de la tine să stea în faţa Fiului tău şi cu cât s-au apropiat mai mult de El, cu atât mai mult şi-au însuşit în viaţa lor atitudinea ta maternă.

La fel şi în Carmel, sfinţii şi în special femeile sfinte, au retrăit, de-a lungul veacurilor, purtarea plină de grijă specifică femeii faţă de Dumnezeu şi de om. Păstrează cu preţuire în noi această atitudine de disponibilitate, de maternitate şi de cinstire a lui Dumnezeu şi a omului, pe care numai o mamă o poate avea. Fă astfel încât, o Marie, viaţa noastrǎ să devină asemenea cu a ta.

Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Bucurǎ-te Marie …

Ziua a opta

 8.      O, Mamă, tu ai primit în pântece Cuvântul care s-a făcut Fiu al tău şi cu El ai împletit acel dialog de iubire pe care fiecare mamă îl are cu copilul ei;

Tu ai vorbit cu Tatăl precum o Fiică:

Tu ai iubit iubirea ca o mireasă.

O, Marie, noi dorim să imităm şi să continuăm rugăciunea ta: intensitatea, spontaneitatea, precizia şi necesitatea ei.

Dorim să-i oferim timp, în mod dezinteresat, lui Isus, dorim  să-l cunoaştem tot mai bine, cu acea cunoaştere pe care numai iubirea, ochii minţii şi ai trupului ştiu să o aibă.

Dă-ne, o, Mamă, rugăciunea ta.

Aşa te rugăm prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

 Bucură-te Marie …

Ziua a noua

 9.      O, Mamă, care răspunzând rugǎciunilor fiilor tăi aflaţi în încercare, le-ai dat într-o zi mantia ta ca semn al ocrotirii sigure, înveşmântează-ne pe fiecare dintre noi cu atitudinea ta interioară, cu rugăciunea ta, cu iubirea ta de Mamă, de Fiică, de Mireasă şi de Soră.

Scapularul tău, pe care îl purtăm cu devotament, să ne amintească făgăduinţele de la botez; reînnoieşte în noi dorinţa de a-ţi semăna în iubire, în slujirea lui Cristos şi a fraţilor.

Păstrează în noi o adevărată viaţǎ de rugăciune şi o rugăciune adevărată care să nu ne îndepărteze de realitate, dar care să ne îmbrăţişeze cu ochii tăi de Fecioară, de Mamă, de Mireasă şi de Soră.

Fă ca viaţa noastrǎ să devină cânt de laudă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

 Bucurǎ-te Marie …

Regula Carmelitană

montecarmeloAlbert, prin harul lui Dumnezeu chemat a fi Patriarh al Bisericii din Ierusalim, iubiţilor fii în Cristos, B. şi ceilalţi eremiţi, care sub a lui ascultare locuiesc în preajma Izvorului, pe Muntele Carmel, salutare în Domnul şi binecuvântare de la Duhul Sfânt.

De multe ori şi în multe feluri, Sfinţii Părinţi au stabilit cum fiecare, indiferent de Ordinul în care s-ar găsi sau de felul de viaţă călugărească ce şi-ar fi ales, trebuie să trăiască în urmarea lui Isus Cristos şi să-i slujească cu fidelitate lui, cu o inimă curată şi cu o bună conştiinţă.

Totuşi, întrucât ne cereţi să vă dăm, în conformitate cu hotărârea voastră, o normă pentru viaţă, după care va trebui să vă orânduiţi pe viitor:

Stabilim, înainte de toate, să aveţi ca Prior pe unul dintre voi, care să fie ales în această funcţie prin consimţământul unanim al tuturor, sau al părţii mai numeroase şi mai mature; acestuia fiecare dintre ceilalţi să-i promită ascultare şi, odată promisă, să se străduiască a o pune în practică, împreună cu sfânta curăţie şi cu renunţarea la proprietate.

Veţi putea avea locuinţe în locuri mai retrase sau unde acestea vă vor fi date, potrivite însă şi adecvate pentru observarea vieţii voastre călugăreşti, după cum le va părea oportun Priorului şi fraţilor.

De asemenea, în funcţie de starea aşezământului în care veţi fi hotărât să locuiţi, fiecare dintre voi să aibă o chilie separată, aşa cum îi va fi încredinţată fiecăruia prin dispoziţia Priorului însuşi şi cu consimţământul celorlalţi fraţi sau al părţii mai mature.

În aşa fel însă, încât să puteţi consuma în refectoriul comun alimentele ce vă vor fi oferite, ascultând împreună, când se va considera potrivit, lectura vreunui fragment din Sfânta Scriptură.

Nu este îngăduit nici unuia dintre fraţi, decât doar cu permisiunea Priorului în funcţie, să se mute din locuinţa încredinţată lui sau să o schimbe cu altcineva.

Chilia Priorului să fie în apropiere de intrarea aşezământului, aşa încât el să fie primul care să-i întâmpine pe cei care vin acolo din afară; şi apoi toate câte trebuiesc făcute să se facă conform cu voinţa şi dispoziţia lui.

Fiecare să rămână în chilia proprie sau în apropierea ei, meditând zi şi noapte la legea Domnului şi veghind în rugăciune, în afara cazului când este ocupat cu alte treburi justificate.

Aceia care ştiu să spună Orele canonice împreună cu clericii, să le zică conform cu prescrierile Sfinţilor Părinţi şi cu obiceiurile aprobate de Biserică. Cei care însă nu ştiu să le spune, să zică de 25 de ori Tatăl nostru în timpul privegherii nocturne, cu excepţia duminicilor şi a zilelor de solemnitate, pentru care stabilim ca numărul prescris să fie dublat, astfel încât să se spună de 50 de ori Tatăl nostru. Aceeaşi rugăciune să fie spusă de 7 ori pentru Laudele de dimineaţă. Iar pentru celelalte Ore, să se spună tot de 7 ori pentru fiecare Oră aceeaşi rugăciune, excepţie făcând la Vespere, când ea trebuie să fie spusă de 15 ori.

Să nu spună nici unul dintre fraţi că un anumit lucru este proprietatea sa, ci toate să le aveţi în comun, şi să fie distribuite fiecăruia după trebuinţele sale prin mâna Priorului, sau de către fratele desemnat de el în această funcţie, ţinând cont de vârsta şi de nevoile fiecăruia.

În măsura în care ar fi necesar, veţi putea deţine măgari sau catâri, ori să vă ocupaţi de creşterea unor animale sau păsări.

Oratoriul să se construiască, în modul cel mai potrivit, în mijlocul chiliilor; şi acolo trebuie să vă reuniţi în dimineaţa fiecărei zile pentru a asculta Sfânta Liturghie, unde se va putea face în modul cuvenit.

De asemenea, în zilele de duminică ori în alte zile, reuniţi-vă, dacă va fi nevoie, pentru a trata împreună despre respectarea Ordinului şi despre mântuirea sufletelor; iar cu această ocazie, să se corecteze cu dragoste lipsurile şi greşelile ce eventual vor fi fost descoperite la vreunul dintre fraţi.

Să observaţi apoi postul în toate zilele, cu excepţia duminicii, de la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci până la duminica Învierii, în afara cazului când boala sau vreo slăbiciune a trupului ori vreo altă cauză dreaptă sfătuieşte să se întrerupă postul, pentru că nevoia nu are lege.

Să vă abţineţi de la consumarea cărnii, afară doar de nu va trebui să o luaţi ca remediu pentru vreo boală sau vreo slăbiciune firească. Şi deoarece, găsindu-vă pe drumuri, vă este foarte adesea necesar să cerşiţi, în afara aşezămintelor voastre puteţi să consumaţi şi mâncăruri gătite cu carne, pentru ca să nu fiţi o greutate pentru cei care vă găzduiesc; iar pe mare vă este permis să vă hrăniţi şi cu carne.

Apoi, deoarece viaţa omului pe pământ este o luptă şi toţi aceia ce voiesc să trăiască cucernic în Cristos vor trebui să sufere persecuţii, iar, în afară de aceasta, întrucât potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu răcnind vă dă târcoale, căutând pe cine să sfâşie, străduiţi-vă cu toată grija să îmbrăcaţi armele lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rezista împotriva uneltirilor duşmanului.

Trebuie să vă încingeţi mijlocul vostru cu brâul curăţiei; iar pieptul să vi-l întăriţi cu gânduri sfinte, căci este scris: gândul sfânt te va păzi nevătămat. Îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii, pentru ca să puteţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea voastră, iar pe aproapele vostru ca pe voi înşivă. În toate împrejurările să vă luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile de foc ale celui rău: de fapt, fără credinţă este cu neputinţă să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, trebuie să vă puneţi pe cap coiful mântuirii, astfel încât să aşteptaţi mântuirea de la unicul Mântuitor, care va elibera pe poporul Său din păcatele sale. În sfârşit, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, să locuiască din belşug pe gura voastră şi în inimile voastre; iar toate câte trebuiesc făcute, să le faceţi în numele Domnului.

Trebuie să vă îndeletniciţi cu vreo muncă, astfel încât diavolul să vă găsească întotdeauna ocupaţi şi să nu poată intra în sufletele voastre din cauza lenevirii voastre. Aveţi în aceasta învăţătura şi totodată exemplul fericitului Apostol Paul, prin gura căruia vorbea Cristos şi care a fost pus de către Dumnezeu şi dat ca predicator şi învăţător pentru neamuri în credinţă şi în adevăr; urmându-l pe el nu veţi putea greşi. Am trăit printre voi – spune el – lucrând noaptea şi ziua, cu muncă şi cu trudă, pentru a carmelrule 2nu fi povoară vreunuia dintre voi; nu pentru că n-am fi avut dreptul, ci pentru a vă da în noi înşine un exemplu de urmat. De fapt, atunci când eram la voi, vă dădeam această poruncă: dacă cineva nu vrea să muncească, acela nici să nu mănânce. Dar am auzit că unii dintre voi trăiesc în mod dezordonat, nefăcând nimic. Unora ca aceştia, noi le prescriem însă, şi-i îndemnăm în Domnul Isus Cristos, ca să-şi mănânce pâinea lor muncind în tăcere. Această cale este sfântă şi bună; umblaţi într-însa.

Apostolul recomandă de aceea tăcerea, atunci când prescrie să se muncească în tăcere; la fel afirmă şi Profetul: cultul dreptăţii este tăcerea; şi iarăşi: în tăcere şi în speranţă va fi puterea voastră. Hotărâm aşadar ca, după ce aţi spus Completoriul, să observaţi tăcerea până ce veţi fi spus Ora întâi a zilei următoare. În celălalt timp, cu toate că nu vă este prescrisă observarea scrupuloasă a tăcerii, trebuie totuşi să evitaţi de a vorbi prea mult, pentru că, după cum stă scris şi după cum nu mai puţin ne învaţă experienţa: în prea multa vorbire nu va putea lipsi nici greşeala; şi: cine vorbeşte cu nesocotinţă o face spre pieirea lui. Tot aşa: cine întrebuinţează multe cuvinte îşi păgubeşte propriul său suflet. Iar Domnul spune în Evanghelie: pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti oamenii, ei vor da socoteală în ziua judecăţii. Fiecare deci să-şi măsoare bine cuvintele sale şi să-şi pună pază severă gurii sale, ca nu cumva să alunece şi să cadă în greşeală prin limba sa, iar căderea lui să-i fie de nevindecat şi să conducă la moarte. Să-şi păzească cu Profetul căile sale, pentru a nu săvârşi greşeli cu limba sa; şi să se străduiască a observa cu sârguinţă şi cu atenţie tăcerea, în care se găseşte cultul dreptăţii.

Iar tu, frate B., şi oricine după tine va fi numit Prior, să aveţi întotdeauna în minte şi să observaţi prin fapte ceea ce Domnul spune în Evanghelie: Oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi servitorul vostru, iar cine vrea să fie cel dintâi, va fi slujitorul vostru.

Şi voi toţi, fraţilor, să-l cinstiţi cu umilinţă pe Priorul vostru, recunoscând în el, mai mult decât el însuşi, pe Cristos, care l-a pus pe el înspre conducerea voastră, şi care le spune capilor Bisericilor: Cel ce vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă, iar cel ce vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte. Astfel, nu va trebui să daţi socoteală pentru că nu l-aţi onorat, ci vă veţi merita cu ascultarea premiul vieţii veşnice.

Am scris pe scurt pentru voi aceste lucruri, stabilindu-vă norma vieţii voastre, conform căreia va trebui să trăiţi. Dacă însă vreunul va fi făcut mai mult, Domnul însuşi, la reîntoarcerea Sa, îl va răsplăti pe el; totuşi să se păstreze o discreţie, aceasta fiind moderatoarea virtuţilor.

Scapularul Maicii Domnului de pe Muntele Carmel

hram20121

Mantia (Scapularul), recunoscută de Biserică, este un semn al ocrotirii Sfintei Fecioare Maria, atât în timpul vieţii cât şi în momentul morţii şi scurtează pedepsele din Purgator.
Datoria celui/celei care primeşte în mod liber şi responsabil acest semn de credinţă, este de a fi un creştin care se roagă, care ajută pe alţii şi promovează pacea şi dreptatea între oameni.
Cine poartă Mantia cu devoţiune cu statornicie devine membru al Familiei Carmelitane, obţinând harurile spirituale ale Ordinului Carmelitan.
/

Rugăciune
Luminează, Doamne, inimile noastre pentru ca prin exemplul Sfintei Fecioare Maria să fim dornici de a purta Mantia pe care ne-o oferă şi cu ajutorul Său să străbatem calea sărăciei, a umilinţei, a statorniciei şi a rugăciunii, recunoscând că aceasta este cale prin care putem ajunge la Fiul său, iar astfel să devenim părtşi de moştenirea cerescă pe care El ne-a pregătit-o.

Părinte milostiv, tu ai dăruit fiilor tăi haturi îmbelşugate; dăruindu-ne-o pe Sf. Feioară Maria, Mama Fiului Tău, ai voit să ne arăţi că Ea este şi Mama noastră, mijlocitoarea şi împărţitoarea tuturor harurilor; mântuieşte-ne prin purtarea Mantiei sale, semn al devoţiunii noastre, şi, prin angajamentul nostru de a-i imita virtuţile, condu-ne pe toţi la Muntele Sfânt care este Cristos Domnul.
El care vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

/

Unele indicaţii practice:

–   După ce ţi-a fost înmănată pentru prima dată Mantia (Scapularul) de la preotul carmelitan sau cel care are această permisiune, poţi s-o înlocuieşti cu o medalie binecuvântată care are pe o parte imaginea Sf. Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, iar pe cealaltă parte Preasfânta Inimă al lui Isus sau Sf. Ilie (referitor la mănăstirea din Luncani).scapular – Acesta îl poţi schimba cu altele noi sfinţite fără să fie înmănate direct de la vreun preot.

–    Fii plin de râvnă în devoţiune, dând o adevărată mărturie de viaţă creştină.
–    Să faci un pelerinaj anual la Mănăstirea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel şi a Prorocului Ilie din Luncani.

– Dedică zilnic un moment de rugăciune, şi, dacă e

ste posibil, primeşte cât mai des Sf. Împărtăşanie.
/

Alte indicaţii practice ce se pot face zilnic, la alegere:
– participarea la Sf. Liturghie;
– recitarea Liturgiei Orelor;
– recitarea Sf. Rozariu, posibil în familie sau cu alte persoane;
– recitarea a 7 Tatăl nostru, 7 Bucură-te Marie, 7 Slavă Tatălui;
– Fapte de caritate.
/
Important!
Scapularul este înmânat doar de un preot carmelitan sau de un alt preot care a primit aceasta permisiune. Nicidecum de la un altul fara o autorizatie scrisa din partea membrilor responsabili ai Ordinului Carmelitan. Se primește o singură dată cu ritualul special de îmbrăcare apoi poate fi înlocuit cu un altul binecuvântat fără a fi nevoie de consacrarea specială.
Primirea Scapularului înseamnă şi intrarea spirituală în familia carmelitană
.

Anunțuri și evenimente din arhivă

03 – 06 Iulie 2025. Zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada.

În perioada 03 -06 Iulie 2025, la mănăstirea carmelitană de la Luncani, vor avea loc zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada.

Mijo Barada s-a născut la Split (Croația) în anul 1960 fiind căsătorit cu Erika cu care are patru copii: Mirjam, Mihael, Daniel și Emanuel. 

Viața lui Mijo se schimbă în mod minunat când îl întâlnește pe Dumnezeu și, din anul 1993, începe o activitate intensă de apostolat. Conduce numeroase grupuri de rugăciune în colaborare cu preoții și membrii laici, ține seminarii de evanghelizare, exerciții spirituale de vindecare interioară și eliberare  în toată Europa, și, în afara Europei,  în Africa și în Japonia, construind, in Africa, inclusiv biserici și forând puțuri. Mărturisește cu viața  și cu cuvântul despre Isus Cristos, vestindu-l mai ales în acele zone și la cei care îl cunosc mai puțin sau chiar deloc. A primit binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea asupra misiunii sale.

Colaborează în special cu Ordinul Augustinian, din care face parte ca și terțiar. Este chemat de preoți în parohii, invitat de grupuri de rugăciune și mișcări, la reculegerile ținute de el adunându-se întreaga regiune. Comunitațile monastice îl invită mai ales pentru rugăciune de eliberare și vindecare interioară a membrilor săi. La fel, mulți preoți exorciști cer colaborearea lui la opera de salvare a sufletelor. Acesteia i se dedică și Mijo, peregrinând prin lume, cam jumătate din an, pentru a-l vesti pe Cristos, în timp ce cealaltă jumătate și-o petrece în sânul familiei sale și  pe plantația sa de renume mondial de mandarini de pe țărmurile dalmatice, devenit un laborator de cercetare pentru oamenii de știința din domeniu.

A răspuns și anul acesta cu bucurie invitației noastre de a ține zile de reculegere spirituală și la mănăstirea noastră de la Luncani.

Vă așteptăm!

28-31 Iulie 2022. Zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada

Zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada

Tema: „Isus, Îndurare Divină. Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”. Mt. 5,48.

În perioada 28-31 Iulie 2022, la mănăstirea carmelitană de la Luncani, vor avea loc zile de reculegere spirituală cu un cunoscut evanghelizator catolic, Mijo Barada.

Mijo s-a născut la Split (Croația) în anul 1960 fiind căsătorit cu Erika cu care are patru copii: Mirjam, Mihael, Daniel și Emanuel. 

Viața lui Mijo se schimbă în mod minunat când îl întâlnește pe Dumnezeu și, din anul 1993, începe o activitate intensă de apostolat. Conduce numeroase grupuri de rugăciune în colaborare cu preoții și membrii laici, ține seminarii de evanghelizare, exerciții spirituale de vindecare interioară și eliberare  în toată Europa, și, în afara Europei,  în Africa și în Japonia, construind, in Africa, inclusiv biserici și forând puțuri. Mărturisește cu viața  și cu cuvântul despre Isus Cristos, vestindu-l mai ales în acele zone și la cei care îl cunosc mai puțin sau chiar deloc. A primit binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea asupra misiunii sale.

Colaborează în special cu Ordinul Augustinian, din care face parte ca și terțiar. Este chemat de preoți în parohii, invitat de grupuri de rugăciune și mișcări, la reculegerile ținute de el adunându-se întreaga regiune. Comunitațile monastice îl invită mai ales pentru rugăciune de eliberare și vindecare interioară a membrilor săi. La fel, mulți preoți exorciști cer colaborearea lui la opera de salvare a sufletelor. Acesteia i se dedică și Mijo, peregrinând prin lume, cam jumătate din an, pentru a-l vesti pe Cristos, în timp ce cealaltă jumătate și-o petrece în sânul familiei sale și  pe plantația sa de renume mondial de mandarini de pe țărmurile dalmatice, devenit un laborator de cercetare pentru oamenii de știința din domeniu.

A răspuns și anul acesta cu bucurie invitației noastre de a ține zile de reculegere spirituală și la mănăstirea noastră de la Luncani.

Pentru cei care doriți să participați și cu cazare în mănăstire vă rugăm să ne contactați pentru înscriere la numărul de telefon 0234.206085, sau să scrieți la adresa de mail: gustifol@hotmail.com. Răspunsul la mesajul dumneavoastră înseamnă și confirmarea înscrierii. Dacă nu ați primit confirmarea să ne mai scrieți.

Vă așteptăm!

Fer. Titus Brandsma. În așteptarea canonizării

     Titus Brandsma s-a născut în data de 23 Februarie 1881 în Olanda, dintr-o familie de creștini catolici foarte practicanți și riguroși.

În luna septembrie a anului 1898 intră în Ordinul Carmelitan. Profesează primele voturi în data de 3 octombrie 1899 și este hirotonit preot în data de 17 iunie 1905.

  În anul 1906 este trimis la Roma pentru studii de specialitate, finalizându-le cu examenul de doctorat în Filozofie la Universitatea Pontificală Gregoriana.

Întors în Olanda în anul 1909, Titus a slujit foarte mult în domeniul formării și culturii. A predat filozofie studenților carmelitani precum și în alte facultăți și universități catolice. Pe lângă formarea tinerilor studenți, Titus s-a interesat să studieze și jurnalismul, marea pasiune a vieții sale. Pentru     el, jurnalismul era o slujire în și pentru adevăr și în mod deosebit adevărul Evanghelic. Publică reviste, articole, cărți fie în sfera credinței cât și în cel social și cultural.

  În ce privește studiul, s-a ocupat foarte mult de cunoașterea misticilor, în mod deosebit cei din Carmel. Zi după zi viața lui era parcă absorbită de cunoașterea acestor sfinți cunoscători ai misterelor inimii lui Dumnezeu. Astfel devine și profesor de mistică la Universitatea Catolică din Nimega.

  În anul 1935 devine Asistentul Spiritual Național ai Jurnaliștilor Catolici fapt ce îi permite să intre în contact cu mulți jurnaliști catolici și nu numai, pentru a le împărtăși propria viziune dar și cea a Bisericii legată de această misiune.

  În data de 10 august 1940 trupele naziste invadează Olanda, fără să declare război. În câteva ore Olanda este ocupată și pusă sub stăpânire nazistă. Prima preocupare a lor a fost să pună presiune pe presa națională, de orice orientare, în favoarea ideologiei naziste.

Titus se opune acestor presiuni și continuă să acționeze conform formării sale umane și spirituale. Scrie împotriva nazismului și ideologiei sale în numele adevărului Evanghelic fapt pentru care în data de 19 Ianuarie 1942 este arestat. Comandantul german

trimite în aceeași seară o telegramă la Berlin în care afirma: „Dușmanul numărul unu ale intereselor germane în Olanda este acum inofensiv”. Începe pentru Titus drumul crucii sale pe care îl va parcurge dintr-o închisoare în alta ajungând în lagărul de concentrare din Dachau unde, în data 26 Iulie 1942, moare fiind-ui injectat acid fenic.

Infirmiera care a executat acel ordin a depus mărturie la cauza de beatificare, spunând că, în timp ce toți mă priveau cu dispreț, părintele Titus mă privea cu compasiunea. Înainte de a muri i-a dăruit ei rozariul pe care îl purta mereu cu el, cerându-i să se roage pentru cei păcătoși.

  Minunea recunoscută lui în vederea canonizării, se referă la vindecarea unui părinte carmelitan de „melanomă metastatică la limfonoduli”, petrecută în 2004 la Palm Beach (SUA).

Fericite Titus Bradsma, roagă-te pentru noi, păcătoșii!

PROPUNERI DE ACTIVITĂȚI SPIRITUALE ÎN ANUL 2022

Comunitatea carmelitană de la Luncani, pentru anul 2022, propune mai multe întâlniri cu caracter spiritual pentru credincioși laici, persoane consacrate și preoți.

Iunie 2022

  • Sâmbătă, 18 Iunie 2022, Sâmbăta mariană. Începe la ora 9:00 și se încheie în jurul orei 18:00.
  • 20-26 Iunie 2022, exerciții spirituale pentru persoanele consacrate.
  • Duminică, 26 Iunie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Iulie 2022

  • 7-15 Iulie 2022, Novenă în Cinstea Maicii Domnului de pe muntele Carmel. Ora 17:00, Rozariul Meditat; 18:00 Sf. Liturghie urmat de Adorație Euharistică.
  • Sâmbătă, 16 Iulie 2022, HRAM.

ora 10:30 Sfânta Liturghie Solemnă în cinstea Sf. Fecioare Maria de pe Muntele Carmel.

  • 17-19 Iulie 2022, Triduum de pregătire la sărbătoarea sfântului profet Ilie. Ora 17:00 rozariul meditat; ora 18:00 sf. Liturghie urmată de Adorația Euharistică.
  • Miercuri, 20 Iulie 2022, ora 10:30, Solemna Celebrare Euharistică în cinstea sf. profet Ilie, copatron al mănăstirii. HRAM.
  • 28 – 31 Iulie 2022, zile de reculegere spirituală cu Mijo Barada. Cei care doresc să participe cu cazare și masă trebuie să se înscrie.
  • Duminică, 31 Iulie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

August 2022

  • 07-10 August 2022, CARMELFEST. O experiență unică și minunată de trăire a credinței pentru tinerii cu vârstele cuprinse între 16 și 30 de ani. Cei care doresc să participe trebuie să se înscrie.
  • Duminică, 28 August 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Septembrie 2022

  • Sâmbătă, 17 Septembrie 2022, Sâmbăta mariană. Începe la ora 9:00 și se încheie în jurul orei 18:00.
  • Duminică, 25 Septembrie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Octombrie 2022

  • Sâmbătă, 22 Octombrie 2022, Sâmbăta mariană. Începe la ora 9:00 și se încheie în jurul orei 18:00.
  • Duminică, 30 Octombrie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Noiembrie 2022

  • Duminică, 27 Noiembrie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Decembrie 2022

  • Duminică, 18 decembrie 2022, orele 16:00-19:00. Rugăciune pentru nevoile oamenilor. Programul începe la ora 16.00 cu un moment de cateheză introductivă, sfânta Liturghie și Adorație Euharistică.

Vom mai adăuga și alte întâlniri spirituale odată ce ne vom avea confirmarea invitaților noștri.

Vă așteptăm și vă mulțumim!

Anul 2022. Propuneri de exerciții spirituale pentru persoanele consacrate

Pentru anul 2022 propunem persoanelor consacrate, două serii de exerciții spirituale fiecare cu o durată de o săptămână.

1. Luni, 20 – Duminica, 26 Iunie 2022. Indrumători: pr. Mihai Augustin si Melinda Ferenczy.

2. Luni, 25 – Duminică, 31 Iulie 2021. Îndrumător: pr. Tiberio Scorrano.

Zilele de exerciții spirituale vor începe cu sfânta liturghie la ora 18:00, prima zi, și se vor încheia cu prânzul din ultima zi.

Pentru înscriere și mai multe informații vă rugăm se ne contactați la numărul de telefon 0234.206085 sau la adresa mail: gustifol@hotmail.com.

Va așteptăm!

RUGĂCIUNEA ÎN CARMEL

Rugăciunea în Carmel

Nu este niciodată de prisos să te întorci asupra trăsăturile distinctive ale unei carisme precum cea carmelitană, care a atraversat secole cu o creativitate rodnică, lăsând o amprentă indelebilă în istoria spiritualității creștine. Chiar și astăzi, Carmelul exercită o fascinație deosebită asupra acelor suflete în căutare, care nu sunt satisfăcute de o credință ieftină, în care totul se reduce la o serie de precepte care trebuie respectate, care cu alte cuvinte sunt locuite de nostalgie pentru o altă lume. în comparație cu cea actuală, dominată de economia burgheză și dejectia hedonistă.

Carmelul propune în esență o călătorie către desăvârșirea carității, spre acea sfințenie la care sunt chemați toți creștinii. Un model în care totul se învârte în jurul conversației de prietenie cu Dumnezeu, în perspectiva unirii intime cu El, la sfârșitul purificării active și pasive a simțurilor și a spiritului. Prin urmare, rugăciunea, nu vom înceta niciodată să o repetăm, este trăsătura distinctivă a Carmelui: „Meditantes die ac nocte in Lege domini et vigilantes in orationibus”. Rugăciunea ca întâlnire interpersonală, în care omul răspunde dragostei lui Dumnezeu, ca relație care este trăită la nivel de iubire-prietenie, deoarece nu este altceva „decât o relație de prietenie, fiind frecvent singur cu cel pe care știm că ne iubește „.

Sf. Teresa l-a experimentat pe Dumnezeu ca pe un prieten al oamenilor, ca pe o persoană cu care este posibil să se dialogheze ca „cu un tată, cu un frate, cu un domn, cu o soție”. Omul este chemat la darul lui însuși lui Dumnezeu și rugăciunea, s-ar putea spune, este un act de iubire prin care cineva ajunge la cunoașterea despre sine și despre Dumnezeu: „ușa de intrare în castel este rugăciunea” , rugăciunea este calea de a intra în sine și de a ajunge în camera principală „unde este regele”. Rugăciunea îl face pe om cu adevărat liber: „Cum poate cineva să se îndepărteze de Cel Preaînalt? Există poate o sclavie mai mare și mai mizerabilă decât cea a unui suflet scăzut din mâna creatorului său? „.

Și astăzi se simte puternică nevoia de rugăciune, de viață interioară, cererea apăsătoare, nu întotdeauna satisfăcută în mod adecvat de păstori, de spații pentru meditație și lectură spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu este deosebit de evidentă în mulți creștini. Mulți nu se mai mulțumesc de o cale spirituală superficială care nu implică întreaga persoană, transformând modul în care se raportează la ei înșiși, la Dumnezeu și la ceilalți. „Important este să te dăruiești Lui cu totală hotărâre și să eliberezi sufletul de orice, deoarece poate adăuga și scoate așa cum dorește, ca în proprietățile sale. În plus, el are toate drepturile și să fim atenți să nu-l provocăm. Dacă nu forțează pe nimeni și acceptă ceea ce i se dăruiește, nu se dăruiește în întregime decât celor care se dau complet lui ”.

Ceea ce este în joc aici este dorința unei libertăți care nu poate fi obținută decât trăind relația constitutivă cu Dumnezeu până la capăt, dincolo de pretențiile nesănătoase ale unei viziuni care consideră libertatea incompatibilă cu recunoașterea dependenței omului de dragostea creatoare a lui Dumnezeu.

Adevărul este o întâlnire, este o experiență care schimbă persoana. Adevărul nu este o idee limitată la spațiul eteric al unei rațiuni dezmembrate sau la adâncurile unui intelect care este un simplu instrument de ordonare categorică a datelor senzoriale, ci este o Persoană care se revelează dându-se însuși omului, suma adevărului care susține toate alte adevăruri.

Rugăciunea este un act de dragoste în care are loc revelația adevărului. Atunci „vede adevărul”, este „mijlocul prin care Domnul luminează pentru a-i face pe oameni să înțeleagă adevărul”, a merge în rugăciune înseamnă a merge în adevăr. Pentru Teresa a lui Isus rugăciunea „este momentul și spațiul privilegiat al„ revelației ”, al epifaniei adevărului” (M. Herraiz Garcia). Rugăciunea, o relație de prietenie, este un act antropologic fundamental și este în același timp un organ de cunoaștere a sinelui și a substratului ontologic al realității și a intrării iubitoare a acesteia în frumusețea sa creată ca o reverberație a iubirii trinitare. Rezultă că pornind de la acest dialog de prietenie care introduce în adevăr, un proces de transformare integrală a persoanei este pornit în conformarea progresivă a propriei sale vieți cu cea a lui Isus Hristos. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că rugăciunea, „ca prietenie, ne transformă. Prietenia cu Dumnezeu generează oameni noi, modelează viața nouă. Pentru că ia întreaga persoană și o mișcă pe cărările unei iubiri care răspunde iubirii „(M. Herraiz García).

Aceasta ni se pare a fi partea esențială a vieții mistice la care invită Carmel. O pedagogie a rugăciunii adresată tuturor și care nu necesită virtuți și fapte eroice, ci doar „hotărâre hotărâtă”.

Rugăciunea personală în Carmel

Rugăciunea, în special rugăciunea personală, săvârșită în secret și singurătate, după sfatul Domnului (Mt 6,6), urmând exemplul său, este nucleul fundamental al spiritualității Carmelului; este ca „cardul” carismei sale, cartea sa de identitate în Biserică, centrul și inima unei vieți care, din rugăciune, se extinde în toată bogăția aspectelor evanghelice ale existenței sale și ale apostolatului. Dacă în Biserică carismele reprezintă forme ale unor atitudini particulare din viața Domnului (vezi Lumen Gentium 45), pentru Carmel, rugăciunea lui Isus pe munte pare a fi rădăcina cristologică a carismei, rațiunea sa de a fi în Biserică. Astăzi această convingere, susținută și de legislația recentă a Ordinului și de Magisteriul Bisericii, pare a fi înrădăcinată în imaginea arhetipală a lui Ilie, omul rugăciunii și al contemplației, inspirat de Norma vieții Albertine (care a devenit ulterior Regula) care propune rugăciunea în centrul scopului vieții primilor carmelitani. Dar este mai ales așa în experiența rugăciunii ca „prietenie cu Dumnezeu”, așa cum a fost trăită de Tereza lui Isus, propusă ca doctrină și viață, predată ca pedagogie, până la punctul de a constitui cheia interpretării carismei ei în Biserică. , în continuitate cu spiritul Regulii Carmelite, a spiritului originilor și în dezvoltarea providențială a experienței evanghelice a rugăciunii în Carmel.

Această convingere este făcută și mai clară și mai providențială în reeditarea actuală a carismei carmelitane în viața Bisericii de astăzi și a lumii, până la afirmarea magisterială a Sfintei Tereza a lui Iisus și Ioan a Crucii, ca maeștri ai rugăciunii și misticii, în Scrisoarea sfântului paă Ioan Paul al IIl-ea Novo Millennio Ineunte n. 33 în contextul reîntoarcerii nevoii urgente de rugăciune în lumea noastră, la începutul mileniului al treilea.

Insistența pe rădăcina carismatică a rugăciunii pentru Carmel, sub aspectul rugăciunii personale, nu trebuie să ne facă să uităm unele lucruri. Prima este că rugăciunea se află în centrul Evangheliei ca experiență și manifestare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi în Cristos și a iubirii pentru Dumnezeu în răspunsul nostru filial. Rugăciunea personală acoperă, de asemenea, toate celelalte nuanțe ale rugăciunii creștine, atât liturgice, cât și comunitare, devoționale și ceea ce apare în formele sale cele mai înalte, precum contemplația și experiența mistică. Ca și în cea mai bună tradiție a rugăciunii, experiența carmelitană amintește atât de imitațiunea lui Cristos care se roagă, cât și de nevoia de a uni rugăciunea și asceza, exercitarea meditației și virtuților evanghelice, fie că este dragostea de aproapele, comuniunea cu Biserica și slujirea apostolică generoasă.

Istoria Carmelului este practic o istorie lungă de rugăciune, a relației familiale cu Dumnezeu prin rugăciune, meditație, contemplație, pentru a fi o „casă a rugăciunii”, o familie care în Biserică se distinge printr-o dedicare deosebită față de această dimensiune a vieții, și astăzi, într-un mod special, fie pe plan de studiu teologic și cât și în activitățile pastorale.

Lanțul de rugăciune

Mai jos găsiți tabelul cu lanțul de rugăciune (Rozariul Divinei Îndurări) pe care l-am organizat cu orele libere și cele ocupate. Dacă mai dorește cineva să ocupe o oră din acest lanț de rugăciune să ne scrie la adresa gustifol@hotmail.com.

Ora Liber/Ocupat Ora Liber/Ocupat Ora Liber/Ocupat
00:00 OCUPAT 3 08:00 OCUPAT 2 16:00 OCUPAT
00:10 OCUPAT 08:10 OCUPAT 16:10 OCUPAT
00:20 OCUPAT 08:20 OCUPAT 2 16:20 OCUPAT
00:30 OCUPAT 08:30 OCUPAT 16:30 OCUPAT
00:40 OCUPAT 2 08:40 OCUPAT 16:40 OCUPAT
00:50 OCUPAT 08:50 OCUPAT 16:50 OCUPAT
01:00 OCUPAT 09:00 OCUPAT 17:00 OCUPAT
01:10 OCUPAT 2 09:10 OCUPAT 17:10 OCUPAT
01:20 OCUPAT 09:20 OCUPAT 17:20 OCUPAT
01:30 OCUPAT 09:30 OCUPAT 17:30 OCUPAT
01:40 OCUPAT 09:40 OCUPAT 17:40 OCUPAT
01:50 OCUPAT 09:50 OCUPAT 17:50 OCUPAT
02:00 OCUPAT 10:00 OCUPAT 18:00 OCUPAT
02:10 OCUPAT 10:10 OCUPAT 18:10 OCUPAT
02:20 OCUPAT 10:20 OCUPAT 18:20 OCUPAT
02:30 OCUPAT 10:30 OCUPAT 18:30 OCUPAT
02:40 OCUPAT 10:40 OCUPAT 18:40 OCUPAT
02:50 OCUPAT 2 10:50 OCUPAT 18:50 OCUPAT
03:00 OCUPAT 2 11:00 OCUPAT 19:00 OCUPAT
03:10 OCUPAT 11:10 OCUPAT 19:10 OCUPAT
03:20 OCUPAT 11:20 OCUPAT 19:20 OCUPAT
03:30 OCUPAT 11:30 OCUPAT 19:30 OCUPAT
03:40 OCUPAT 2 11:40 OCUPAT 19:40 OCUPAT
03:50 OCUPAT 11:50 OCUPAT 19:50 OCUPAT 2
04:00 OCUPAT 12:00 OCUPAT 20:00 OCUPAT 2
04:10 OCUPAT 12:10 OCUPAT 20:10 OCUPAT
04:20 OCUPAT 12:20 OCUPAT 20:20 OCUPAT 2
04:30 OCUPAT 2 12:30 OCUPAT 2 20:30 OCUPAT
04:40 OCUPAT 12:40 OCUPAT 20:40 OCUPAT 2
04:50 OCUPAT 12:50 OCUPAT 20:50 OCUPAT 2
05:00 OCUPAT 2 13:00 OCUPAT 21:00 OCUPAT 2
05:10 OCUPAT 13:10 OCUPAT 21:10 OCUPAT 2
05:20 OCUPAT 13:20 OCUPAT 21:20 OCUPAT
05:30 OCUPAT 4 13:30 OCUPAT 21:30 OCUPAT 2
05:40 OCUPAT 2 13:40 OCUPAT 21:40 OCUPAT
05:50 OCUPAT 13:50 OCUPAT 21:50 OCUPAT
06:00 OCUPAT 5 14:00 OCUPAT 22:00 OCUPAT 3
06:10 OCUPAT 2 14:10 OCUPAT 2 22:10 OCUPAT
06:20 OCUPAT 14:20 OCUPAT 22:20 OCUPAT
06:30 OCUPAT 14:30 OCUPAT 2 22:30 OCUPAT 2
06:40 OCUPAT 14:40 OCUPAT 22:40 OCUPAT 2
06:50 OCUPAT 14:50 OCUPAT 2 22:50 OCUPAT
07:00 OCUPAT 15:00 OCUPAT 2 23:00 OCUPAT
07:10 OCUPAT 15:10 OCUPAT 23:10 OCUPAT
07:20 OCUPAT 3 15:20 OCUPAT 23:20 OCUPAT
07:30 OCUPAT 15:30 OCUPAT 23:30 OCUPAT
07:40 OCUPAT 2 15:40 OCUPAT 23:40 OCUPAT
07:50 OCUPAT 2 15:50 OCUPAT 23:50 OCUPAT
Invitație la rugăciune continuă

17098365_10211328260943397_4357787044136650049_nÎn Evanghelie, Domnul nostru Isus ne îndeamnă să ne rugăm întotdeauna (cf. Lc,18,1). Este posibil? Cum? 

Comunitatea carmelitană de la Luncani vă invită în perioada 15-17 martie 2019, la o experiență unică de rugăciune continuă. Va începe cu sfânta liturghie la ora 18:00 din ziua de Vineri și vom încheia Duminică după ora prânzului.

Programul de rugăciune, care va fi continuă pe timpul zilei și al nopții, va cuprinde: Sfânta Liturghie, Adorație Euharistică, lectură biblică, învățătură, rozariul meditat, calea sfintei cruci, tăcere în fața lui Isus și alte momente spirituale.

Cei care doresc să participe și doresc alte informații, sunt rugați să telefoneze la numărul 0234.20.60.85 sau scriind pe e-mail la adresa: gustifol@hotmail.com.

Vă mulțumim!

Reculegere spirituala pentru credinciosi

02-IMG_3144In perioada 11-13 mai 2018, vom organiza la manastirea carmelitana de la Luncani, zile de reculegere spirituala pentru credinciosii dornici sa traiasca momente profunde de rugaciune, formare si fraternitate.

Programul incepe Vineri 11 mai 2018, cu sfanta Liturghie la ora 18:00, si se va incheia Duminica 13 mai 2018, in jurul orei 16:00.

Numarul de participanti este limitat; cei care doresc sa participe sa se inscrie din timp.

Contact; pr. Augustin Folner gustifol@hotmail.com, sau la numarul de telefon 0234.206085.

Va multumim!

Vizita Priorului Provincial; 20-23 Aprilie 2018

GIOVANNI-GROSSOIn perioada 20-23 Aprilie 2018, se va afla in vizita oficiala la manastirea noastra pr. Giovanni Grosso, priorul provincial al Provinciei Italiene a Carmelitanilor, de care apartine manastirea noastra de la Luncani.

Cu aceasta ocazie pr. Giovanni va intalnii membrii comunitatii dar si pe cei care iubesc acest loc si sustin misiunea comunitatii.

Astfel, in ziua de sambata 21 Aprilie 2018, la ora 18:00, va fi celebrata sfanta Liturghie cu toti cei care iubesc acest loc. Dupa sfanta Liturghie va fi un moment de dialog fratern si se va incheia cu o agapa frateasca.

Asteptam pe toti prietenii manastirii la aceasta sfanta liturghie de multumire si lauda adusa lui Dumnezeu pentru toate binefacerile sale.

Comunitatea Carmelitana de la Luncani

„Ca fumul de tămâie … ”

„Ca fumul de tămâie … ”

„Și fumul de tămâie s-a înălțat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinților” (Ap. 8,4).

incenso-proprietà3-500x333

Vrem să împlinim aceste cuvinte și vă invităm să stăm în rugăciune continuă, zi și noapte, înaintea lui Dumnezeu al cărui chip ne fascinează. Zi și noapte înseamnă că vor fi organizate diferite momente de rugăciune la orice ora din zilele propuse dar, cei care participă vor putea alege momente din program la care să participe, lăsând spațiu pentru a se hrâni, odihni, medita, … .

Perioada desfășurării va fi Vineri 9 – Duminică 11 februarie 2018, începând cu sfânta Liturghie la ora 18:00 din prima zi.

Cei care doriți să participați sunteți invitați să vă înscrieți din timp pentru că locurile de cazare sunt limitate. Cine nu se cazează poate să participe la unele din momentele pe care le vom propune dar trebuie să se înscrie înainte de începerea zilelor de rugăciune.

Oferta pentru participare și cazare este benevolă. Fiecare dăruiește cât poate și dorește. Este binevenită orice ofertă care să acopere parte din cheltuielile de organizare și cazare.

Contact: pr. Mihai Augustin Folner 0234.206085 si e-mail: gustifol@hotmail.com 

Deoarece cererea de inscriere a fost mare si s-au ocupat locurile de cazare, am oprit inscrierea. Cei care mai doresc sa participe dar nu au reusit sa se inscrie sa comunice dorinta lor pentru o eventuala repropunere a acestor zile de rugaciune in lunile urmatoare.

Vă mulțumim și vă așteptăm!

Marti din prima săptămână de Advent

Lecturile propuse pentru sf. liturghiei: Is 11,1-10; Ps 71; Lc 10,21-24.

Vlăstare,adv mlădiţe… Este caracteristica care-l indică pe Dumnezeu în acţiune, semnul Său distinctiv: se descoperă pe Sine crescând în ascuns un muguraș pe care şi-l pregăteşte cu grijă, dăruindu-şi apoi prin el ameţitoarea-i Frumuseţe, Parfum şi Culoare… Samuel, David, Ioan Botezătorul, Iosif, Maria, Isus…, Francisc, Clara, Anton, Elena, Tereza şi Ioan, Augustin, Monica, Grigore şi Vasile…

Peste aceste mlădiţe se odihneşte Duhul Domnului: duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul ştiinţei şi al fricii de Domnul. Este Duhul Sfânt care, prin ele, îl preamăreşte pe Tatăl, Domnul cerului şi al pământului, care vrea să-şi descopere chipul – Cel Unul şi totuşi Întreit, Cel Singur şi totuşi mereu Împreună. Îl descoperă în cei mai mici, în cei care nu pretind să aibă propria frumuseţe, propriul parfum sau culoare… Fericiţi ochii care văd odihnirea Duhului peste ei, fericite urechile care aud şoaptele Duhului. Căci Duhul nu vorbeşte de la Sine ci ia din ale Tatălui şi ale Fiului.
Mlădiţele rămân mereu mlădiţe: flexibile şi subţiri, slabe în ochii care-i privesc, neînsemnaţi, în a căror slăbiciune Duhul vrea să-şi arate puterea, mici, în a căror micime se arată măreţia Domnului, blânzi, dar moştenind pământul în Duhul, plângând, dar ştiind că vor fi mângâiaţi, săraci în duh, pentru a-i lăsa loc în duhul lor, Duhului.
Unica cerinţă faţă de ele, din partea Celui care le dă chip, este să se lase transformaţi în iubire, să accepte să meargă, să înainteze fără încetare; să lase ca, trecând prin valea plângerii, Domnul să o transforme, prin ei, în binecuvântare pentru mulţi, să stea în întuneric şi să nu fie cuprinşi – pentru mulţi -, să suporte totul, să creadă toate, să le spere pe toate şi să le îndure pe toate. Dar toate acestea nu le vor face ei, ci Duhul, Cel care vrea să fie totul în ei.
Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană de la Luncani

Vineri din a doua săptămână de Advent

adouaduminicaNu pot nega, nu mă pot preface că nu aud strigătul de durere al Dumnezeului meu, al Dumnezeului nostru: „Unde eşti? (Gen 3, 9); O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Poporul meu, ce ți-am făcut și cu ce te-am obosit? Răspunde-mi!” (Mih 6, 3); severitatea Botezătorului care înspăimântă, blândeţea Fiului Omului care îmblânzeşte… rămân fără efect asupra inimii omului…

            Dumnezeu m-a chemat, voind să-mi arate strada cea bună şi Drumul cel Sfânt către El, către propria-mi identitate în El, către propria-mi fericire netrecătoare şi neputrezită, către fericire mea şi a Lui! În atâtea şi atâtea feluri m-a chemat, mi-a vorbit, m-a lăsat să-L cunosc! Ca o mamă s-a aplecat asupra mea să mă mângâie, ca un mire a venit în iatacul inimii mele, ca cel mai fidel prieten al orelor mele singuratice a stat cu mine; cu iertarea şi Cuvântul Său, cu Trupul şi Sângele Lui m-a hrănit … dragostea Lui e pentru mine asemenea manei venite din cer în timpul exodului celor aleşi – ea putea să satisfacă orice gust; substanţa sa, supunându-se dorinţei celui care o primea, se schimba în ceea ce voia (cf. Înţ 16, 20-21).

            Şi totuşi…,totuşi  inima mea şovăie în a-i dărui totul! Şovăie în a-şi împlini exodul: din sine în Dumnezeu, din strâmtorare în larg, din nefericire la fericire, din întuneric la lumină, din omenesc în duhovnicesc; şovăie în a se pierde  pentru a-L avea; şovăie, şi neîncetând a sângera veninul surdei sale activităţi (Thomas Merton) în deşert şi cu-ntristare pierde lumina şi puterea Dragostei.

            Lumina care Eşti Tu, Dumnezeul meu – Te face suveran în libertatea de a Te oferi neîncetat, întunericul care sunt eu – întărâtă libertatea mea de a-Ţi rezista.

            Laolaltă cu cei care-mpreună cu mine sunt Trupul Tău, strig către sufletul meu:

„De ce şovăi, suflete al meu, putând tu să-L iubeşti

pe Dumnezeu în inima ta chiar din această clipă?

Ale mele sunt cerurile şi al meu e pământul,

ai mei sunt oamenii.

Drepţii sunt ai mei şi ai mei păcătoşii.

Îngerii sunt ai mei şi a mea e maica lui Dumnezeu.

Toate lucrurile sunt ale mele.

Dumnezeu însuşi e pentru mine,

deoarece Cristos e al meu şi e cu totul pentru mine.

Ce ceri deci şi ce cauţi, suflete al meu?

Toate acestea sunt ale tale şi toate sunt pentru tine.

Nu te opri în lucruri mai puţin importante şi nu te

mulţumi cu firimiturile ce cad de la masa Tatălui tău.

Ieşi afară şi fi mândru de slava ta.

Ascunde-te în ea şi gust-o

şi vei obţine ce doreşte inima ta.

(Sf. Ioan al Crucii)

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană.

Sambata din prima saptamana de Advent

advLecturile zilei: Is 30,19-21.23-26; Ps 146; Mt 9,35-10,1.6-8

Dumnezeul este imutabil – „Căci eu sunt Domnul și nu mă schimb” (Mal 3, 6) – neschimbat în Fiinţa Sa eternă şi în acţiunea dragostei Sale faţă de noi, creaturile Lui. Istoria Iubirii Sale faţă de umanitate este un şir de legăminte arzânde de dovezile hotărârii Sale de a ne avea pe noi, fii şi fiice preaiubite, creaţi „după chipul şi asemănarea noastră” (Gen 2, 26) în familia Sa; un popor de preoţi, profeţi şi regi. Aceste legăminte se împlinesc, se desăvârşesc şi se statornicesc în vecie prin sângele lui Cristos, sângele noului şi veşnicului legământ dintre Dumnezeu şi om, „întru care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor” (Ef 1, 5). Dorinţa lui Dumnezeu de a face familie cu omul, de a locui împreună (în Sion, în Ierusalim – prefigurarea Bisericii, mireasa nuntită cu Cristos întru Duhul), de a-i reda chipul filial „dinainte rânduindu-ne spre înfiere prin Isus Cristos, Fiul iubirii Sale, după bunul plac al voinţei sale”, nu a putut fi niciodată învinsă, nici de păcat, nici de moarte, nici de Satana. În toate acestea „noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit” (Rom 8, 37), căci Domnul Dumnezeu a căutat neîncetat, prin fiecare înnoire a legământului să lege rănile poporului său şi să vindece vânătăile de pe trupul lui, făcând-o, în zilele din urmă prin prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile (Evr 1, 2).

            Isus Cristos, cel de ieri și de astăzi, același în veci (Evr 13, 8) străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. Ce predica? Vestea cea Bună, dorinţa şi hotărârea Tatălui de a-şi aduna familia în Împărăţie, vindecând-o de boala şi neputinţa care i-a deformat chipul şi asemănarea cu „Tatăl, de la care își trage numele orice familie în cer și pe pământ” (Ef 3, 14-15). A vindecat-o readucându-l din morţi, prin sângele alianţei veşnice, pe Domnul nostru Isus Cristos, păstorul cel mare al oilor (conf. Evr 13, 20). În El s-a împlinit (In 19, 30) lucrarea din secerişul Tatălui Său, lucrarea tuturor lucrătorilor investiţi cu puterea Duhului, de la patriarhi şi profeţi până la Ioan Botezătorul, de la apostoli şi până la toţi cei care „vor crede în mine, prin cuvântul lor” (In 17, 20). Isus s-a rugat pentru noi toţi, viitorii lucrători. Duhul Sfânt, puterea de a predica, de a vindeca  bolnavii, de a învia morţii, de a alunga  diavolii ne este dat nu din cauza sfinţeniei noastre, ci pentru a-i aduna pe fiii şi fiicele risipite ale familiei lui Dumnezeu, pentru a merge şi a face ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). Duhul Sfânt şi puterea Sa se primeşte în dar. Dar asta numai dacă vrem să mergem, numai dacă vrem să ne lăsăm iremediabil cuceriţi – pierzându-ne viaţa în încredere – de strigătul Muribundului şi Înviatului din dragoste: „Mi-e sete” (In 19, 28). Dar aceasta este deja sfinţenia, gând din Gândul Lui, sentiment din Sentimentul Lui. Să ne rugăm stăpânului secerişului să ne trimită lucrători în secerişul său, să ne doară, să nu putem dormi noaptea dacă nu vestim dragostea Sa arătată prin Isus Cristos care vindecă, eliberează, învie. Să ne rugăm să pună în noi focul care i-a mistuit pe toţi trimişii Săi: „în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele” (Ier 20, 9). Iar El va fi cu fiecare dintre lucrătorii Lui, nelăsând să se piardă niciunul dintre cuvintele Sale (conf. 1 Sam 3, 19),  până la sfârșitul lumii.

Amin. Marán athá. Vino, Doamne Isuse!

Comunitatea carmelitană

Propuneri de exercitii spirituale pentru Persoanele Consacrate 2018

In anul 2018 propunem persoanelor consacrate, cinci serii de exercitii spirituale de o saptamana fiecare.

9eca7e7549925d3f08d69835504d7e70_XL

1. Luni, 25 Iunie – Duminica, 01 Iulie 2018. pr. Mihai Augustin Folner si Melinda Ferenczy. Limba romana. Tema:

2. Luni, 23 – Duminica, 29 Iulie 2018. pr. Tiberio Scorrano. Limba romana. Tema: „Construirea de relatii pozitive cu Dumnezeu si cu altii”.

3. Luni, 6 – Duminica, 12 August 2018. Limba Italiana. Aceasta săptămână este incertă din cauză că nu am găsit înca un predicator disponibil. 

4. Luni, 20 – Duminică, 26 August 2018. pr. Sebastian Benchea în limba română. Tema:

Zilele de exercitii spirituale vor incepe cu sfanta liturghie la ora 18:00, prima zi, si se vor incheia cu pranzul din ultima zi.

Pentru inscriere si mai multe informatii va rugam se ne contactati la numarul de telefon 0234.206085 sau la adresa mail: gustifol@hotmail.com.

Va asteptam!

Exercitii spirituale pentru tineri

Luncani, 25-29 Aprilie 2016.

Adunarea de toamna a CRSM si CSMR

posterAdunarea Generală CRSM-CSMR a fost găzduită în acest an la Mănăstirea Călugărilor Carmelitani din Luncani in perioada 7-10 Octombrie 2015, având tema: „Reflecție actuală asupra Vieții Consacrate din România”. A fost al treilea an când cele două Conferințe a Superiorilor și Superioarelor Majore ale Congregațiilor religioase din România s-au reunit împreună. Tema acestui an se înscrie într-un parcurs de trei ani de analiză a vieții consacrate, stabilit de cele două consilii reunite la Cluj în decembrie 2013: percepție-reflecție-acțiune. Printr-o coincidență providențială, acest program se sincronizează cu proclamarea de către Biserică a anului 2015 ca An dedicat Vieții Consacrate, și care va fi continuat de Anul Jubiliar al Milostivirii.

Acum am dorit să reflectăm asupra identității personale și comunitare, precum și a misiunii vieții consacrate din România. În această reflecție am fost ajutați de prezența Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, responsabil al Conferinței Episcopilor din România cu Viața Consacrată, care în deschiderea Adunării Generale ne-a punctat trei priorități în contextul actual: structurarea tematică a trieniului nostru ca Memorie-Identitate-Misiune; receptivitatea Vieții Consacrate la apelul papei Francisc de primire a refugiaților în comunitățile și operele noastre, precum și pregătirea Anului Jubiliar al Milostivirii la nivel congregațional și apostolic.crsm1

Partea centrală a Adunării Generale 2015 a constituit-o întâlnirea cu Monseniorul José Rodriguez Carballo OFM, Secretarul Dicasterului pentru Institutele de Viața Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. În predica sa, ne-a reamintit de legătura dintre scrisoarea de deschidere a Anului Vieții consacrate și documentul papei Ioan Paul al II-lea Novo Millenium Ineunte, acolo unde se vorbește despre dimensiunea spirituală a axei temporale: trăirea trecutului cu recunoștință, a prezentului cu pasiune, și a viitorului cu speranță.

crsm2În conferința ținută, după ce a îndepărtat interpretările pesimiste și optimiste asupra Vieții Consacrate, Monseniorul Carballo a propus o privire realistă dar plină de speranță: e adevărat că trăim un moment de criză al Vieții Consacrate, însă acest timp de „iarnă” ne cere să redescoperim rădăcinile acestei vieți: consacrarea, fraternitatea din comunități și spiritul misiunii. Două atitudini esențiale ne permit înfruntarea acestei crize și acestei ierni a vieții consacrate: discernământul și luciditatea!

crsm3În cadrul CRSM au avut loc alegerile membrelor noului Consiliu prezidențial: sr. Regina Birou SFMA-președinte, sr. Lenuța Băcăoanu SCMP, și consilierele: sr. Patricia Rediu CJ, sr. Viviana Radu SP și sr. Ruth Casey FCJ.

Răspunsurile interlocutorilor noștri au dat naștere unui dialog sincer și deschis, pe care dorim să-l continuăm în comunitățile noastre pentru a trăi în mod autentic și rodnic anul vieții consacrate. În concret, dorim să adâncim rădăcinile chemării noastre profetice, să ne deschidem mai mult colaborării inter-congregaționale și cu laicii, răspunzând creativ astfel semnelor timpului, dar și fideli identității carismelor asumate.

Secretariatele CRSM-CSMR

crsm2

Capitul Provincial. 1-6 Iunie 2015

IMG_1447În perioada 1-6 Iunie 2015 a avut loc în localitatea Sassone, la periferia Romei, al IX-lea Capitul Provincial al Provinciei Italiene a Carmelitanilor.

Din mănăstirea noastră au participat pr. Tiberio Scorrano, prior, pr. Augustin Folner, formatorul postulanţilor şi fratele Carlo Gigli, sahristan.

Capitului Provincial este adunarea unor membri reprezentanţi ai Provinciei Italiene din care fac parte şi alte trei realităţi externe teritoriului Italiei cum ar fi Congo, Columbia şi România. Membri participanţi au fost în jur de 70 şi au discutat despre situaţia actuală a provinciei Italiene, au votat noi propuneri care să îmbogăţească misiunea fraţilor carmelitani în diferitele realităţi unde se află şi au ales noul guvern pentru următorii trei ani.

Astfel au fost aleşi următorii:

pr. Giovanni Grosso, Prior Provincial.IMG_0574

pr. Tiberio Scorrano, vice-provincial.

pr. Giuseppe Midili, primul consilier.

pr. Mateo Palumbo, al doilea consilier.

pr. Luca Sciarelli, al treilea consilier.

pr. Giampiero Molinari, al patrulea consilier.

După cum vedem pr. Tiberio Scorrano este membru al noului guvern căruia îi dorim succes şi apostolat rodnic. Noi îi vom însoţi cu rugăciunea noastră încredinţănd-ui lui Dumnezeu şi ocrotirii Fecioarei Maria de pe muntele Carmel.

Vizita Cardinalului Joao Braz de Aviz. 18 Aprilie 2015

viyita02Cu ocazia Anului dedicat Vieţii Consacrate, în perioada 17-19 Aprilie 2015, cardinalul Joao Braz de Aviz, Prefectul Congregaţiei pentru Viaţa Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, s-a aflat într-o vizită fraternă în dieceza noastră de Iaşi, la invitaţia mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi.

Din voinţa cardinalului, Conferinţele Superiorilor Majori şi Superiorelor Majore din România (CSMR şi CRSM) au venit la Mănăstirea Carmelitană de la Luncani, pentru a se întâlni cu eminenţa sa şi să petreacă o zi în dialog, rugăciune şi fraternitate.

La această întâlnire au participat în jur de 150 de călugări şi călugăriţe din întreaga ţară şi din toate ordinele şi congregaţiile religioase prezente pe teritoriul ţării noastre.

Cardinalul Braz de Aviz a sosit la mănăstire însoţit de presfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic din Eparhia Cluj-Gherla, reprezentantul Persoanelor Consacrate în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România, preasfinţitul Anton Coşa, episcop de Chişnău şi preasfinţitul Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi.

În jurul orei 10:30 eminenţa sa a fost întâmpinat la sosire de presfinţitul Florentin şi de pr. Tiberio Scorrano, priorul mănăstirii. După tradiţia românească toţi oaspeţii de seamă au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de câtre două persoane consacrate îmbrăcate în costume tradiţionale locale.

A urmat, în biserică, un moment de salut din partea părintelui Tiberio, iar preasfinţitul Florentin a prezentat situaţia actuală ale vieţii consacrate în România. Eminenţa sa a ţinut o cuvântare în care a atins mai multe puncte importante ale vieţii consacrate. A fost un moment de formare pentru persoanele consacrate prezente dar şi de îmbărbătare pentru a duce înainte proiectul lui Dumnezeu din care cu toţii facem parte.

A urmat sfânta Liturghie prezidată de eminenţa sa după care a urmat un prânz frăţesc la care au luat arte toţi cei prezenţi.

După prânz cardinalul Joao Braz de Aviz s-a întâlnit cu cele couă conferinţe ale superiorelor şi superiorilor majori. A urmat un moment de dialog fratern cu toţi participanţii, în care cardinalul a răspuns tuturor întrebărilor făcute de persoanele consacrate. S-a respirat cu adevărat un aer de fraternitate bazată pe încrederea reciprocă.

Ziua s-a încheiat cu rugăciunea vesperelor.

Trebuie amintit faptul că momentele celebrative au fost animate de câtre fraţii novici franciscani conventuali cărora le mulţumim din suflet.

În ciuda vremii ploioase experienţa trăită  împreună a fost foarte profundă şi bogată, tipică vieţii consacrate caracterizată de fraternitate şi comuniune.

Multumim tuturor celor care au avut iniţiativa de a realiza la mănăstirea noastră această întâlnire, celor care s-au implicat pentru buna ei desfăşurare; dar în mod deosebit îi mulţumim lui Dumnezeu care şi-a făcut simţită prezenţa în acea zi şi ne-a dăruit multe haruri îmbelşugate.

Cristos a înviat!

 viyita01

GRUPUL SAMUEL

Grupul Samuel bacau 2015Grupul “Samuel” în zona Bacău

 Grupul Samuel propune o experienţă unică, care se adresează tinerilor ce doresc să parcurgă un itinerar vocaţional.

 Obiectivul este de a-i ajuta pe tineri să-şi descopere propria vocatie.

 Scopul itinerariului este de a-i  însoţii în căutarea voinţei lui Dumnezeu în viaţa personală şi de a se prezenta umili în faţa Sa, ca în fața unicului Domn al vieţii, care cheamă la o misiune specială.

 CERINŢE – Pentru a participa la aceste întâlniri se cere o dorinţa sinceră de a face un discernământ vocaţional.

O deschidere totală în faţa oricărei vocaţii creştine: sfânta căsătorie cât şi diferitele forme de consacrare în Biserică.

Pot participa tineri logodiţi sau orientaţi deja spre o alegere de viaţă consacrată.

INDICAŢII

Destinatari: tineri de la 17 la 30 de ani.

Durata: Itinerariul este format din 7 întâlniri; o întâlnire în fiecare lună începând cu luna Octombrie. Ziua este Duminica; începe la ora 9.00 şi se va încheia în jurul orei 15.00. Fiecare întâlnire se termină cu sf. Liturghie.

PRIMA ÎNTÂLNIRE va avea loc la Mânăstirea Carmelitană din Luncani în ziua de Duminică, 09 octombrie 2016 începând cu ora 9.00 și se va încheia la ora 15.00 cu Sf. Liturghie.

A doua intalnire va fi tot la Mânăstirea Carmelitană din Luncani în ziua de Duminică, 13 Noiembrie 2016 începând cu ora 9.00. Dupa aceasta intalnire nu se va mai putea adauga grupului nici o noua persoana dar el se va continua cu cei care sunt inscrisi.

Informaţii suplimentare şi înscrieri: pr. Mihai Augustin Folner (tel. 0751/973550; gustifol@hotmail.com), sr. Agneza Fodor (tel. 0742/494889), pr. Gustavo Lissa (tel. 0786/868628; p_gustavo_lissa@hotmail.com); fam. Alina şi Marcelin Trifescu (tel. 0740/576499; marcelin.iosif24@gmail.com); sr. Clara Dalvaru (tel. 0752/536746; clara.dalvaru@yahoo.com); sr. Angelica Ciuraru (tel. 0766/986530; angelicaciuraru@libero.it).

 Echipa de pastoraţie a grupului “Samuel” vă aşteaptă cu drag. – “Veniţi şi vedeţi! (In 1,39)

GREF 2014

GREF 2014

Si anul acesta am putut realiza GREF-ul cu copiii din Luncani in perioada 21 – 27 Iulie 2014.

Au participat un numar mare de copii, tinand cont de micul sat Luncani.

Animatorii, tineri din Luncani, s-au pregatit multe zile pentru ca experienta sa fie frumoasa, placuta si benefica tuturor copiilor.

Tema GREF-ul a fost: “Cu Isus sunt fericit!”. Este imnul zilei copilului la nivel diecezan celebrat anul acesta la Valea Mare.

Ne-a insotit povestea “Tara fantanilor” care a fost un ajutor benefic tuturor pentru a descoperi profunzimea noastra si cel care in noi continua sa ne inunde cu viata adevarata, adica Isus.

Nu au lipsit bansurile, jocurile, in cautarea comorii si multe alte surprize.

Fratele Adrian Timaru a adus din Italia pentru fiecare participant sepci iar echipa castigatoare a jocului “in cautarea comorii” au primti cate o geanta tot din amabilitatea fratelui Adrian.

Ultima zi de GREF a fost o zi speciala. Au fost invitati parintii copiilor la sarbatoarea finala pregatita de copii cu ajutorul animatorilor. Aceasta zi a fost numita si “Ziua familiei” pentru ca au participat multe familii iar impreuna am format o singura familie.

Surorile carmelitane de viata contemplativa au pregatit pentru fiecare pizza.

Astfel am incheiat GREF-ul in bucuria de a sta impreuna bine si fericiti.

Multumim animatorilor, printre care Alfredo, un tanar venit chiar din Italia pentru a participa la GREF.

Multumim copiilor care au participat, parintilor lor si tuturor celor care s-au implicat la buna desfasurare a GREF-lui.

Hramul manastirii

Inaugurarea manastirii carmelitane LuncaniCu recunoştinţă în suflet aducem mulţumiri lui Dumnezeu, Maicii Domnului de pe Muntele Carmel şi Profetului Ilie pentru zilele de har pe care le-am trăit zilele trecute cu prilejul hramului mănăstirii.

Am început pregătirea spirituală pentru hram în data de 7 Iulie 2014, cu Novena în cinstea Sf. Fecioare Maria de pe Muntele Carmel. Liturghia a fost la ora 18:00 dar chiar în jurul orei 17 pelerinii din diferite localităţi, în mod deosebit din Luizi Călugăra, erau deja prezenţi şi se rugau Calea Crucii şi sf. Rozariu. Predicile din timpul Novenei au fost ţinute de cei trei preoţi ai mănăstirii, pr. Tiberio, prior, pr. Augustin şi pr. Sebastian. După sf. Liturghie urma vesperele solemne în cinstea Mamei cereşti, Maria.

În ziua de 16 Iulie deja pe la ora 6:30 ajungeau primii pelerini la hram. pe la ora 9:00 ajunseseră mulţi dintre pelerini care se rugau Rozariul, Calea Crucii în pădure sau în Biserică.

Sf. Liturghie de hram a fost prezidată de pr. Alois Fechet, vicar episcopal şi responsabil diecezan cu Viaţa Consacrată. Pr. Virgil Blaj, OFMC, a ţinut predica în care a evidenţiat importanţa acestei sărbători, dimensiunea contemplativă a vieţii carmelitane trăită în acest loc nu doar de călugării carmelitani dar şi de toţi aceia care vin aici pentru rugăciune.

Au participat mai mulţi preoţi dar frumuseţea zilei a fost dată de pelerinii care în număr mare au venit pentru a aduce cinstirea şi iubirea faţă de Dumnezeu prin Fecioara Maria.

După sf. Liturghie în jur de 90 de credincioşi au îmbrăcat sf. Scapular pentru prima dată.

A doua după hram am început triduumul în cinstea profetului Ilie.

Liturghia în aceste zile a fost prezidată ca şi în timpul novenei de pr. Tiberio, priorul mănăstirii, iar predicile au fost ţinute de preoţii mănăstirii.

Au participat şi credincioşi care doreau să se hrănească spiritual din spiritualitatea eliană a Carmelului. După sf. Liturghie toţi am mers în cripta lui Ilie pentru a ne ruga Vesperele.

IMG_7571În ziua de Duminică,  20 Iulie am celebrat cel de-al doilea hram al mănăstirii.

Sf. Liturghie a fost oficiată în faţa criptei sfântului Ilie. În acea zi am avut bucuria sfântă de a-l avea în mijlocul nostru pe păstorul dicezei noastre de Iaşi, episcopul Petru Gherghel. Este pentru prima dată că excelenţa sa participă la hramul profetului Ilie.

După sfânta Liturghie a fost binecuvântată apa pe care credincioşii au luat-o la casele lor fiecare cât a voit.

Cu sărbătoarea sfântului Ilie s-a încheiat zilele de hram dar nu şi activităţile din mănăstirea noastră.

Luni, 21 Iulie începem GREF-ul cu copii din Luncani şi împrejurimi. Este o experienţă frumoasă şi rodnică pentru cie care vin la GREF pentru că învaţă lucruri noi şi au posibilitatea de a sta împreună lăudănd-ul şi preamărind-ul pe Dumnezeu prin cântece, bansuri şi multe aşte activităţi.

Călugării carmelitani mulţumesc tuturor celor care au contribuit la buna desfăşurare ale acestor sărbători, în mod deosbit binefăcătorilor noştri.

Dumnezeu să vă răsplătească!

Întâlnirea grupului ”Samuel” la Luncani

DSCN0347 Sâmbătă, 24 Mai 2014, a avut loc cea dea treia întâlnire a grupului Samuel și ultima din ciclul celor trei întâlniri gândite și realizate de echipa zonală de pastorație vocațională, urmând ca din toamna anului acesta să înceapă drumul propriu zis al grupului Samuel cu cele aproximativ șapte întâlniri care se vor desfășura lunar.

La această întânire au participat 12 tineri dornici să se confrunte cu ei înșiși în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a face claritate în interiorul lor și, astfel, să trăiască prezența reală a lui Cristos în viața de fiecare zi.

Ziua a început cu un moment de rugăciune în aer liber. După ce am ascultat Psalmul 138 a urmat dansul binecuvântârii, rugăciune la care și corpul a participat primind, dăruind și prețuind binecuvântarea lui Dumnezeu.

Sora Silvia Brandiu, coordonatoarea echipei de pastorație vocațională, a prezentat textul evanghelic In 12, 1-8. S-a insistat asupra faptului că, în relație cu Isus, nu trebuie să ținem cont de cât îi oferim din parfumul nostru, suntem invitatți să-i oferim totul, să pierdem totul. Cu cât iubirea este mai mare cu atât darul nostru este mai de preț și total.

A urmat apoi meditația personală, împărtășirea în grup a momentului de meditație și prânzul.

După prânz fiecare tânăr s-a întâlnit cu un animator pentru un colocviu personal; acest moment de confruntare personală este parte din drumul grupului Samuel.

Ziua s-a încheiat cu sf. Liturghie la sfârșitul căreia fiecare a fost uns cu parfumul din Betania, invitat să ducă în lume acest parfum al bucuriei datorată prezenței lui Isus în viața sa.

DSCN0350Înainte de a pleca ne-am întânit ca să împărtășim acest drum de trei întâlniri. Fiecare și-a exprimat părerea personală în urma experienței trăite. S-a ajuns la concluzia că merită continuat iar majoritatea au confirmat că vor participa și la următoarele întâlniri din toamnă.

Mulțumim Domnul pentru că ne-a ajutat să realizăm acest mic proiect care este de un foarte mare ajutor pentru tineri. Mulțumim și celor care au răspuns la invitația de a participa la acest grup precum și echipei de pastorație vocațională din zona Bacău care se implică activ în misiunea încredințată de Domnul pentru această zonă.

Invitație la a treia întâlnire a grupului Samuel la Luncani

GrupulSamuelbacau

Grupul Samuel din Bacău se va întâlni Sâmbătă, 24 Mai 2014, ora 9:30, la mănăstirea noastră din Luncani. Aceasta este a treia și ultima întâlnire care pregătește drumul Grupului Samuel ce va începe oficial în toamna anului curent.

Grupul Samuel este o invitație adresată tinerilor cu vârstele cuprinse între 17 și 30 de ani, care doresc să facă un drum de discernământ vocațional și să descopere voința lui Dumnezeu în viața lor. Aceștia vor fi însoțiți de o echipă de pastorație vocațională formată din persoane consacrate și familii.

Pentru mai multe informații vedeți pliantul de mai jos.

GRUPUL SAMUEL din BACĂU

Fericitul Anton Durcovici, episcop martir.

Într-o admosferă de mare bucurie, credință și speranță am trăit momentul beatificării episcopului martir Anton Durcovici, la Iași, Sâmbătă, 17 Mai 2014.

Din mănăstirea noastră au participați toți membrii: călugării, tinerii în formare precum și laicii. Fiind în vizită fraternă, a participat la ceremonia de beatificare și pr. Roberto Toni, Priorul Provincial al Provinciei Italiene a Carmelitanilor.

Se cuvine să-i mulțumim bunului Dumnezeu pentru darul Fericitului Anton Durcovici prin mijlocirea căruia cerem de la Dumnezeu în mod deosebit harul statorniciei în credință.

Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!

Anton Durcovici, foto

Te preamărim, Doamne, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, pentru că ne-ai copleşit cu darurile tale şi ne-ai binecuvântat cu un păstor după inima ta în persoana Fericitului Anton Durcovici, martir şi păstor al poporului încredinţat lui.

Îţi aducem laudă pentru preacurata Fecioară Maria, care a luat sub mantia ei ocrotitoare poporul nostru creştin în anii grei ai prigoanei şi ai suferinţelor, primind şi ascultând rugăciunile slujitorului tău Anton şi pentru că şi-a plecat mereu privirea spre noi, apărând familiile şi biserica noastră locală.

Îţi aducem mulţumiri pentru sfântul Iosif, care a fost ales de Fercitul Anton să fie alături de Maica sfântă ocrotitorul Bisericii noastre locale, aşa cum a fost ales să fie păzitorul celei mai scumpe comori, Isus, Fiul lui Dumnezeu şi fiul Fecioarei, Mântuitorul şi bucuria poporului nostru.

Primeşte, Părinte sfânt, imnul nostru de preamărire, pentru că nu ne-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor noştri, ci ne-ai ocrotit cu iubirea ta şi cu îndemnul şi exemplul vrednicului nostru păstor Fericitul Anton, care şi-a jertfit viaţa pentru noi, urmându-l pe Fiul tău, Isus Cristos.

Binecuvântat să fii, Doamne, în veci de veci, căci tu eşti bucuria şi speranţa noastră este în tine!

Fericit este poporul care te are pe tine ca Dumnezeul cel adevărat! Amin.

Ordinul Carmelitan

partecipanialcapitolo2007tu

Ordinul Carmelitan (OC) s-a născut la începutul secolului al XIII-lea (1207 circa), pe muntele Carmel (Palestina).
În acea perioadă se percepea o criză a societătii creştine deci şi o criză a Bisericii.
Era în miscare o schimbare a societătii; se schimba economia, politica, etc.
Biserica se prezenta astfel:
– Se lărgise decăderea morală, fapt care a dus la îmborghezirea unei mici părti a oamenilor în timp ce majoritatea lor deveneau tot mai săraci.
– Exista o anumită anxietate în a face ceva pentru schimbarea situaţiei dificile şi se dorea  în acelaş timp o reformă a Bisericii. Era în act o dorinţă puternică de recuperare a Bisericii, în particular acest lucru a fost favorizat de unele mişcări călugăreşti sau de calăgării solitari (de ex. Sf. Bernard şi sf. Romuald). Toate aceste mişcări ajung plinătatea lor în reforma gregoriană care a durat mai mulţi ani (începe în perioada 1046-1057 sub papii germani, continuă în anii 1057-1073 sub papii tosco-lorenezi, apoi între anii 1073-1085 papa Gregoriu al VII-lea luptă pentru a finaliza această reformă care se ăncheie între anii 1085-1122 când, după o lungă luptă, reforma căştigă teren sub papa Victor al II lea şi Calist al II lea).

Această reformă schimbă şi Biserica din interiorul ei. Nasc noi forme de viaţă religioasă, ca o reacţie la realitatea de decădere a bisercii şi ca un nou model de misiune a ei, în lume.

Nasc noile mişcări religioase ca o contestaţie la adresa Bisericii decazute, mişcări ce propun noi forme de viaţă creştină.

Aceste noi mişcări religioase îşi propuneau:
– Trăirea şi meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, care insistă asupra austerităţii şi a simplităţii, asupra sărăciei şi a renunţării la sine, asupra umanităţii lui Cristos şi a urmarii sale.
– Contactul viu cu Cuvântul lui Dumnezeu mai ales în mişcările formate în marea majoritate de laici (grupurile sărace); acesta duce la redescoperirea valorii sociale şi spirituale a sărăciei evanghelice.
– Fenomenul complex al cruciadelor şi mai mult al pelerinajului în locurile sfinte, duce la redescoperirea umanităţii lui Cristos; un Cristos viu dar şi sărac, după cum ni-l prezintă şi Biblia, ca centru al existenţei.
– Tot în aceste mişcări şi în cele care se năşteau în acea perioadă (mendicanţii sau cerşetorii), se crează imitarea sărăciei itinerante a lui Cristos cel sărac şi al apostolilor (viaţa apostolică), ce are ca model de referintă prima comunitate de creştini de la Ierusalim formată la începuturile erei creştine.

Din aceste mişcări nasc aceste Ordine religioase:
1. Ordinele Mendicante (cerşetorii); franciscanii, dominicanii, etc. Ei oferă această mărturie de viata:
– Sărăcia (cerşitul), ca un răspuns la suferinţa noilor săraci ai societăţii şi ca un răspuns la noii bogaţi. Este sărăcia voluntară a spiritului şi încrederea totală în Dumnezeu.
– Predicarea itinerantă, ca o exigenţă pastorală fundamentală pentru noua situaţie a Bisericii.
– Frăţietatea, trăită în propria comunitate cu o deschidere către ceilalţi, ca un răspuns la exigenţa de pace şi bună înţelegere de care avea nevoie societatea din acea perioadă, chiar şi Biserica.
– conformarea propriei organizări la noua situaţie socială.
– mobilitatea (a merge unde era necesară slujirea aproapelui), ca un mod de a merge în întămpinarea persoanelor fără să-i aştepte să vina ei să fie evanghelizaţi.
– deschiderea catre studiu şi prezenţa în univesităţi, ca o sfidă pusă de noua intelectualitate.

2. Eremiţi
In această perioadă este trăită în mod deosebit viaţa de singurătate efectivă, cu dezlipirea de activităţile temporane, ca o reacţie la monahismul integrat în structura feudală. Eremiţii trăiau fie singuri fie atasati de o mănăstire. Mulţi trăiau în mod individual fără nici o regulă. Deseori această formă de viaţă apărea în interiorul vieţii monahale ca o formă mai perfectă de trăire a propriei vocaţii. Dar sunt şi eremiţi proveniţi din mişcări de laici.
Caracteristicile vieţii eremitice:
– Singurătatea;
– Rugăciunea prelungită şi hrănită cu Cuvantul lui Dumnezeu;
– Post şi mortificarea corporală;
– Munca manuală, ca un mod de a-şi procura hrana zilnică;
– Itineranţa, pentru a vinde din munca manuală şi ca o ocazie de a predica.

3. Mişcări de pocăinţă:
– Mortificarea şi penitenţa corporală, chiar şi în public;
– Simplitatea vieţii şi sărăcia;
– Itineranţa, cu predicarea populară

4. Pelerinii
– un alt mod de a face pocainta era să-l urmezi pe Cristos gol, adică fără nimic propriu, mergănd în pelerinaj în locurile sfinte. Caracteristica:
– ruptura cu lumea şi cu propria patrie;
– convertirea;
– urmarea „goală” a lui Cristos „gol”;
– luarea crucii în urmarea lui Cristos;
– a merge spre Tara promisă precum Avram;
– eliberarea Tării Sfinte.

Pelerinajul în Tara Sfântă, spiritualitatea drumului, cuprindea de multe ori votul de a rămăne pentru toata viaţa acolo ca niste eremiti.
Erau multe persoane care făceau acest vot.

Carmelitanii
Odată cu cucerirea Tării Sfinte de către cruciaţi nasc multe realităţi de viaţă eremitică, cenobitică şi religioasă.
1191 – Muntele Carmel era baza militară al lui Saladin. El este cucerit de către cruciaţi şi devine un loc sigur pentru creştini, deci şi pentru eremiţi. În acea perioadă, după cucerirea de către cruciaţi al Muntelui Carmel, se stabilesc un grup de eremiţi format din penitenţi, eremiţi şi pelerini, care doreau să trăiască viaţa spirituală al locului, în rugăciune, sfântă pocainta, în centru având Sfânta Scriptură, Euharistia şi mortificarea trupului şi al sufletului.

Cum au devenit eremiţii carmelitani un ordin clerical?
– 1189-1192: se formeaza grupul de eremiţi latini pe muntele Carmel;
– 1209-1214: acest grup devine o realitate intermedie, între laical şi religios. În această perioadă sf. Albert al Ierusalimului scrie Regula de viaţă.
– 1229: de la unele „bulle” ale lui Gegoriu al IV lea („Providi Mater” din 5 aprilie şi Religionis Vestrae” din 9 aprilie) aflăm existenţa preoţilor în grupul carmelitanilor pentru faptul că, în prima „bulla” Papa permite Priorului General să dea voie celor care ies din deşert să devină preoţi. Grupul este laical dar unii din grup sunt preoţi.
– 1238: emigratia spre Europa. Tara Sfântă este cucerită de musulmani.
– 1247: Este aprobată Regula de câtre papa Inocenţiu al IV-lea, iar Ordinul devine Mendicant laical.
– 1253: Papa Inocenţiu al IV-lea permite carmelitanilor preoţi să predice şi să spovedească. Ordinul încă are o structură laicală.
– 1261: Papa Alexandru al IV-lea, permite, prin bulla „Speciali Gratia”, să se aibă oratoriul propriu, bisercă proprie unde să se poată celebra liturghia şi administra sacramentele. Acest lucru este un clar indiciu de clericalizare al Ordinului.
– 1267: în Anglia sunt hirotoniţi preoţi, permise de către autoritatea ordinului.
– 1271: carmelitanii intră în Universitatea din Paris.
– 1281: Constituţiile din Londra arată un puternic semn al clericalizării Ordinului prin faptul ca separă fraţii clerici de cei laici ,cu o putere superioară dat clericilor.
– 1291: Capitolul General din Treviri (Germania) privează fraţii laici de orice drept precum şi de vocea activă sau pasivă. Ordinul este complet clericalizat.

Emigraţi în Europa, carmelitanii s-au stabilit mai întăi în Cipru, Messina (1235), Hulne şi Aylesford (Anglia, 1242), Valencienne (Franţa, 1244), Pisa (1249), Colonia (Germania, 1260), şi în alte localităţi.
La sfărşitul sec. al XIII-lea existau circa 150 de case, reunite în 12 provinci religioase, în timp ce în Tara Sfântă după căderea puterii latine toate casele s-au pierdu, fiind distruse. Din Provincia Tarii Sfinte mai rămaseră casele din Cipru care au fost distruse în anul 1571.
Cănd Regula a fost aprobată (1247) existau provinciile: Tara Sfăntă, Sicilia, Anglia şi Provenţa.
Care este ordinea cronologică a provinciilor:
– Tara Sfântă;
– Sicilia (1238?);
– Anglia (1242?);
– Provenţa (1244?);
– Tuscia-Romana (1256?);
– Franţa (înainte de 1265);
– Germania inferioară (înainte de 1268);
– Lombardia (după 1268);
– Aquitania (înainte de 1270);
– Spania (între 1276 şi 1281);
– Germania Superioară (1291);
– Scoţia-Irlanda (1294);
În 1324 provinciile sunt 15 ajungand ca în 1369 sa fie 21.

Ordinul Carmelitan a experimentat multe dificultăţi pentru a fi recunoscut ca Ordin pe deplin.
Recunoasterea definitiva (are loc cu Inocenţiu al IV-lea, dar nu este clar identitatea lui ca Ordin, deci, Biserica în mai multe rănduri a dorit să o desfiinţeze aşa cum a făcut şi cu alte Ordine religioase) o are de la papa Ioan al XXII-lea cu două intervenţii în 1317 şi 1326 care oferă carmelitanilor aceleaşi privilegii ca si dominicanilor şi franciscanilor.
Din secolul al XIV în Ordinele Mandicante apar nişte reforme din cauza decăderii lor.
Şi în Ordinul Carmelitan întălnim aceste reforme:
– Reforma Mantovană care dă naştere la Congragaţia Mantovană ce avea să aibă o autonomia proprie cu un vicar general. Această congregaţie, în anul 1520 avea 33 de case cu 171 de religioşi. La începutul secolului al XVIII-lea congregaţia avea 51 de case si 16 mănăstiri. Ea a fost desfiinţată în 1783 de către Papa Pius al VI-lea şi agregată Ordinului.
– Reforma de Albi, în Franţa în 1499.
– Reforma Sorethiana, în 1451-1471, sub influenţa Priorului General Giovanni Soreth. La baza acestei reforme stăte dorinta de reîntoarcere la observanţa Regulei.
– Reforma priorilor generali în secolul al XVI-lea. Amintim Nicolò Audet (1481-1562) care împreună cu alţi priori generali ai altor ordine au combătut decăderea religioasă a fraţilor din cauza multor privilegii pe care aceştea le-au primit. Această munca de reforma a fost continuată de Priorul General Giovanni Battista Rossi (1507-1578) care insista asupra importanţei sărăciei.
– Reforma tereziană sau a desculţilor, făcută de Sf. Tereza de Avila şi sf. Ioan al Cruci. Din cauza unor probleme de jurisdicţie, la Capitolul General din 1593, carmelitanii reformaţi au cerut şi au obţinut separarea definitivă al Ordinului. Ei au avut făcut deci Constituţie proprie, un guvern propriu şi au abandonat ritul propiu carmelitan pentru a-l lua pe cel roman. Desculţii au fost separaţi în două congregaţii: Congregaţia italiană a sf. Ilie şi Congragaţia spaniolă a sf. Iosif. În 1773 a fost o altă congreaţie, cea a Portugaliei. Aceste congregaţii au fost reunificate într-un singur Ordin printr-un decret al Papei Pius al IX, în anul 1875.
– Reforma clementină, care este o reformă dorità de papa Clement al VIII-lea în 1594.
– Cea mai strictă observanţă, în sec. XVII-XVIII;
– Reforma din Touraine, începută la Rennes şi la Paris, în sec. XVI-XVIII.
– Alte reforme.

– La începutul sec. al XVII erau 30 de provincii cu 693 de case şi peste 12.000 de religioşi. Majoritatea caselor erau în Italia unde existauu în sec. XVII 15 provincii.
– Tot în aceată perioadă se accentuiază activităţile misionare; în America Latină sub influenţa spaniolă era o prezenţă deja din 1527, apoi în 1535, 1560. Existau case în Panama (1535), în Noua Granada (1560), în Santa Fé de Bogotă (1569). Misiunea a fost mai sistematică în Brazilia. Au mai fost misionari şi în Antille în 1646 unde au rămas pănă la revoluţia franceză.
Au fost tentative de misiune şi în Palestina, Cipru şi Persia. Unii fraţi au lucrat pentru mulţi ani în Dalmaţia.
– Ordinul Carmelitan a avut personaje ilustre în activităţile scientifice, literare şi teologice.
– A avut şi are personaje de sfinţenie, sunt multi sfinţi şi chiar foarte importanţi în Biserica.

– Biserica în sec. al XVIII suferea unele limite ale activităţii religioase. Şi ordinul carmelitan a suferit de pe urma acestuia, în particular în timpul revoluţiei franceze.
În Franţa revoluţia franceză a făcut dezastru: înainte de revoluţie existau 8 provincii carmelitane cu 130 de comunitati; toate au fost închise (pănă în ziua de azi persistă această problemă). Există doar o prezenţă ca o tentativă de a reintroduce prezenţa carmelitanilor în Franţa, având o casa la Nantes, dar este o prezenţă foarte slabă. Mulţi fraţi au fost ucişi. La fel s-a întămplat în Olanda (1812), în Germania (1801-1803). Şi în Italia aceasta decadere începuse prin închiderea caselor în unele zone. Existau atunci 168 de case dintre care rămaseră doar 38. Fraţii din 1050, după revoluţie erau cam 200. în peninsula iberică trecănd prin Portugalia au fost închise cam toate casele.

Pentru a face un rezumat:
– Carmelitanii, de la 13.000 circa, câti erau înainte de revoluţia franceză, după revoluţie ramasera doar 727 în anul 1904. Casele, din 750 ramasera cam 50. Din cele 54 de provincii rămaseră doar 8.

– Ordinul Carmelitan revine şi reînfloreşte pe la sfărşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea prin sacrificiul şi eroismul multor carmelitani.

Familia Carmelitană este foarte vastă, în trei mari realităţi:
– Fraţii (fraţi preoţi şi fraţii care nu sunt hirotoniţi );
– Surori, călugăriţele de clauzură
– Confraţi, Consurori (surorile de viaţă activă). Al treilea ordin secular.

Congregaţii şi Institute seculare:
– Terţiari cu viaţă comună şi voturi simple;
– Surorile Harului de la Bologna;
– Institutul Daomna noastră a Carmelului
– Carmelitanele Misionarie a Sfintei Tereza a Pruncului Isus (fundată de Fericita Curcio 1877-1957);
– Etc.

Ordinul Carmelitan (masculin) la sfărşitul anului 1991 era format din 21 de provincii, 2 comisariate
generale (provincii în devenire), 2 delegaţii generale. Unele provincii au şi comisariate provinciale.
Părinţii carmelitani sunt prezenţi în 28 de ţări cu 2085 membri (1.486 preoţi, 12 diaconi permanenţi, 283 studenţi cu voturi simple, 199 fraţi cu voturi solemne şi 105 novici), în 363 de case.

Comunitatea actuală

tiberiopr. Tiberio Scorrano, prior.

     S-a născut la Pianella, regiunea Abruzzo (Italia), unde carmelitanii sunt prezenţi încă din secolul al XVII-lea.

A făcut noviciatul în anul 1971. Studiile universitare la Roma. Filozofia la Universitatea Lateranum, Teologia la Universiatatea Gregorianum, cu specializarea în Spiritualitate. A fost hirotonit preot în anul 1977. A făcut mai multe experienţe spirituale într-un centru de spiritualitate. S-a specializat în domeniul Formării între anii 1980-1983 pe latura psihologică la Universitatea Gregorianum. A organizat şi condus cursuri de Formare Permanentă pentru Federaţia Provinciilor Carmelitane, cursuri în Congo cu privire la discernamântul vocaţional. Responsabil al Caritasului Carmelitan, promotor al pastoraţiei tinerilor, al noului raport între religioşi-laici-familii, al familiei carmelitane. A dus la bun sfârsit procesul de unificare al Federaţiei Provinciilor Carmelitane, fiind primul Prior Provincial al Provinciei Italiene între anii 1991-1997. In aceşti ani a promovat svilupul Carmelului în Africa, în Columbia şi a deschis realitatea carmelitană în Romînia începand cu anul 1992. Intre anii 1998-2000 ha studiat la Facultatea de Misiologie al Universităţii Gregorianum, specializăndu-se în Studii Interreligioase. Din anul 2001, este membru al acestei comunităţi carmelitane din Romănia.

*********************************

000001mihai00001pr. Mihai Augustin Folner, responsabil cu formarea postulanților.

      S-a născut în data de 1 August 1978, la Faraoani, judeţul Bacău.

A studiat liceul la seminarul capucin din Oneşti, între anii 1993-1997. În anul 1998 ajunge în Italia, la Albano Laziale, unde începe perioada de formare la viaţa religioasă carmelitană şi studiază Filozofia la Facultatea Antonianum din Roma. Între anii 2000-2001 face noviciatul la Pisa, iar pe data de 2 septembrie 2001 face profesiunea simplă în Ordinul Carmelitan. Ajunge la Roma, la „Institutul San Pier Tommaso”, unde îşi continuă formarea la viaţa religioasă şi studiază Teologia la Facultatea Marianum din Roma.

În data de 7 octombrie 2006 depune voturile religioase pe viaţă la Florenţa. Începe specializarea (Master) în Viaţa Consacrată la Institutul de Teologie al Vieţii Consacrate Claretianum cu profilul: „Formarea la Viaţa Consacrată” pe care îl conclude în anul 2008 cu lucrarea scrisa: „Aspete psihologice ale vietii consacrate”.

În data de 8 decembrie 2007, este hirotonit preot la Roma de către Ecc. Sa Mons. Paolino Schiavon, Episcop Auxiliar de Roma Sud. Este trasnferat în Noiembrie a anului 2008 la mănăstirea din Luncani (România).

Este responsabil cu primirea şi îndrumarea tinerilor în vederea discernământului vocaţional precum şi cu formarea acelora care doresc să-l urmeze pe Cristos prin carisma şi spirtualitatea carmelitană.

La nivel diecezan este responsabil zonal (zona Bacău) cu Viaţa Consacrată.

 *********************************

seby00001Pr. Sebastian Benchea

S-a născut la data de 16 Decembrie 1978 la Somuşca, judeţul Bacău.

În ordinul Carmelitan a intrat în luna semptembrie a anului 1998 la Albano Laziale (Roma), unde a început formarea ca postulant şi a stuadiat totodată Filozofia la Facultatea Pontificală „Antonianum” (Roma) pe care l-a conclus cu examenul de Bacalaureat.

După anul de noviciat a făcut voturile simple la Pisa iar la Roma a început studiul de Teologie la Facultatea Pontificală „Marianum” pe care l-a conclus în anul 2005 cu examenul de Bacalaureat.

Profesează voturile pe viaţă pe 7 Octombrie 20007 la Florenţa. Începe specializarea în Comunicaţie Socială la Universitatea Pontificală „Santa Croce” din Roma. Este hirotonit diacon la Roma în data de 1 Mai 2007 iar pe data de 24 Iunie 2008 este hirotonit preot la Iaşi de către ecc. sa ep. Petru Gherghel. Conclude specializarea în Comunicare Socială în anul 2009. Consiliul Provincial îl numeşte membru al comunităţii din Luncani. Aici ajunge pe 22 Octombrie 2009.

  *********************************

fracarlo

Fratele Carlo Gigli, sahrist.

S-a născut în data de 24 Septembrie 1961 la Jesi (Italia).

A depus voturile în Ordinul Carmelitan în data de 01 Octombrie 1987.

A fost membru a mai multor comunităţi din Italia.

După Capitolul Provincial din luna Iunie 2012 a fost transferat în comunitatea din Luncani. Face parte din această comunitate din data de 03 Decembrie 2012.

 *********************************

iosif2Jozsef Balazs Fȕlȍp, postulant.

S-a născut în data de 16 Septembrie 1984, în comuna Remetea, jud. Harghita.

A început perioada de formare în data de 1 Octombrie 2013. 

laurentiu01Frâncu Laurențiu, postulant.

S-a născut în comuna Faraoani, jud. Bacău.

A început perioada de formare în data de 1 Octombrie 2013. Este în anul II la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, Facultatea de Filozofie.

danutpetrisor

Dănuț Petrișor, laic, colaborator al mănăstirii.

marcel01

Marcel Ghercă; laic, colaborator al mănăstirii.