SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR. A CINCIA ZI.

petrusiandreiNe îndreptăm privirea către cele două categorii principale de dezbinări care sfâșie haina fără cusătură a lui Cristos.

Cele dintâi s-au petrecut în Orient, […] prin ruperea comuniunii bisericești dintre patriarhatele orientale și Scaunul roman.

Celelalte au apărut după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor numite de obicei Reformă. De atunci s-au despărțit de Scaunul roman mai multe comunități naționale sau confesionale. Printre acelea, în care subzistă parțial tradițiile și structurile catolice, un loc special îl ocupă comunitatea anglicană.

Se știe cu ce dragoste celebrează creștinii orientali oficiile liturgice, mai ales Euharistia, izvor de viață pentru Biserică și chezășia gloriei viitoare, prin care credincioșii, uniți cu episcopul, ajung la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Cuvântul care s-a întrupat, a pătimit și a fost preamărit în revărsarea Duhului Sfânt, și intră în comuniune cu Preasfânta Treime, devenind „părtași firii dumnezeiești”(2 Pt 1,4). Astfel, prin celebrarea Euharistiei Domnului în fiecare dintre aceste Biserici se zidește și crește Biserica lui Dumnezeu[26], iar prin celebrarea aceluiași mister se manifestă comuniunea dintre ele.

În acest cult liturgic, orientalii preamăresc în imnuri minunate pe Maria, pururea Fecioara, pe care conciliul ecumenic din Efes a proclamat-o în mod solemn preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vederea recunoașterii lui Cristos ca adevărat și propriu-zis Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului, după Scripturi; de asemenea ei cinstesc pe mulți sfinți, printre care pe părinții Bisericii universale.

Întrucât aceste Biserici, deși despărțite, au sacramente adevărate și, mai ales, în puterea succesiunii apostolice, au Preoția și Euharistia, prin care rămân foarte strâns unite cu noi, o anumită comunicare în cele sfinte este nu numai posibilă, ci chiar de dorit, atunci când există împrejurări favorabile, și cu aprobarea autorității bisericești.

Și în Orient se găsesc comori ale tradițiilor spirituale exprimate în mod deosebit de monahism. Într-adevăr, acolo, încă din timpurile glorioase ale sfinților părinți, a înflorit spiritualitatea monastică, ce s-a răspândit apoi în Occident, devenind un izvor al organizării călugărești a latinilor și, mai târziu, al reînnoirii acesteia, în repetate rânduri. Prin urmare, se recomandă călduros catolicilor să se apropie mai des de aceste bogății spirituale ale părinților orientali, care îl înalță pe omul întreg la contemplarea misterelor divine.

Toată lumea trebuie să știe că este foarte important să cunoască, să venereze, să păstreze și să dezvolte atât de bogatul patrimoniu liturgic și spiritual al orientalilor, pentru a menține fidel plinătatea tradiției creștine și pentru a realiza împăcarea dintre creștinii orientali și occidentali.

Decret despre ecumenism UNITATIS REDINTEGRATIO 13, 15

 

220px-William_White-Bishop_Episcopal_Church_USA-1795Sfânta mijlocire… i-a ridicat la o asemenea stare de iubire reciprocă pe Creștini, încât a depășit cu mult tot ceea ce a fost lăudat și admirat în prietenia umană. Și când același spirit de mijlocire este din nou în lume, când Creștinismul are aceeași putere peste inimile oamenilor pe care a avut-o atunci, această sfântă prietenie va fi din nou la modă, și Creștinii vor fi din nou uimirea lumii, din cauza acelei iubiri supraabundente pe care și-o poartă unii altora.

Căci o frecventă stăruire pe lângă Dumnezeu, implorându-L sincer să ierte păcatele întregii umanități, să o binecuvânteze cu Duhul său și să o ducă în fericirea nesfârșită, este cea mai dumnezeiască ocupație în care se poate angaja inima omului.

Fii de aceea, zilnic, în genunchi, într-o solemnă și voită desfășurare a acestei devoțiuni, rugăndu-te pentru ceilalți într-o asemenea manieră, cu o asemenea durată, insistență și convingere, ca atunci când o faci pentru

tine însuți, găsindu-ți desfătarea în fericirea comună a celorlalți, precum obișnuiai să te desfeți în propria-ți fericire.

William Law, pastor a Bisericii Anglicane – Mijlocire și prietenie sfântă

 

5_septembrie_Tereza_de_CalcuttaRevarsă Duhul tău în sufletul nostru

și umple-l de iubirea Ta,

pentru ca fiecare suflet

să poată simți prezența Ta în sufletul nostru

și să nu ne mai vadă pe noi, ci pe Isus.

Rămâi cu noi

și vom începe să strălucim de lumina Ta!

Îngăduie să-Ți adresăm rugăciunile noastre

în modul care îți place cel mai mult:

revărsând lumina peste cei din jurul nostru.

Îngăduie să predicăm fără cuvinte,

prin exemplu,

cu forța, ce atrage, a ceea ce facem,

cu plinătatea iubirii

ce o avem pentru Tine în inima noastră.

Sfânta Tereza de Calcutta (1910-1997)-Din Rugăciunile Sfinților