Titus Brandsma s-a născut în data de 23 Februarie 1881 în Olanda, dintr-o familie de creștini catolici foarte practicanți și riguroși.
În luna septembrie a anului 1898 intră în Ordinul Carmelitan. Profesează primele voturi în data de 3 octombrie 1899 și este hirotonit preot în data de 17 iunie 1905.
În anul 1906 este trimis la Roma pentru studii de specialitate, finalizându-le cu examenul de doctorat în Filozofie la Universitatea Pontificală Gregoriana.
Întors în Olanda în anul 1909, Titus a slujit foarte mult în domeniul formării și culturii. A predat filozofie studenților carmelitani precum și în alte facultăți și universități catolice. Pe lângă formarea tinerilor studenți, Titus s-a interesat să studieze și jurnalismul, marea pasiune a vieții sale. Pentru el, jurnalismul era o slujire în și pentru adevăr și în mod deosebit adevărul Evanghelic. Publică reviste, articole, cărți fie în sfera credinței cât și în cel social și cultural.
În ce privește studiul, s-a ocupat foarte mult de cunoașterea misticilor, în mod deosebit cei din Carmel. Zi după zi viața lui era parcă absorbită de cunoașterea acestor sfinți cunoscători ai misterelor inimii lui Dumnezeu. Astfel devine și profesor de mistică la Universitatea Catolică din Nimega.
În anul 1935 devine Asistentul Spiritual Național ai Jurnaliștilor Catolici fapt ce îi permite să intre în contact cu mulți jurnaliști catolici și nu numai, pentru a le împărtăși propria viziune dar și cea a Bisericii legată de această misiune.
În data de 10 august 1940 trupele naziste invadează Olanda, fără să declare război. În câteva ore Olanda este ocupată și pusă sub stăpânire nazistă. Prima preocupare a lor a fost să pună presiune pe presa națională, de orice orientare, în favoarea ideologiei naziste.
Titus se opune acestor presiuni și continuă să acționeze conform formării sale umane și spirituale. Scrie împotriva nazismului și ideologiei sale în numele adevărului Evanghelic fapt pentru care în data de 19 Ianuarie 1942 este arestat. Comandantul german
trimite în aceeași seară o telegramă la Berlin în care afirma: „Dușmanul numărul unu ale intereselor germane în Olanda este acum inofensiv”. Începe pentru Titus drumul crucii sale pe care îl va parcurge dintr-o închisoare în alta ajungând în lagărul de concentrare din Dachau unde, în data 26 Iulie 1942, moare fiind-ui injectat acid fenic.
Infirmiera care a executat acel ordin a depus mărturie la cauza de beatificare, spunând că, în timp ce toți mă priveau cu dispreț, părintele Titus mă privea cu compasiunea. Înainte de a muri i-a dăruit ei rozariul pe care îl purta mereu cu el, cerându-i să se roage pentru cei păcătoși.
Minunea recunoscută lui în vederea canonizării, se referă la vindecarea unui părinte carmelitan de „melanomă metastatică la limfonoduli”, petrecută în 2004 la Palm Beach (SUA).
Fericite Titus Bradsma, roagă-te pentru noi, păcătoșii!