Meditație la ziua de Sâmbătă din a patra săptămână de Advent. Lecturile zilei: 2Sam 7,1-5.8b-12.14a.16; Ps 88; Lc 1,67-79.
Aşa vorbeşte Domnul: Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă!
La început, locuința omului văzător de Dumnezeu era Edenul; după ce și-a vândut vederea a fost alungat, iar heruvimii cu sabia de foc străjuiau calea către pomul vieții. La împlinirea timpurilor, Cel care la început a fost Cuvânt s-a făcut Trup,dar nu ajungea să fie Trup pentru ca iubita Sa creatură să-și redobândească vederea duhovnicească. Duhul pierdut de om El L-a redat atârnând pe Cruce. Astfel a făcut din ea arborele vieții, iar din Trupul Său, prin care a nimicit ura, Pâine. Nu ajungea să fie Emanuel, Dumnezeu trăitor în mijlocul nostru, ci trebuia ca mâncându-L, noi să trăim prin El și să avem acces, într-un singur Duh, la Tatăl. Așadar, noi nu mai suntem străini și nici oaspeți, ci concetățeni ai sfinților și oameni de casă ai lui Dumnezeu, zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. În el toată construcția, ca un ansamblu armonios, se înalță ca un templu sfânt în Domnul, în care și noi suntem zidiți ca să devenim o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul (cf. Ef 2, 14-22).
Mâncând Pâinea, care este Trupul lui Cristos, noi ne micșorăm iar El crește, ne pierdem viața proprie și o dobândim pe a Lui. O, schimb minunat! Dăm carnea păcatului și ne este dat Duhul văzător de Dumnezeu! Dăm ceea ce este trecător, și ne este dat ceea ce rămâne pentru totdeauna! Dăm trupul nostru prin care călătorim aici pe pământ, și primim noul veșmânt țesut din Trupul și Sângele Mielului! În timp ce-L mâncăm, El schimbă trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale prin puterea cu care este în stare să-și supună toate! (Fil 3, 20-21). Și de ce altceva se va fi făcut Trup dacă nu pentru a schimba ceea ce devenise numai trup în duh, pentru a schimba dorința trupului, care este moarte, în dorință a duhului care este viață și pace? Pentru că noi nu suntem în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi (cf. Rom 8, 9).
Dumnezeul meu, Emanuel, Isus Cristos, Păstorul și Regele meu, Pâinea mea de viață veșnică, vreau să Te mănânc știind ce mănânc, vreau să Te mănânc în Cuvânt și vreau să Te mănânc în Trup, vreau să Te mănânc cu duhul și vreau să Te mănânc cu trupul, vreau să Te mănânc iubindu-Te și vreau să Te iubesc mâncându-Te! Căci ”dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis” (In 14, 23-24). Ostie Sfântă, cort al lui Dumnezeu împreună cu oamenii! Oraș al lui Dumnezeu, ești Cerul nostru pe pământ, mireasă a Mielului, ești mai mult decât Paradisul nostru pierdut, ești vederea față-către-față aici, pe pământ. Și iată că cerul dintâi și pământul dintâi – cele ale păcatului – trec cu adevărat, iar marea nu mai este, pentru că Tu faci toate noi. Astăzi. Pentru noi.
Amin. Ție, care ai venit, Amin, Alleluia!
Comunitatea carmelitană.
Tu ești împărăția cerurilor,
Tu ești pământul celor blânzi, Cristoase
Tu ești verdeața raiului.
Tu ești ospățul dumnezeiesc,
Tu ești cămara de nuntă negrăită,
Tu ești masa tuturor,
Tu ești pâinea vieții,
Tu ești băutura cea mai nouă.
Tu ești paharul apei și apa vieții
Tu ești sfeșnicul nestins pentru fiecare dintre sfinți.
Tu ești veșmânt și cunună și Cel ce împarte cununi,
Tu ești bucuria și odihna,
Tu desfătarea și slava,
Tu ești veselia și plăcerea.
Și harul Tău va lumina ca soarele, Dumnezeul meu.
Căci el e harul Duhului Sfânt în toți sfinții.
Și vei lumina, Soare neapropiat, în mijlocul lor.
Și toți se vor lumina pe măsura credinței,
a faptelor, a nădejdii și a iubirii,
a curățirii și luminării prin Duhul Tău,
Dumnezeule, singurul îndelung-răbdător
și judecător al tuturor.
Îți mulțumesc că mi-ai dat să trăiesc
și să Te cunosc și să mă închin Ție, Dumnezeul meu.
Căci aceasta este viața: a Te cunoaște numai pe Tine,
Dumnezeu, Ziditorul și Făcătorul tuturor,
nenăscut, necreat, singur fără început
și pe Fiul Tău născut din Tine.
Sf. Simeon Noul Teolog (din Rugăciunile Sfinților).